Directiva 2009/100/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de navigație pentru navele de navigație interioară (Versiune codificată) (Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

În conformitate cu articolul 21 din Directiva 2006/87/CE, prezenta directivă se aplică navelor destinate transportului de mărfuri pe căile navigabile interioare, care au o capacitate maximă de încărcare de cel puțin douăzeci de tone: (a) cu o lungime mai mică de 20 de metri; sau (b) pentru care produsul dintre lungime (L), lățime (B) și pescaj (T) reprezintă un volum mai mic de 100 m3. Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor din Regulamentul privind inspectarea navelor de pe Rin și din Acordul privind transportul materialelor periculoase pe Rin (ADNR).

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă, în măsura în care acest lucru este necesar, procedurile cerute de eliberarea certificatelor de navigație. Totuși, un stat membru poate să nu aplice prezenta directivă în cazul navelor care nu părăsesc căile navigabile interioare de pe teritoriul său. (2) Certificatul de navigație este emis de către statul membru în care este înregistrată nava sau în care se află portul de acostare sau, în lipsa acestora, de statul membru în care domiciliază proprietarul navei. Orice stat membru poate cere unui alt stat membru să elibereze certificate de navigație pentru navele aflate în exploatarea propriilor lor resortisanți. Statele membre pot delega competențele lor unor organisme avizate. (3) Certificatul de navigație se întocmește în una dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene; trebuie să aibă cel puțin indicațiile specificate în anexa I și să utilizeze sistemul de numerotare indicat în anexa I.

Articolul 3

(1) Sub rezerva alineatelor (3)-(6), orice stat membru recunoaște valabilitatea certificatelor de navigație emise de un alt stat membru în conformitate cu articolul 2 pentru navigația pe rețeaua sa de căi navigabile naționale, cu aceleași drepturi pe care le-ar avea dacă ar emite el însuși aceste certificate. (2) Alineatul (1) se aplică numai în măsura în care data eliberării certificatului sau a ultimei sale validări nu este mai veche de cinci ani și cu condiția ca data de expirare să nu fie depășită. Pe timpul întregii sale perioade de valabilitate, certificatul eliberat în temeiul Regulamentului privind inspectarea navelor de pe Rin este admis ca probă în sensul alineatelor (3) și (5). (3) Statele membre pot solicita îndeplinirea condițiilor tehnice stabilite prin Regulamentul privind inspectarea navelor de pe Rin. Ele pot solicita ca probă certificatul prevăzut la alineatul (2) al doilea paragraf. (4) Atunci când navele transportă materiale periculoase în sensul ADNR, statele membre pot solicita îndeplinirea condițiilor stabilite în acest acord. Ele pot solicita, ca probă, autorizația prevăzută prin acest acord. (5) Navele care îndeplinesc condițiile stabilite în Regulamentul privind inspectarea navelor de pe Rin sunt autorizate să navigheze pe toate căile navigabile interioare din Comunitate. Certificatul prevăzut la alineatul (2) al doilea paragraf poate servi ca probă a respectării acestor condiții. Condițiile speciale în care se desfășoară transportul materialelor periculoase sunt considerate ca îndeplinite pe toate căile navigabile din Comunitate atunci când navele îndeplinesc condițiile stabilite prin ADNR. Proba respectării acestor condiții este furnizată de autorizația prevăzută la alineatul (4). (6) Statele membre pot solicita ca pe căile navigabile maritime să fie îndeplinite condiții suplimentare echivalente celor cerute pentru navele lor naționale. Acestea aduc la cunoștința Comisiei căile lor navigabile maritime, a căror listă este stabilită de Comisie, ținându-se cont de informațiile furnizate de statele membre.

Articolul 4

(1) Orice stat membru poate suspenda valabilitatea unui certificat de navigație pe care l-a emis. (2) Orice stat membru poate întrerupe navigația unei nave atunci când un control a stabilit că nava respectivă se găsește într-o situație de natură să constituie un pericol pentru mediul înconjurător, până când defectele constatate sunt remediate. De asemenea, statul membru respectiv poate face acest lucru atunci când controlul a stabilit că nava respectivă sau echipamentele acesteia nu respectă condițiile care figurează în certificatul de navigație sau în celelalte documente prevăzute la articolul 3, după caz. (3) Orice stat membru care întrerupe navigația unei nave sau care își manifestă intenția de a o face în cazul în care defectele constatate nu sunt remediate, informează autoritățile competente din statul membru care a emis certificatul de navigație sau celelalte documente prevăzute la articolul 3 despre motivele deciziei adoptate sau pe care intenționează să o adopte. (4) Orice decizie de întrerupere a navigației luată în temeiul dispozițiilor adoptate în implementarea prezentei directive se motivează detaliat. Ea se notifică părții interesate cu indicarea căilor de atac prevăzute de legislația în vigoare în statele membre și a termenelor în care aceste căi de atac pot fi introduse.

Articolul 5

Directiva 76/135/CEE, astfel cum a fost modificată prin directiva menționată în anexa II partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa II partea B. Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 6

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.