Recitale
(1) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (2) promovează recuperarea și incinerarea în unități de incinerare a deșeurilor, cu recuperarea de energie și reciclarea deșeurilor de ambalaje.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 stabilește principiile generale de eliminare a diferențelor dintre legislațiile statelor membre privind materialele și obiectele care vin în contact cu produsele alimentare și prevede la articolul 5 alineatul (1) adoptarea de măsuri speciale pentru categoriile de materiale și de obiecte. Regulamentul menționat constată că ar trebui să se acorde prioritate armonizării normelor privind materialele și obiectele din plastic reciclat.
(3) Directiva 2002/72/CE a Comisiei din 6 august 2002 referitoare la materialele plastice și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare (3) stabilește norme de reglementare aplicabile materialelor și obiectelor din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare.
(4) Deșeurile de ambalaje din plastic pot conține reziduuri provenite din utilizări anterioare și contaminanți cauzați de utilizarea greșită sau de substanțe neautorizate. De aceea, este necesară stabilirea unor cerințe speciale pentru garantarea faptului că materialele și obiectele produse din plastic reciclat și care sunt destinate să vină în contact cu produsele alimentare respectă cerințele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.
(5) Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 privind buna practică de fabricație a materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare (4) stabilește normele privind buna practică de fabricație pentru categoriile de materiale și obiecte destinate să vină în contact cu produse alimentare enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 și pentru combinațiile acestor materiale și obiecte sau pentru materialele și obiectele reciclate utilizate în respectivele materiale și obiecte.
(6) Deșeurile de plastic pot fi tratate mecanic pentru a produce materiale și obiecte reciclate sau pot fi descompuse în monomeri și oligomeri prin depolimerizare chimică. Monomerii și oligomerii care rezultă din depolimerizarea chimică nu ar trebui tratați diferit de monomerii produși prin sinteză chimică. Prin urmare, aceștia fac obiectul autorizației monomerilor și aditivilor din cadrul Directivei 2002/72/CE și ar trebui să respecte specificațiile și criteriile de puritate reglementate de aceasta. În consecință, aceștia nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament.
(7) Reziduurile rezultate din tăiere și resturile rămase în urma producției de materiale din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, care însă nu au venit în contact cu acestea și nici nu au fost în vreun alt fel contaminate și care sunt retopite în aceeași incintă în noi produse sau vândute către un terț în cadrul unui sistem de control al calității, în conformitate cu normele de bună practică de fabricație stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2023/2006, ar trebui considerate adecvate pentru a intra în contact cu produsele alimentare și nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Toate celelalte reziduuri din tăiere sau resturi rămase în urma producției de materiale din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament.
(8) Plasticul reciclat utilizat în spatele unei bariere funcționale din plastic, astfel cum este definită în Directiva 2002/72/CE, nu ar trebui să facă obiectul procedurii de autorizare prevăzută în prezentul regulament. Normele stabilite în Directiva 2002/72/CE pentru substanțele utilizate în spatele unei bariere funcționale din plastic sunt considerate suficiente, de asemenea, pentru garantarea siguranței materialelor din plastic reciclat utilizate în spatele unei bariere funcționale.
(9) Directiva 2002/72/CE stabilește lista de substanțe autorizate în vederea utilizării în procesul de fabricație al materialelor și al obiectelor din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare. A fost evaluată siguranța acestor substanțe și au fost stabilite limite de migrare pentru o utilizare sigură a acestora. În vederea garantării aceluiași nivel de siguranță pentru materialele și obiectele din plastic reciclat, în materialele din plastic reciclat ar trebui adăugați numai monomeri și aditivi autorizați, limitele de migrare ale acestora trebuind să fie respectate, de asemenea, de materialele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produsele alimentare.
(10) Directiva 2002/72/CE prevede obligativitatea unei declarații de conformitate și a ținerii unui registru în vederea garantării faptului că informațiile pertinente privind utilizarea în condiții de siguranță a materialelor din plastic sunt transmise de la un operator economic la altul, precum și către autoritățile competente. Normele generale menționate sunt valabile, de asemenea, pentru materialele din plastic reciclat. Prin urmare, ele ar trebui să se aplice și materialelor și obiectelor din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produsele alimentare.
(11) Siguranța materialului sau a obiectului din plastic reciclat este asigurată numai printr-o combinație între caracteristicile materiilor prime, eficiența sortării și eficacitatea procesului de reducere a contaminării, pe de o parte, și utilizarea plasticului reciclat conform specificației, pe de altă parte. Acestea sunt specifice tipului de plastic și procesului de reciclare aplicat. Evaluarea tuturor acestor aspecte luate împreună este fezabilă numai în cadrul unor evaluări individuale ale proceselor de reciclare, urmate de autorizații individuale.
(12) Siguranța materialelor din plastic reciclat poate fi garantată doar dacă procesul de reciclare este capabil să producă o calitate reproductibilă a materialelor din plastic reciclat. Acest lucru poate fi controlat dacă se aplică un sistem eficient de asigurare a calității. Prin urmare, numai materialele din plastic reciclat obținute în urma unui proces de reciclare administrat cu ajutorul unui sistem eficient de asigurare a calității ar trebui să fie introduse pe piață.
