Articolul 1
Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Comunităților Europene adoptat la 19 iunie 1991 (JO L 176, 4.7.1991, p. 7 și JO L 383, 29.12.1992, p. 117, rectificativ), astfel cum a fost modificat la 21 februarie 1995 (JO L 44, 28.2.1995, p. 61), la 11 martie 1997 (JO L 103, 19.4.1997, p. 1 și JO L 351, 23.12.1997, p. 72, rectificativ), la 16 mai 2000 (JO L 122, 24.5.2000, p. 43), la 28 noiembrie 2000 (JO L 322, 19.12.2000, p. 1), la 3 aprilie 2001 (JO L 119, 27.4.2001, p. 1), la 17 septembrie 2002 (JO L 272, 10.10.2002, p. 24 și JO L 281, 19.10.2002, p. 24, rectificativ), la 8 aprilie 2003 (JO L 147, 14.6.2003, p. 17), la 19 aprilie 2004 (JO L 132, 29.4.2004, p. 2), la 20 aprilie 2004 (JO L 127, 29.4.2004, p. 107), la 12 iulie 2005 (JO L 203, 4.8.2005, p. 19), la 18 octombrie 2005 (JO L 288, 29.10.2005, p. 51) și la 18 decembrie 2006 (JO L 386, 29.12.2006, p. 44), se modifică după cum urmează:
1. Articolul 9 se modifică după cum urmează: (a) Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Curtea înființează în cadrul ei camere formate din cinci și din trei judecători, în conformitate cu articolul 16 din Statut, și decide cu privire la repartizarea judecătorilor pe camere. Curtea desemnează camera sau camerele de cinci judecători care, pentru o perioadă de un an, au sarcina să judece cauzele prevăzute de articolul 104b. Repartizarea judecătorilor pe camere și desemnarea camerei sau a camerelor care au sarcina să judece cauzele prevăzute de articolul 104b se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.” (b) La alineatul (2) se adaugă următoarele două paragrafe: „Pentru cauzele prevăzute de articolul 104b, judecătorul raportor este ales dintre judecătorii camerei desemnate în conformitate cu alineatul (1), la propunerea președintelui acelei camere. În cazul în care camera decide să nu judece cauza potrivit procedurii de urgență, președintele Curții poate reatribui cauza unui judecător raportor care face parte dintr o altă cameră. Președintele Curții ia măsurile necesare în caz de împiedicare sau de absență a unui judecător raportor.”
2. După articolul 104a se adaugă următorul text: „Articolul 104b (1) La cererea instanței naționale sau, cu titlu excepțional, din oficiu, o trimitere preliminară prin care sunt adresate una sau mai multe întrebări referitoare la domeniile vizate de titlul VI din Tratatul privind Uniunea sau de titlul IV al celei de a treia părți din Tratatul CE poate să fie judecată potrivit unei proceduri de urgență, care derogă de la prevederile prezentului regulament. Cererea instanței naționale trebuie să cuprindă împrejurările de drept și de fapt care demonstrează urgența și justifică aplicarea acestei proceduri derogatorii și să indice, dacă este posibil, răspunsurile la întrebările preliminare pe care le propune instanța națională. În cazul în care instanța națională nu a formulat o cerere de aplicare a procedurii de urgență și dacă judecarea cauzei potrivit acestei proceduri apare, la prima vedere, ca fiind necesară, președintele Curții poate să solicite camerei prevăzute de paragraful următor să se pronunțe asupra necesității de a judeca trimiterea preliminară potrivit acestei proceduri. Decizia de judecare a trimiterii preliminare potrivit procedurii de urgență se adoptă de camera desemnată, pe baza raportului judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general. Compunerea camerei se stabilește în conformitate cu articolul 11c în ziua repartizării cauzei judecătorului raportor dacă aplicarea procedurii de urgență a fost solicitată de instanța națională sau, dacă necesitatea judecării cauzei potrivit acestei proceduri este examinată la cererea președintelui Curții, în ziua în care este formulată această cerere. (2) Atunci când instanța națională a solicitat aplicarea procedurii de urgență în cazul unei trimiteri preliminare prevăzute de alineatul precedent sau atunci când președintele a solicitat camerei desemnate examinarea necesității judecării trimiterii preliminare potrivit acestei proceduri, grefierul comunică de îndată trimiterea părților din cauza aflată pe rolul instanței naționale, statului membru de care aparține această instanță, precum și instituțiilor prevăzute de articolul 23 primul paragraf din Statut, în condițiile prevăzute de această dispoziție. Decizia de a judeca sau nu trimiterea preliminară potrivit procedurii de urgență se comunică de îndată instanței naționale, precum și părților, statului membru și instituțiilor prevăzute de paragraful precedent. Decizia de judecare a trimiterii potrivit procedurii de urgență stabilește termenul în interiorul căruia acestea din urmă pot depune memorii sau observații scrise. Decizia poate menționa chestiunile de drept la care trebuie să se refere aceste memorii sau observații scrise și poate stabili întinderea maximă a acestor înscrisuri. De asemenea, trimiterea preliminară se comunică persoanelor interesate prevăzute de articolul 23 din Statut, altele decât destinatarii comunicării menționate, imediat după efectuarea comunicării prevăzute de primul paragraf, iar decizia de a judeca sau nu trimiterea potrivit procedurii de urgență se comunică acelorași persoane interesate imediat după efectuarea comunicării prevăzute de al doilea paragraf. Părțile și celelalte persoane interesate prevăzute de articolul 23 din Statut sunt înștiințate cât mai curând posibil în legătură cu data preconizată a ședinței. Atunci când trimiterea preliminară nu se judecă potrivit procedurii de urgență, procedura continuă potrivit prevederilor articolului 23 din Statut și prevederilor aplicabile din prezentul regulament. (3) Trimiterea preliminară care se judecă potrivit procedurii de urgență, precum și memoriile sau observațiile scrise depuse se comunică persoanelor interesate prevăzute de articolul 23 din Statut, altele decât părțile și persoanele interesate prevăzute de primul paragraf al alineatului precedent. Trimiterea preliminară este însoțită de o traducere, dacă este cazul în rezumat, în condițiile stabilite de articolul 104 alineatul (1). În plus, memoriile sau observațiile scrise depuse sunt comunicate părților și celorlalte persoane interesate prevăzute de primul paragraf al alineatului precedent. Data ședinței se comunică părților și celorlalte persoane interesate împreună cu comunicările prevăzute de paragrafele precedente. (4) În cazuri de urgență deosebită, camera poate decide ca procedura prevăzută de alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol să se desfășoare fără faza scrisă. (5) Camera desemnată soluționează cauza după ascultarea avocatului general. Aceasta poate decide să judece cauza în complet format din trei judecători. În acest caz, camera se compune din președintele camerei desemnate, din judecătorul raportor și din primul sau, dacă este cazul, din primii doi judecători desemnați din lista prevăzută de articolul 11c alineatul (2) cu ocazia stabilirii componenței camerei desemnate, în conformitate cu alineatul (1) al patrulea paragraf din prezentul articol. De asemenea, camera desemnată poate să dispună trimiterea cauzei în fața Curții în vederea atribuirii sale unui complet de judecată compus din mai mulți judecători. În acest caz, procedura de urgență continuă în fața noului complet de judecată, dacă este cazul după redeschiderea procedurii orale. (6) Actele de procedură prevăzute de prezentul articol se consideră depuse la data transmiterii către grefă, prin fax sau prin orice alt mijloc tehnic de comunicare de care dispune Curtea, a unei copii a originalului semnat și a înscrisurilor justificative însoțite de opisul prevăzut de articolul 37 alineatul (4). Originalul actului și anexele menționate anterior se transmit grefei Curții. Comunicările prevăzute de prezentul articol se pot efectua prin transmiterea unei copii a înscrisului prin fax sau prin orice alt mijloc tehnic de comunicare de care dispun Curtea și destinatarul.”