Recitale
(1) În 2004, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animală (OIE) a introdus noțiunea de compartimentare în capitolul referitor la zonare și la regionalizare din Codul său sanitar pentru animalele terestre (2) (denumit în continuare „codul”).
(2) Capitolul 4.3 al codului definește zonarea și compartimentarea ca fiind „proceduri puse în aplicare de o țară în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, în vederea definirii subpopulațiilor cu statut sanitar distinct pe teritoriul său, în scopul combaterii bolilor și/sau al comerțului internațional”. Deși aspectele spațiale și buna gestionare joacă un rol important în aplicarea celor două noțiuni, zonarea se aplică unei subpopulații animale definite în principal pe criterii geografice (utilizând frontiere naturale, artificiale sau legale), în timp ce compartimentarea se aplică unei subpopulații animale definite în principal prin practici de gestionare și de creștere referitoare la biosecuritate.
(3) În plus, capitolul 4.4 privind aplicarea compartimentării oferă un cadru structurat pentru aplicarea și recunoașterea compartimentelor în interiorul țărilor. Un compartiment poate fi compus din mai multe unități și poate fi aprobat pentru una sau mai multe boli animale specifice, pe baza unui plan de biosecuritate detaliat și documentat, elaborat și pus în aplicare pentru boala (bolile) în cauză. Este preferabil ca aprobarea inițială a unui compartiment să aibă loc într-o țară, un teritoriu sau o zonă indemnă de boală, înainte de apariția unui focar al bolii (bolilor) în cauză. Acest fapt este deosebit de important în cazul bolilor foarte contagioase, precum gripa aviară înalt patogenă. În cazul apariției unui focar, compartimentarea poate fi utilizată pentru a facilita schimburile comerciale.
(4) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfășurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” (3) (denumită în continuare „noua strategie în materie de sănătate animală”) stabilește direcția de urmat pentru dezvoltarea unei politici în materie de sănătate animală pentru perioada 2007-2013. Obiectivul noii strategii în materie de sănătate animală este de a acorda o mai mare atenție măsurilor de precauție, supravegherii bolilor, luptei împotriva acestora și cercetării, pentru a reduce incidența bolilor animale și, în cazul apariției unui focar, pentru a minimiza impactul acestuia.
(5) Biosecuritatea joacă un rol important în cadrul noii strategii în materie de sănătate animală. În plus, compartimentarea ar încuraja fermierii din Comunitate să aplice măsuri de biosecuritate, întrucât aceasta ar facilita comerțul sigur și ar oferi astfel avantaje clare pentru crescători, prevenind în același timp bolile animale.
(6) În acest sens, prezentul regulament ar trebui să stabilească regulile referitoare la aprobarea, suspendarea și retragerea aprobării compartimentelor în privința gripei aviare. Aceste reguli ar trebui să țină cont de cod pentru a asigura o abordare coerentă în lupta împotriva răspândirii gripei aviare, având în vedere totodată statutul sanitar distinct al compartimentelor aprobate.
(7) Directiva 2005/94/CE stabilește anumite măsuri preventive referitoare la supravegherea și la depistarea precoce a gripei aviare și măsuri minime de control și restricții de mișcare care trebuie aplicate în cazul apariției unui focar de gripă aviară la păsările de curte sau la alte păsări captive. Unele dintre aceste măsuri trebuie să fie aplicate în compartimentele de creștere a păsărilor de curte sau a altor păsări captive, astfel cum prevede directiva respectivă.
(8) Directiva 2005/94/CE oferă o definiție a compartimentelor de creștere a păsărilor de curte și a altor păsări captive și precizează, de asemenea, că anumite măsuri suplimentare de biosecuritate pot fi aplicate în aceste compartimente, pentru a preveni răspândirea gripei aviare.
(9) Directiva 2005/94/CE precizează că statele membre trebuie să realizeze programe de supraveghere pentru a depista, la diferite specii de păsări de curte, prevalența de infecții cu subtipurile H5 și H7 ale virusului gripei aviare. În acest scop, programe de supraveghere obligatorii pentru gripa aviară sunt aprobate anual în statele membre. Prin urmare, aprobarea unor compartimente într-un stat membru ar trebui să aibă loc în funcție de aprobarea programului național de supraveghere al statului membru în cauză.
(10) Decizia 2006/437/CE a Comisiei din 4 august 2006 de aprobare a unui manual de diagnostic pentru influența aviară în conformitate cu Directiva 2005/94/CE a Consiliului (4) stabilește procedurile de diagnosticare, metodele de prelevare de eșantioane și criteriile de evaluare a rezultatelor testelor de laborator pentru confirmarea existenței unui focar de gripă aviară. Pentru ca legislația comunitară în acest domeniu să fie coerentă, aceste proceduri și metode ar trebui să fie aplicate în cadrul unui compartiment.
(11) Pentru a facilita utilizarea unor proceduri informatizate între statele membre și pentru a asigura transparența și înțelegerea, este important ca informațiile referitoare la compartimentele aprobate și la orice acordare, suspendare sau retragere a unei aprobări să poată fi accesate în modul cel mai eficient pe întreg teritoriul Comunității. Prin urmare, statele membre ar trebui să creeze pagini de internet informative care să cuprindă astfel de informații, iar site-ul internet al Comisiei ar trebui să conțină linkuri către paginile respective.
(12) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,