Recitale
(1) Rețeaua Vision a fost înființată pentru a permite consultarea între autoritățile centrale ale statelor partenere privind cererile de viză ale resortisanților țărilor sensibile.
(2) Pentru a se realiza o abordare pragmatică și pentru a evita supraîncărcarea Rețelei de consultări Schengen prin trimiterea unui număr mare de mesaje de eroare în cazul în care agentul de transfer al mesajelor (MTA) al unui stat membru pare să fie temporar indisponibil, procedura de retrimitere ar trebui modificată.
(3) Pentru a se evita utilizarea neconformă a diferitelor tipuri de coduri de vize, fapt care ar putea duce la interpretări eronate în cadrul procedurii de consultare Schengen, este necesar să existe o abordare comună în cazurile în care vizele D + C fac obiectul unei proceduri de consultare.
(4) Ținând seama de contribuțiile statelor membre și în vederea simplificării procedurii de consultare Schengen, ar trebui folosit un singur cod pentru fiecare tip de viză.
(5) Este necesar să se actualizeze specificațiile tehnice ale Rețelei de consultare Schengen pentru a se asigura că respectivele specificații reflectă aceste schimbări.
(6) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale. Având în vedere faptul că prezenta decizie se întemeiază pe acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor părții a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca urmează să decidă, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, în termen de șase luni de la data adoptării prezentei decizii, dacă o va transpune în legislația sa națională.
(7) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (2), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (3) privind anumite modalități de aplicare a acordului menționat.
(8) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (5) privind încheierea, în numele Comunității Europene, a acordului menționat.
(9) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului (6) privind semnarea, în numele Comunității Europene, și aplicarea provizorie a anumitor dispoziții ale protocolului menționat.
(10) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (7); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(11) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (8); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(12) În ceea ce privește Cipru, prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(13) Prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,