Recitale
(1) Consiliul European a convenit, cu ocazia reuniunii sale din 8 și 9 martie 2007, ca sarcinile administrative ale societăților comerciale să fie reduse cu 25 % până în anul 2012 pentru a spori competitivitatea societăților comerciale din Comunitate.
(2) Dreptul societăților comerciale a fost identificat ca fiind un domeniu care impune societăților numeroase obligații de informare, iar unele dintre aceste obligații par a fi anacronice sau excesive. Prin urmare, este necesară revizuirea acestor obligații de informare și, acolo unde este cazul, reducerea sarcinilor administrative care revin societăților comerciale din Comunitate la minimul necesar pentru a proteja interesele altor părți interesate.
(3) Domeniul de aplicare al celei de a doua Directive 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (3) și al celei de a treia Directive 78/855/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni (4) ar trebui să fie adaptat pentru a reflecta modificările dreptului finlandez al societăților comerciale.
(4) În anumite cazuri, paginile de internet ale societăților comerciale sau alte pagini de internet oferă o alternativă la publicarea efectuată prin intermediul registrelor societăților comerciale. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna celelalte pagini de internet care pot fi utilizate cu titlu gratuit de societățile comerciale în vederea publicării, precum paginile de internet ale asociațiilor antreprenoriale sau ale camerelor de comerț sau platforma centrală electronică menționată în prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau ale terților (5). În cazul în care există posibilitatea de a utiliza paginile de internet ale societăților comerciale sau alte pagini de internet pentru publicarea proiectelor de fuziune sau divizare și a altor documente care trebuie să fie puse la dispoziția acționarilor și a creditorilor cu ocazia acestor operațiuni, ar trebui să fie respectate o serie de garanții referitoare la securitatea paginii de internet și la autenticitatea documentelor.
(5) Obligațiile privind publicarea proiectelor de fuziune în cazul fuziunilor transfrontaliere, în temeiul Directivei 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni (6), ar trebui să fie similare celor aplicabile fuziunilor și divizărilor la nivel național în conformitate cu Directiva 78/855/CEE și cu cea de a șasea Directivă 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni (7).
(6) Statele membre ar trebui să fie în măsură să decidă că nu este necesară respectarea obligațiilor de raportare detaliată și de informare în legătură cu fuziunile sau cu divizările societăților comerciale, prevăzute la articolul 9 și la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 78/855/CEE, precum și la articolul 7 și articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 82/891/CEE, dacă toți acționarii societăților comerciale implicate în fuziune sau divizare au convenit că acestea pot fi scutite de respectarea obligațiilor respective.
(7) Orice modificare adusă Directivelor 78/855/CEE și 82/891/CEE în vederea autorizării unor astfel de acorduri între acționari nu ar trebui să aducă atingere sistemelor de protecție a intereselor creditorilor societăților comerciale implicate și nici normelor care vizează să asigure comunicarea informațiilor necesare angajaților societăților comerciale respective și autorităților publice, cum ar fi autoritățile fiscale, care controlează fuziunea sau divizarea în conformitate cu dreptul comunitar în vigoare.
(8) Nu este necesară impunerea unei obligații de a întocmi o situație contabilă în cazul în care emitentul unor valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată publică situații financiare semestriale, în conformitate cu Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (8).
(9) Raportul unui expert independent prevăzut în cadrul Directivei 77/91/CEE este rareori necesar în cazurile în care trebuie întocmit și un raport al unui expert independent care apără interesele acționarilor sau ale creditorilor în cadrul fuziunii sau al divizării. Prin urmare, în aceste cazuri, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exonera societățile comerciale de obligația de raportare în temeiul Directivei 77/91/CEE sau de a permite ca ambele rapoarte să fie întocmite de același expert.
(10) Fuziunile între societăți-mamă și filialele lor au un impact economic redus asupra acționarilor și creditorilor în cazul în care societatea-mamă deține în cadrul filialei cel puțin 90 % dintre acțiunile și alte titluri care conferă drept de vot. Situația este similară și în cazul anumitor divizări, în special atunci când societățile comerciale sunt divizate în societăți nou constituite deținute de acționari proporțional cu drepturile pe care le aveau în societatea divizată. În aceste cazuri, obligațiile de raportare prevăzute de Directivele 78/855/CEE și 82/891/CEE ar trebui reduse.
(11) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume reducerea sarcinilor administrative aferente în special obligațiilor de publicare și de întocmire a documentației care revin societăților comerciale pe acțiuni din Comunitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(12) Prin urmare, Directivele 77/91/CEE, 78/855/CEE, 82/891/CEE și 2005/56/CE ar trebui să se modifice în consecință.
(13) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (9), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele, care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,