(13) Directiva 2002/72/CE stabilește o listă cu monomerii și materiile prime autorizate, cu excluderea tuturor celorlalte substanțe (listă pozitivă), care trebuie utilizate la fabricarea de materiale și obiecte din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare și, prin urmare, numai materialele și articolele care respectă prevederile Directivei 2002/72/CE ar trebui utilizate ca materii prime în cadrul procesului de reciclare. Acest lucru poate fi realizat prin sortarea obiectelor din plastic înainte de reciclare. Pentru anumite materiale, cum ar fi poliolefinele, ca urmare a proprietăților fizico-chimice ale acestora, poate fi necesară o eficiență a sortării de 100 % pentru a garanta că plasticul reciclat respectă cerințele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Această eficiență a sortării poate fi obținută prin circuite de produse aflate într-un lanț închis și controlat. Pentru celelalte materiale, de exemplu PET, o eficiență scăzută a sortării poate fi suficientă pentru garantarea siguranței plasticului reciclat având în vedere utilizarea precedentă a acestuia în contact cu produsele alimentare, fapt care este realizabil din punct de vedere practic cu ajutorul sistemelor de colectare în containerele de pe străzi. Eficiența de sortare necesară pentru fiecare material în parte ar trebui identificată de la caz la caz.
(14) Deșeurile de plastic pot fi contaminate cu substanțe provenite din utilizarea anterioară sau utilizarea incorectă accidentală a materialelor din plastic sau cu substanțe provenite din material plastic de uz nealimentar. Întrucât cunoașterea tuturor tipurilor de contaminare care pot apărea este imposibilă și ca urmare a faptului că diferite tipuri de materiale din plastic au capacități diferite de a reține și elibera contaminanți, nu se pot stabili caracteristici definite pentru produsul final care să poată fi aplicabile tuturor tipurilor de materiale din plastic reciclat. Prin urmare, în vederea controlului siguranței produsului final, este necesară o combinare a caracterizării materiilor prime cu un proces adecvat de înlăturare a oricărei contaminări posibile.
(15) În cadrul tratării mecanice, prin care deșeurile de plastic sunt fărâmițate în bucăți mici și curățate, o atenție specială trebuie acordată înlăturării unor astfel de contaminări. Procesul de reciclare trebuie să demonstreze că este în măsură să reducă în mod eficient o potențială contaminare la un nivel care nu prezintă riscuri pentru sănătatea oamenilor. Contaminanții trebuie să migreze numai în limite comparabile sau inferioare celor demonstrate în cadrul testelor de eficacitate a respectivului proces de reciclare sau în cadrul altui test analitic adecvat și trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. În vederea verificării dacă procesul de reciclare îndeplinește aceste condiții ar trebui efectuată o evaluare a siguranței acestuia. Alternativ, pentru materiale și obiecte care nu pot fi umplute, cum ar fi lăzile și paleții care sunt manipulați în circuite de produse aflate într-un lanț închis și controlat, în care toate etapele procesului de fabricație, distribuție și utilizare sunt controlate, poate fi suficient să se demonstreze că este exclusă contaminarea atunci când acestea sunt utilizate numai în contact cu alimente uscate, cum ar fi fructele și legumele.
(16) Anumite tipuri de materiale și obiecte fabricate din plastic reciclat ar putea fi corespunzătoare exclusiv pentru contactul cu tipuri specifice de alimente, în anumite condiții. O evaluare a siguranței ar trebui să identifice aceste materiale și obiecte, precum și condițiile corespunzătoare de contact.
(17) Diferențele dintre actele cu putere de lege și actele administrative de drept intern privind evaluarea siguranței și autorizarea proceselor de reciclare utilizate la producerea materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare pot împiedica circulația liberă a acestor materiale și obiecte, creând condiții pentru o concurență inegală și neloială. În consecință, ar trebui să se stabilească la nivel comunitar o procedură de autorizare pe baza procedurii de autorizare prevăzută la articolele 9-12 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.
(18) Procedura de autorizare prevăzută la articolele 9-12 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 vizează autorizarea substanțelor. Prin prezentul regulament, ar trebui aduse anumite modificări procedurii respective în vederea adaptării acesteia la autorizarea proceselor de reciclare. Aceste modificări constituie norme procedurale speciale, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.
(19) O evaluare a siguranței proceselor de reciclare ar trebui efectuată de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară. În vederea informării solicitantului în privința datelor care trebuie furnizate pentru evaluarea siguranței, Autoritatea ar trebui să publice un ghid detaliat privind pregătirea și prezentarea cererii.
(20) Evaluarea siguranței proceselor de reciclare ar trebui urmată de o decizie de gestionare a riscurilor pentru a stabili dacă respectivul proces de reciclare ar trebui autorizat. Pentru asigurarea unei colaborări strânse între Comisie și statele membre, această decizie ar trebui adoptată în conformitate cu procedura de reglementare descrisă la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.
