Recitale
(1) În conformitate cu articolul 104 din tratat, statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive.
(2) Pactul de stabilitate și creștere are la bază obiectivul unor finanțe publice solide ca mijloc de consolidare a condițiilor pentru stabilitatea prețurilor și pentru o creștere susținută și durabilă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă.
(3) Procedura de deficit excesiv (PDE) prevăzută la articolul 104 din tratat, clarificată prin Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (1), care face parte din Pactul de stabilitate și creștere, prevede adoptarea unei decizii privind existența unui deficit excesiv. Protocolul privind procedura de deficit excesiv anexat la tratat prevede dispoziții suplimentare referitoare la aplicarea procedurii de deficit excesiv. Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului (2) prevede norme și definiții detaliate pentru aplicarea dispozițiilor respectivului protocol.
(4) Reforma din 2005 a Pactului de stabilitate și creștere a căutat să-i întărească eficacitatea și bazele economice, precum și să protejeze sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung. Ea avea ca obiectiv garantarea faptului că situația economică și bugetară este pe deplin luată în considerare în toate etapele PDE. Astfel, Pactul de stabilitate și creștere constituie cadrul care sprijină politicile guvernamentale pentru o revenire rapidă la poziții bugetare solide ținând cont de situația economică.
(5) Potrivit articolului 104 alineatul (5) din tratat, Comisia adresează Consiliului un aviz în cazul în care consideră că într-un stat membru există sau poate să apară un deficit excesiv. Luând în considerare raportul său întocmit în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din tratat și avizul emis de Comitetul economic și financiar în conformitate cu articolul 104 alineatul (4) din tratat, Comisia a concluzionat că în Letonia există un deficit excesiv. În consecință, Comisia a transmis Consiliului un aviz cu privire la Letonia la 2 iulie 2009 (3).
(6) În conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat, Consiliul trebuie să ia în considerare orice eventuale observații ale statului membru în cauză, înainte de a decide, pe baza unei evaluări globale, dacă există sau nu un deficit excesiv. În cazul Letoniei, evaluarea globală conduce la concluziile expuse în prezenta decizie.
(7) Conform notificării PDE din aprilie 2009, nivelul deficitului public al Letoniei a atins 4,0 % din PIB în 2008, depășind astfel valoarea de referință de 3 %. Mai mult, deficitul nu se situează aproape de valoarea de referință de 3 % din PIB. Depășirea valorii de referință poate fi, totuși, considerată excepțională în sensul dispozițiilor din tratat și din Pactul de stabilitate și creștere. În special, aceasta este o consecință a unei încetiniri semnificative a creșterii economice în sensul dispozițiilor tratatului și ale Pactului de stabilitate și creștere. Conform previziunilor Comisiei din primăvara anului 2009, se așteaptă o evoluție a PIB real al Letoniei puternic negativă în 2009, producția urmând să scadă cu 13,1 %, după o scădere cu 4,6 % în 2008; indicatorii mai recenți sugerează o contracție și mai severă în 2009, de ordinul a 18 %. Prin urmare, obiectivele fixate în decembrie 2008 în cadrul programului de asistență comunitară pentru balanța de plăți – și anume 5,3 % din PIB în 2009, 4,9 % din PIB în 2010 și sub 3 % din PIB în 2011 – nu mai sunt realiste. Cu toate acestea, depășirea valorii de referință nu poate fi considerată temporară. Conform previziunilor din primăvară ale serviciilor Comisiei, care țin seama de măsurile bugetare pentru 2009 bazate numai pe modificările adoptate în decembrie 2008, deficitul ar urma să crească de la 4,0 % din PIB în 2008 la 11,1 % din PIB în 2009 și, în ipoteza menținerii politicilor actuale, ar continua să se deterioreze ajungând la 13,6 % din PIB în 2010. După adoptarea pachetului de noi măsuri de consolidare de către autoritățile letone în iunie 2009 și după măsurile indicate de autorități pentru 2010, presupunând deplina implementare a acestora, deficitul public ar putea atinge aproximativ 10 % din PIB în 2009, apoi 8,5 % în 2010 și 6 % în 2011 (4). Prin urmare, deși depășirea valorii de referință de către deficitul din 2008 apare ca fiind excepțională, acesta nu s-a menținut în aproprierea valorii de referință, iar depășirea nu poate fi considerată ca fiind temporară. În consecință, criteriul deficitului prevăzut de tratat nu este îndeplinit.
(8) Datoria publică brută se situa la 19,5 % din PIB în 2008, rămânând cu mult sub valoarea de referință de 60 % din PIB. Aceasta este însă prevăzută să crească în ritm rapid (conform previziunilor din primăvară ale serviciilor Comisiei, aceasta va crește până la 34,1 % din PIB în 2009 și la 50,1 % din PIB în 2010, pornind de la premisa că asistența financiară internațională acordată Letoniei pentru perioada de până în 2011 va fi utilizată în integralitate). Având în vedere noile măsuri de consolidare adoptate în iunie 2009, planurile ulterioare de consolidare indicate de autorități pentru 2010-2012, precum și măsura în care guvernul își asumă datorii suplimentare legate de nevoile de stabilizare ale sectorului financiar, dacă își asumă astfel de datorii, rata datoriei publice ar putea să se ridice peste valoarea de referință de 60 % din PIB în 2012, chiar și în cazul în care ar exista suficiente acțiuni corective.
(9) Impactul bugetar al pilonului finanțat în totalitate al reformei sistemului de pensii implementate de guvernul leton va fi luat în considerare, în conformitate cu prevederile Pactului de stabilitate și creștere. În timp ce implementarea acestor reforme conduce la o deteriorare temporară a poziției bugetare, sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice se îmbunătățește în mod evident. Conform estimărilor serviciilor Comisiei, costul total al reformei implementate în Letonia se ridică la 1,6 % din PIB în 2008 și la – 0,4 % în 2009 și 2010 datorită reducerii temporare a contribuțiilor de la 8,0 % la 2,0 % în 2009. Este programată ridicarea ratei contribuțiilor sociale transferate spre cel de-al doilea pilon, finanțat în totalitate, la 4 % în 2011 și la 6 % în 2012, ceea ce va conduce la o creștere prevăzută a costului total al reformei în 2011 și 2012 la 0,8 și, respectiv, 1,2 puncte procentuale din PIB. Conform Pactului de stabilitate și creștere aceste costuri pot fi luate în considerare pe o bază liniară degresivă pentru o perioadă tranzitorie și doar în situațiile în care deficitul rămâne aproape de valoarea de referință. Având în vedere că în 2008 deficitul nu s-a aflat aproape de valoarea de referință, iar în 2009 și 2010 previziunile serviciilor Comisiei privind deficitul rămân îndepărtate de valoarea de referință, costul reformei sistemului de pensii nu poate fi luat în considerare.
(10) În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, decizia Consiliului privind existența unui deficit excesiv adoptată în conformitate cu articolul 104 alineatul (6) din tratat poate lua în considerare „factori relevanți” numai dacă este îndeplinită dubla condiție ca deficitul să rămână apropiat de valoarea de referință și ca depășirea valorii de referință să fie temporară. Această dublă condiție nu este îndeplinită în cazul Letoniei. Prin urmare, în etapele care conduc la adoptarea prezentei decizii nu sunt luați în considerare factori relevanți,