Recitale
(1) Cu ocazia relansării Strategiei de la Lisabona, în 2005, șefii de state și de guverne au subliniat contribuția esențială pe care stabilirea de legături mai bune între organizațiile de cercetare, inclusiv universitățile, și industrie o poate avea la facilitarea circulației și a aplicării ideilor într-o societate dinamică bazată pe cunoaștere, precum și la creșterea competitivității și a bunăstării.
(2) Trebuie făcut efortul de a transforma mai eficient cunoștințele în beneficii socioeconomice. Astfel, organizațiile publice de cercetare trebuie să disemineze și să exploateze mai eficient rezultatele cercetării finanțate din fonduri publice în vederea transpunerii lor în noi produse și servicii. Mijloacele pentru realizarea acestui obiectiv includ, în special, colaborările între industrie și mediul academic – cum sunt cercetarea în colaborare, pe bază de contracte sau finanțată în comun cu sectorul privat –, brevetarea și crearea de spin-off-uri.
(3) Fructificarea rezultatelor cercetării finanțate din fonduri publice depinde de gestionarea adecvată a proprietății intelectuale (altfel spus, a cunoștințelor în sensul cel mai larg, incluzând, de exemplu, invenții, programe informatice, baze de date, microorganisme, indiferent dacă acestea sunt sau nu protejate de instrumente juridice cum ar fi brevetele), de dezvoltarea culturii antreprenoriale și a aptitudinilor conexe în cadrul organizațiilor publice de cercetare, precum și de mai buna comunicare și interacțiune între sectoarele public și privat.
(4) Implicarea activă a organizațiilor publice de cercetare în gestionarea proprietății intelectuale și în transferul de cunoștințe este esențială pentru generarea de beneficii socioeconomice, pentru atragerea studenților și a oamenilor de știință, precum și pentru atragerea de finanțare pentru cercetare.
(5) Statele membre au luat, în ultimii ani, inițiative menite să faciliteze transferul de cunoștințe la nivel național, însă discrepanțele considerabile legate de cadrul de reglementare, politicile și practicile la nivel național, precum și standardele diferite de gestionare a proprietății intelectuale la nivelul organizațiilor publice de cercetare împiedică sau blochează transferul transnațional de cunoștințe în Europa și realizarea Spațiului European de Cercetare.
(6) În urma Comunicării Comisiei din 2007 (1), prin care se definea abordarea privind stabilirea unui cadru european comun pentru transferul de cunoștințe, Consiliul European a invitat Comisia, în iunie 2007, să dezvolte, sub forma unei recomandări adresate statelor membre, orientări în ceea ce privește gestionarea proprietății intelectuale de către organizațiile publice de cercetare.
(7) Prezenta recomandare își propune să ofere statelor membre și regiunilor lor orientări politice în vederea dezvoltării sau a actualizării liniilor directoare și a cadrului corespunzător la nivel național și să pună la dispoziția organizațiilor publice de cercetare un cod de bune practici, în scopul îmbunătățirii modului în care respectivele organizații publice de cercetare gestionează proprietatea intelectuală și transferul de cunoștințe.
(8) Colaborarea în domeniul cercetării și dezvoltării, precum și transferul de cunoștințe între Comunitate și țări terțe trebuie să se bazeze pe recomandări și practici clare și uniforme care să garanteze, în beneficiul reciproc al partenerilor, accesul corect și echitabil la proprietatea intelectuală generată în cadrul colaborărilor internaționale în domeniul cercetării. În acest context, Codul de bune practici anexat ar trebui să fie folosit ca document de referință.
(9) Au fost identificate un număr de bune practici, ceea ce ar trebui să ajute statele membre să implementeze prezenta recomandare. Este la latitudinea fiecărui stat membru să aleagă procedurile și practicile cele mai adecvate pentru a asigura că se urmează principiile formulate în prezenta recomandare, deoarece se are în vedere că anumite practici se pot dovedi eficiente într-un stat membru, dar mai puțin eficiente în alt stat membru. Orientările existente la nivelul Comunității și al OCDE ar trebui, de asemenea, luate în considerare.
(10) Comisia și statele membre ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a prezentei recomandări și impactul acesteia, precum și să stimuleze schimbul de bune practici privind transferul de cunoștințe,