Recitale
(1) Rețeaua de consultări Schengen a fost înființată pentru a permite consultarea între autoritățile centrale ale statelor membre privind cererile de viză depuse de resortisanți ai anumitor țări terțe.
(2) Articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar al vizelor (Codul vizelor) (2) modifică normele curente aplicabile în cazul în care un stat membre solicită autorităților centrale ale altor state membre să consulte autoritățile sale centrale în cursul examinării cererilor depuse de resortisanții unor țări terțe specifice sau de categorii specifice de astfel de resortisanți. Specificațiile tehnice ale Rețelei de consultări Schengen ar trebui modificate în consecință.
(3) Articolul 31 din Codul vizelor permite unui stat membru să solicite ca autoritățile sale centrale să fie informate cu privire la vizele eliberate de alte state membre resortisanților unor țări terțe specifice sau unor categorii specifice de astfel de resortisanți, cu excepția vizelor de tranzit aeroportuar.
(4) Transmiterea unor astfel de informații necesită crearea unui nou formular în cadrul Rețelei de consultări Schengen.
(5) De la data aplicării Codului vizelor, vizele de lungă ședere, care au în același timp valoare de vize de scurtă ședere (tipul „D+C”) vor fi eliminate, iar vizele de tranzit (tipul „B”) vor fi incluse în vizele de scurtă ședere (tipul „C”).
(6) Specificațiile tehnice ale Rețelei de consultări Schengen ar trebui să fie modificate în consecință și ar trebui să se aplice de la data aplicării Codului vizelor.
(7) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii și, în consecință, nu are obligații în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale. Având în vedere că prezenta decizie se întemeiază pe acquis-ul Schengen, Danemarca, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, decide, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta decizie, dacă o va pune sau nu în aplicare în legislația sa națională.
(8) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și a dezvoltării acquis-ului Schengen (3), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord (4).
(9) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului privind încheierea, în numele Comunității Europene a respectivului acord (6).
(10) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului privind semnarea în numele Comunității Europene și aplicarea provizorie a anumitor prevederi din respectivul protocol (7).
(11) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (8); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru acesta și nu i se aplică.
(12) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (9). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică.
(13) În ceea ce privește Cipru, prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(14) Prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,