(21) Procesul de reciclare este specific fiecărei societăți comerciale în ceea ce privește parametrii tehnologici și de proces utilizați. Prin urmare, ar trebui acordate exclusiv autorizații specifice fiecărui proces în parte. Procedura de autorizare prevăzută la articolele 9-12 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 ar trebui adaptată în mod corespunzător.
(22) Atât timp cât parametrii tehnologici și de proces descriși în cerere și în autorizație sunt respectați, ar trebui să fie posibilă aplicarea procesului în diferite locuri de producție.
(23) Publicul ar trebui să fie informat cu privire la procesele de reciclare autorizate. În acest scop, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, ar trebui instituit un registru comunitar al proceselor de reciclare autorizate în temeiul prezentului regulament, care să includă descrierea domeniului de aplicare a plasticului reciclat obținut în urma procesului autorizat.
(24) Unitatea de reciclare și de transformare ar trebui supusă inspecției și controlului de către autoritățile statelor membre. Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (5) reglementează totodată și controlul oficial efectuat asupra materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare. Cel mai eficient mod de a controla dacă procesul de reciclare este aplicat conform indicațiilor din autorizație și dacă există un sistem eficient de asigurare a calității este auditul unității de reciclare efectuat de către autoritățile competente. Prin urmare, controalele oficiale realizate pentru a asigura respectarea prezentului regulament ar trebui să includă audituri, astfel cum este menționat la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Auditurile ar trebui realizate în cel mai rentabil mod posibil, pentru a reduce la minimum numărul de obligații de natură administrativă și economică pentru autoritățile competente și pentru întreprinderile mici și mijlocii.
(25) În vederea asigurării unui control eficient, statele membre și Comisia ar trebui informate cu privire la locurile de reciclare sau de fabricare în care procesul de reciclare autorizat este aplicat.
(26) Industriei ar trebui să i se permită indicarea pe etichetă a faptului că ambalajul utilizat conține materiale din plastic reciclat. Cu toate acestea, etichetarea nu ar trebui să inducă în eroare consumatorii cu privire la conținutul de material reciclat. Normele privind etichetarea materialelor din plastic reciclat în ceea ce privește conținutul de plastic reciclat au fost stabilite în standardul EN ISO 14021. Pentru asigurarea unei informări adecvate a consumatorilor, etichetarea materialelor din plastic reciclat ar trebui să respecte norme transparente, precum cele stabilite în standardul EN ISO 14021, sau norme echivalente.
(27) Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 prevede obligativitatea unei declarații de conformitate pentru materiale și obiecte. Transformatorul materialelor și al obiectelor din plastic reciclat ar trebui să declare că folosește numai plastic reciclat obținut în urma unui proces autorizat și că produsul final respectă dispozițiile comunitare și de drept intern aplicabile, în special Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 și Directiva 2002/72/CE. Reciclatorul ar trebui să furnizeze transformatorului informația conform căreia plasticul reciclat este produs printr-un proces autorizat și să specifice domeniul de aplicare a acestuia. Prin urmare, atât materialele și obiectele din plastic reciclat finalizate, cât și plasticul reciclat ar trebui însoțite de o declarație de conformitate. Informațiile generale care trebuie furnizate în declarație sunt deja stabilite prin Directiva 2002/72/CE. În consecință, prezentul regulament ar trebui să specifice numai informațiile suplimentare cu privire la conținutul de plastic reciclat din materialele și obiectele din plastic reciclat.
(28) Întrucât pe piața statelor membre se găsesc deja materiale și obiecte reciclate, sunt necesare dispoziții menite să asigure o tranziție ușoară către procedura de autorizare comunitară, astfel încât să nu fie perturbată piața existentă a materialelor și obiectelor din plastic reciclat. Solicitanții ar trebui să dispună de o perioadă de timp suficientă pentru a putea prezenta Autorității informațiile necesare pentru evaluarea siguranței plasticului reciclat utilizat în astfel de produse. Prin urmare, ar trebui să se stabilească o anumită perioadă de timp (denumită în continuare „etapa inițială de autorizare”), pe durata căreia solicitanții să poată prezenta Autorității informații privind procesele de reciclare existente. De asemenea, în cursul etapei inițiale de autorizare, se pot prezenta cereri de autorizare a unor procese de reciclare noi. Autoritatea evaluează de îndată toate cererile, atât pentru procesele de reciclare existente, cât și pentru cele noi, pentru care s-au prezentat suficiente informații în cursul etapei inițiale de autorizare.
(29) Este necesară stabilirea unor cerințe specifice privind sistemul de asigurare a calității aplicate în cadrul proceselor de reciclare. Întrucât asigurarea calității face parte din buna practică de fabricație care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 2023/2006, cerințele specifice privind sistemul de asigurare a calității ar trebui incluse în anexa la regulamentul respectiv.
(30) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,