2009/378/CE: Decizia Comisiei din 8 mai 2009 privind comercializarea temporară a anumitor cartofi de sămânță care nu îndeplinesc cerințele Directivei 2002/56/CE a Consiliului [notificată cu numărul C(2009) 3392]

Articolul 1

Se autorizează comercializarea pe teritoriul Comunității a cartofilor de sămânță din categoria „cartofi de sămânță certificați” care nu corespund cerințelor stabilite în Directiva 2002/56/CE referitoare la numărul de plante care prezintă, în descendență directă, simptome de viroze grave, până la data de 30 iunie 2009, în conformitate cu dispozițiile stabilite în anexa la prezenta decizie și cu următoarele condiții: (a) numărul de plante de cartofi de sămânță din categoria „cartofi de sămânță certificați”, care prezintă, în descendență directă, simptome de viroze grave, nu depășește procentul stabilit în anexă; (b) eticheta oficială indică procentul de plante de cartofi de sămânță din categoria „cartofi de sămânță certificați”, care prezintă, în descendență directă, simptome de viroze grave, procent constatat cu ocazia unei examinări oficiale în conformitate cu articolul 2 litera (c) punctul (iv) din Directiva 2002/56/CE; (c) cartofii de sămânță sunt comercializați în conformitate cu articolul 2 din prezenta decizie.

Articolul 2

Orice furnizor care dorește să comercializeze tipul de cartofi de sămânță menționat la articolul 1 solicită autorizația statului membru în care acesta este stabilit sau în care importă. Statul membru în cauză autorizează furnizorul să comercializeze acel tip de cartofi de sămânță, cu excepția cazurilor în care: (a) există probe suficiente pentru a pune la îndoială capacitatea furnizorului de a comercializa cantitatea de cartofi de sămânță pentru care a cerut autorizația; sau (b) cantitatea totală a cărei comercializare a fost autorizată prin derogarea în cauză depășește cantitatea maximă prevăzută în anexă.

Articolul 3

Statele membre își acordă reciproc asistență administrativă pentru aplicarea prezentei decizii. Suedia îndeplinește rolul de stat membru coordonator, astfel încât cantitatea totală autorizată să nu fie mai mare decât cantitatea maximă prevăzută în anexă. Orice stat membru care primește o cerere în temeiul articolului 2 notifică imediat statului membru coordonator cantitatea indicată în cerere. Acesta din urmă informează fără întârziere statul membru care a notificat cererea dacă autorizarea acesteia poate conduce la depășirea cantității maxime.

Articolul 4

Statele membre comunică fără întârziere Comisiei și celorlalte state membre cantitățile a căror comercializare au autorizat-o în conformitate cu prezenta decizie.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.