Recitale
(1) Utilizarea internetului și a altor tehnologii de comunicare, precum telefoanele mobile, cunoaște o creștere considerabilă pe teritoriul Uniunii Europene și oferă tuturor cetățenilor oportunități deosebite, printre altele de participare, interacțiune și creativitate. Cu toate acestea, riscurile pentru copii și utilizarea în mod abuziv a tehnologiilor continuă să persiste și, ca rezultat al tehnologiilor și al comportamentelor sociale în continuă schimbare, apar noi riscuri și utilizări abuzive. Ar trebui să se adopte măsuri la nivelul UE în scopul protejării integrității fizice, mentale și morale a copiilor, care ar putea fi afectată prin accesarea unui conținut necorespunzător. În plus, pentru a încuraja cetățenii să exploateze oportunitățile și să se bucure de avantajele oferite de internet și de alte tehnologii sunt necesare, de asemenea, măsuri de promovare a utilizării în condiții de siguranță sporită a acestora.
(2) Comunicarea Comisiei intitulată „i2010 – O societate informațională europeană pentru creștere și ocuparea forței de muncă” [COM(2005) 0229], care dezvoltă strategia de la Lisabona, încearcă să realizeze o coerență la nivelul politicilor Comisiei cu privire la societatea informațională și media, în scopul consolidării contribuției majore a tehnologiilor de informare și comunicare la performanțele economice ale statelor membre. Unul dintre obiectivele strategiei respective este crearea unui spațiu informațional european unic care oferă comunicații în bandă largă convenabile și sigure, un conținut bogat și variat și servicii digitale.
(3) Cadrul legislativ comunitar care tratează provocările pe care le reprezintă conținutul digital în cadrul societății informaționale cuprinde dispoziții privind protecția minorilor (3), protecția vieții private (4) și răspunderea furnizorilor intermediari de servicii (5). Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (6) stabilește cerințe minime aplicabile statelor membre în ceea ce privește definirea de infracțiuni și de sancțiuni corespunzătoare. Recomandarea 2006/952/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale și on-line (7) se bazează pe Recomandarea 98/560/CE a Consiliului din 24 septembrie 1998 privind dezvoltarea competitivității industriei europene a serviciilor audiovizuale și de informare prin promovarea de cadre naționale în scopul asigurării unui nivel comparabil și eficace de protecție a minorilor și a demnității umane (8) și stabilește orientări pentru crearea autoreglementării la nivel național și extinde sfera de aplicare pentru a include educația în domeniul media, cooperarea și schimbul de experiență și de bune practici între organismele de reglementare, autoreglementare și coreglementare, precum și măsuri de combatere a discriminării în toate mijloacele de informare.
(4) Vor fi în permanență necesare acțiuni, atât în ceea ce privește conținutul potențial dăunător pentru copii, în special materialele pornografice, cât și conținutul cu caracter ilegal, în special materialele privind abuzuri săvârșite asupra minorilor. De asemenea, sunt necesare acțiuni de prevenire a situațiilor în care copiii devin victime ale comportamentelor dăunătoare și ilegale generatoare de efecte negative la nivel fizic și psihic, precum și a situațiilor în care copiii sunt ispitiți să imite acest gen de comportamente, făcându-și rău lor și altora. Ar trebui depuse eforturi deosebite pentru a găsi soluții care să împiedice propunerile deliberate, adresate de adulți cu ajutorul tehnologiilor de informare și comunicare, de a se întâlni cu copii în scopul comiterii de abuzuri sau alte delicte sexuale. În același timp, ar trebui să se acorde o atenție specială sistemului de sprijin reciproc.
(5) Măsurile ar trebui, de asemenea, să vizeze împiedicarea transformării copiilor în victime, prin amenințări, hărțuire și umilire prin intermediul internetului și/sau al tehnologiilor digitale interactive, inclusiv telefonia mobilă.
(6) Decizia nr. 276/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 ianuarie 1999 de adoptare a unui plan multianual de acțiune la nivel comunitar pentru promovarea unei utilizări în condiții de siguranță sporită a internetului și a noilor tehnologii on-line prin combaterea conținuturilor ilegale și dăunătoare, în special în ceea ce privește protecția copiilor și a minorilor (9) (Planul de acțiune pentru un internet mai sigur 1998-2004) și Decizia nr. 854/2005/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de instituire a unui program comunitar multianual de promovare a utilizării, în condiții de mai mare siguranță, a Internetului și a noilor tehnologii on-line (10) (programul Safer Internet Plus 2005-2008) au furnizat finanțare comunitară care, după cum s-a demonstrat în evaluările programului prezentate Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Regiunilor [COM(2001) 0690, COM(2003) 0653 și COM(2006) 0663], a încurajat, cu succes, o gamă variată de inițiative și a creat „valoare adăugată la nivel european”.
