Recitale
(1) Prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului (3) a fost creată Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială între statele membre („rețeaua”) deoarece s-a considerat că instaurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție necesită îmbunătățirea, simplificarea și accelerarea cooperării judiciare efective între statele membre, precum și accesul efectiv la justiție al persoanelor implicate în litigii transfrontaliere. Data aplicării respectivei decizii a fost 1 decembrie 2002.
(2) Programul de la Haga pivind consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană, adoptat de către Consiliul European din 4 și 5 noiembrie 2004 (4), solicită realizarea de eforturi suplimentare în scopul facilitării accesului la justiție și a cooperării judiciare în materie civilă. Acesta pune în special accentul asupra punerii în aplicare efective a instrumentelor adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în materie civilă, precum și asupra promovării cooperării între membrii profesiilor juridice în vederea stabilirii celor mai bune practici.
(3) În conformitate cu articolul 19 din Decizia 2001/470/CE, Comisia a prezentat la data de 16 mai 2006 un raport privind funcționarea rețelei. Acest raport arată în concluziile sale că, deși rețeaua și-a atins în general obiectivele fixate în 2001, aceasta este încă departe de a-și fi realizat întregul potențial.
(4) Pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor Programului de la Haga în ceea ce privește consolidarea cooperării judiciare și a accesului la justiție și pentru a face față creșterii previzibile a sarcinilor rețelei în anii următori, aceasta ar trebui să dispună de un cadru juridic mai adecvat, pentru a-i spori mijloacele de acțiune.
(5) Este esențial să se realizeze condiții de operare mai bune pentru rețea în statele membre prin puncte de contact naționale și, astfel, să se consolideze rolul punctelor de contact atât în cadrul rețelei, cât și în legătură cu judecătorii și cu profesiile juridice.
(6) În acest scop, statele membre ar trebui să evalueze resursele pe care trebuie să le pună la dispoziția punctelor de contact, pentru ca acestea să își poată duce la îndeplinire pe deplin atribuțiile. Repartizarea internă a competențelor în statele membre în ceea ce privește finanțarea activităților membrilor naționali ai rețelei nu ar trebui să fie afectată de prezenta decizie.
(7) În același scop, este necesar să existe un punct sau puncte de contact în fiecare stat membru capabil(e) să îndeplinească atribuțiile încredințate. Dacă există mai multe puncte de contact într-un stat membru, acesta ar trebui să asigure coordonarea eficientă a punctelor de contact.
(8) În cazul în care în temeiul unui act comunitar sau internațional este stabilită ca aplicabilă legea unui alt stat membru, punctele de contact ale rețelei ar trebui să participe în viitor la informarea autorităților judiciare și extrajudiciare din statele membre cu privire la conținutul respectivei legi străine.
(9) Prelucrarea cererilor de cooperare judiciară de către punctele de contact ar trebui realizată într-un ritm suficient de rapid pentru a fi compatibil cu obiectivele generale urmărite de decizie.
(10) La calcularea termenelor prevăzute în prezenta decizie ar trebui să se aplice Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (5).
(11) Scopul evidenței electronice este furnizarea de informații în vederea evaluării randamentului rețelei și a aplicării practice a instrumentelor comunitare. Prin urmare, nu ar trebui să includă toate informațiile schimbate între punctele de contact.
(12) Asociațiile profesionale care reprezintă practicieni în domeniul dreptului, în special avocații, notarii și executorii judecătorești care sunt implicați în mod direct în procesul de aplicare a instrumentelor comunitare și internaționale în materie civilă, pot deveni membri ai rețelei prin intermediul organizațiilor lor naționale pentru a contribui, alături de punctele de contact, la unele dintre atribuțiile și activitățile specifice ale rețelei.
(13) Pentru a dezvolta în continuare atribuțiile rețelei în materia accesului la justiție este de asemenea necesar ca punctele de contact din statele membre să contribuie la punerea la dispoziția publicului de informații de ordin general, prin utilizarea celor mai adecvate mijloace tehnologice și, cel puțin, prin punerea la dispoziție, pe paginile de Internet ale ministerelor de justiție din statele membre, a unui link către pagina de Internet a rețelei și către autoritățile însărcinate cu aplicarea efectivă a acelor instrumente. Prezenta decizie nu ar trebui interpretată ca impunând statelor membre obligația de a acorda publicului un acces direct la punctele de contact.
(14) La punerea în aplicare a prezentei decizii, ar trebui să se țină seama de introducerea progresivă a sistemului european de e-justiție, printre obiectivele căruia se numără facilitarea cooperării judiciare și a accesului la justiție.
(15) În vederea îmbunătățirii încrederii reciproce între judecătorii din Uniunea Europeană și a sinergiilor dintre rețelele europene implicate, rețeaua ar trebui să mențină relații constante cu celelalte rețele europene care împărtășesc aceleași obiective, în special rețelele de instituții judiciare și de judecători.
(16) Pentru a contribui la promovarea cooperării judiciare internaționale, rețeaua ar trebui să dezvolte contacte cu celelalte rețele de cooperare judiciară din lume, precum și cu organizațiile internaționale care promovează cooperarea judiciară internațională.
(17) Pentru a permite monitorizarea constantă a progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor Deciziei 2001/470/CE, astfel cum este modificată prin prezenta decizie, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European rapoarte privind activitățile rețelei.
(18) Prin urmare, Decizia 2001/470/CE ar trebui modificată în consecință.
(19) Deoarece obiectivul prezentei decizii nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele acesteia, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(20) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au manifestat dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.
(21) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică,