Recitale
(1) Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 prevede că orice îngrășământ care aparține unuia dintre tipurile de îngrășăminte menționate în anexa I și care îndeplinește condițiile prevăzute de regulamentul respectiv poate purta mențiunea de „îngrășământ CE”.
(2) Fosfatul natural parțial solubilizat este unul dintre tipurile de îngrășăminte cu nutrienți principali menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. Articolul 16 din regulamentul respectiv permite adăugarea de nutrienți secundari la toate tipurile de îngrășăminte cu nutrienți principali. Cu toate acestea, conținutul minim de pentaoxid de fosfor stabilit pentru actualul tip de îngrășământ cu fosfat natural parțial solubilizat este prea ridicat pentru a permite adăugarea unor nutrienți secundari. Prin urmare, ar trebui să se introducă un nou tip de îngrășământ care să permită comercializarea, cu mențiunea „îngrășământ CE”, a unor amestecuri de fosfat natural parțial solubilizat cu nutrienți secundari pe bază de magneziu.
(3) Sulfatul de magneziu sau oxidul de magneziu se adaugă fosfatului natural pentru a remedia deficiența de fosfat și magneziu din anumite soluri agricole. Solubilizarea parțială permite fosfatului și magneziului să acționeze rapid asupra culturilor pentru o perioadă scurtă de timp, în timp ce constituenții nesolubilizați constituie o rezervă de fosfat și magneziu cu acțiune mai lentă, dar de durată mai lungă. Atât nutrienții pe bază de fosfat, cât și cei pe bază de magneziu ar trebui să fie disponibili într-un singur tip de îngrășământ pentru a constitui un ajutor pentru fermieri.
(4) Sulfatul de magneziu este unul dintre tipurile de îngrășăminte cu nutrienți secundari menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. Articolul 20 din regulamentul respectiv permite adăugarea de micronutrienți tuturor tipurilor de îngrășăminte cu nutrienți secundari. Cu toate acestea, conținutul minim de trioxid de sulf și de oxid de magneziu stabilit pentru actualul tip de îngrășământ pe bază de sulfat de magneziu este prea ridicat pentru a permite adăugarea de micronutrienți. Datorită unui interes crescând pentru o nutriție echilibrată a plantelor, utilizarea micronutrienților s-a intensificat. Un amestec de sulfat de magneziu cu micronutrienți ar facilita utilizarea unor astfel de micronutrienți de către fermieri. Prin urmare, ar trebui să se reexamineze tipul de îngrășământ pe bază de sulfat de magneziu pentru a permite comercializarea, cu mențiunea „îngrășământ CE”, a unor amestecuri de sulfat de magneziu și micronutrienți.
(5) Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 conține dispoziții tehnice pentru controlul îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu cu conținut ridicat de azot. Ar trebui să se clarifice faptul că metodele de analiză pot fi utilizate pentru diversele forme de prezentare ale îngrășămintelor pe bază de azotat de amoniu (granule). În plus, în descrierile respective ale metodelor de analiză se utilizează vechile unități de presiune în locul unităților SI utilizate în prezent.
(6) Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 prevede că îngrășămintele CE aparținând tipurilor de îngrășăminte menționate în anexa I la regulamentul respectiv se verifică în conformitate cu metodele de analiză descrise detaliat în anexele III și IV la regulamentul respectiv. Întrucât aceste metode nu sunt recunoscute la nivel internațional, Comitetul European de Standardizare (CEN) a fost mandatat să elaboreze standarde EN echivalente care să înlocuiască metodele existente.
(7) Ca rezultat parțial al mandatului CEN M/335 privind modernizarea metodelor de analiză a îngrășămintelor și a materialelor pentru stropit cu var, au fost elaborate 20 de standarde EN, care ar trebui introduse în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. Unele dintre aceste standarde ar trebui să înlocuiască metodele de analiză existente, iar altele sunt noi.
(8) Metodele validate publicate ca standarde EN includ, de obicei, un test circular (test între laboratoare) pentru a verifica reproductibilitatea metodelor analitice între laboratoare diferite. Cu toate acestea, o evaluare preliminară a metodelor care urmează să fie introduse în mandat a arătat că unele dintre acestea sunt puțin utilizate. În acest caz, s-a considerat suficientă o revizuire editorială și nu a mai fost necesar niciun test circular. Prin urmare, ar trebui să se facă distincția între standardele EN validate și metodele nevalidate, pentru a permite identificarea standardelor EN care au fost supuse unui test între laboratoare, în scopul informării controlorilor în legătură cu fiabilitatea statistică a standardelor EN.
(9) Pentru a simplifica legislația și a facilita revizuirile viitoare, este oportun să se înlocuiască textul complet al standardelor din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 cu trimiteri la standardele EN publicate de CEN.
(10) Articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 prevede obligativitatea laboratoarelor de a fi competente și aprobate de un stat membru atunci când analizează eșantioanele de îngrășăminte în vederea unor controale oficiale. Astfel de laboratoare aprobate trebuie să se conformeze standardelor de acreditare menționate în secțiunea B din anexa V. Întrucât s-a dovedit că, din punct de vedere practic, procedura de acreditare durează mai mult decât s-a prevăzut inițial, anexa V ar trebui modificată pentru a asigura eficiența acțiunilor de control, permițând statelor membre să autorizeze laboratoare care au competența de a efectua controale oficiale, dar care nu sunt încă acreditate.
(11) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 ar trebui modificat în consecință.
(12) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003,