(7) Pe lângă constatările din cadrul evaluărilor programelor precedente, o serie de sondaje Eurobarometru, precum și o consultare publică, au identificat în mod clar necesitatea de menținere a activităților vizând semnalarea conținuturilor cu caracter ilegal și sporirea gradului de conștientizare în statele membre.
(8) Programul instituit prin prezenta decizie ar trebui, printre altele, să urmărească crearea unor pachete educaționale pentru părinți, persoanele care au grijă de copii, profesori și educatori.
(9) Evoluțiile tehnologice, schimbarea modurilor în care sunt folosite internetul și alte tehnologii de comunicare de către adulți și copii și mutațiile suferite de comportamentele sociale conduc la apariția unor noi riscuri pentru copii. Pentru a se putea înțelege mai bine aceste schimbări, este necesar să se consolideze baza de cunoștințe care poate fi utilizată în conceperea unor acțiuni eficiente. Mai multe măsuri și acțiuni ar trebui combinate în mod pluriform și complementar. Aceasta ar trebui să cuprindă, de exemplu, luarea unor măsuri pentru promovarea utilizării internetului în condiții de siguranță și în mod responsabil, continuarea dezvoltării tehnologiilor de sprijin, promovarea bunelor practici cu privire la coduri de conduită cuprinzând standarde comportamentale care fac obiectul unui consens general, precum și cooperarea cu sectorul în cauză pentru realizarea obiectivelor convenite de comun acord ale codurilor de conduită.
(10) Programul ar trebui să sprijine, în continuare, măsurile de încurajare a conținutului benefic pentru copii.
(11) Peisajul audiovizual în continuă schimbare, care este rezultatul inovării în domeniul noilor tehnologii și al mass-media, face necesară formarea copiilor, precum și a părinților, a persoanelor care au grijă de copii, a educatorilor și a profesorilor în vederea utilizării serviciilor de informare on-line în condiții de siguranță și în mod eficace.
(12) A trebui să se încerce protejarea copiilor prin dezvoltarea, de exemplu, a unor sisteme eficace de verificare a vârstei, precum și a unor modalități de certificare pe bază voluntară.
(13) Cooperarea internațională este esențială, dată fiind natura globală a problemei. Conținutul ilegal poate fi produs într-o țară, găzduit în alta, dar accesat și descărcat de oriunde din lume. Cooperarea internațională, care a fost stimulată prin intermediul structurilor comunitare de contact în rețea, ar trebui să fie consolidată pentru a putea proteja mai bine copiii împotriva riscurilor transfrontaliere care implică țări terțe. Un schimb de bune practici între organizații europene și organizații din alte părți ale lumii s-ar putea dovedi reciproc avantajos.
(14) Toate statele membre au ratificat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, conform căreia statele semnatare sunt obligate să adopte orice măsuri naționale, bilaterale și multilaterale necesare pentru a preveni orice formă de exploatare a copiilor și să adopte orice măsuri legislative, administrative și de altă natură necesare pentru a garanta drepturile recunoscute prin convenția respectivă, recurgându-se, acolo unde este cazul, la cooperarea internațională.
(15) Măsurile pe care Comisia este împuternicită să le adopte în cadrul competențelor de executare conferite prin prezenta decizie sunt, în esență, măsuri de gestionare privind punerea în aplicare a unui program cu implicații bugetare substanțiale în sensul articolului 2 litera (a) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (11). Prin urmare, măsurile respective ar trebui să se adopte în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 4 din decizia respectivă.
(16) Comisia ar trebui să asigure complementaritatea și sinergia cu inițiativele și programele comunitare conexe.
(17) Prezenta decizie stabilește pentru punerea în aplicare a programului un cadru financiar care constituie referința primară pentru autoritatea bugetară, în cursul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (12).
(18) Deoarece obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, având în vedere caracterul transnațional al aspectelor implicate, și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele la nivel european ale acțiunilor, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(19) Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 3 alineatul (1) și articolele 7, 8 și 24,