Articolul 1
Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta decizie să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze, în numele Comunității, Protocolul la Acordul de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Croația, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, sub rezerva eventualei încheieri a acestuia la o dată ulterioară.
Articolul 2
Protocolul se aplică, până la intrarea în vigoare a acestuia, cu titlu provizoriu, de la 1 august 2007.
Textul protocolului se atașează la prezenta decizie.
Articolul 1
Definiții
În sensul prezentului protocol:
(a) prin «fabricare» se înțelege orice formă de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operațiunile specifice;
(b) prin «material» se înțelege orice ingredient, orice materie primă, orice componentă sau orice parte etc. utilizată la fabricarea produsului;
(c) prin «produs» se înțelege produsul obținut, chiar în cazul în care este destinat utilizării ulterioare în cursul unei alte operațiuni de fabricare;
(d) prin «mărfuri» se înțelege materialele și produsele;
(e) prin «valoarea în vamă» se înțelege valoarea stabilită în conformitate cu Acordul din 1994 privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul general privind tarifele vamale și comerțul (Acordul privind valoarea în vamă al Organizației Mondiale a Comerțului);
(f) prin «preț franco fabrică» se înțelege prețul plătit pentru produs fabricantului din Comunitate sau din Croația în a cărui întreprindere s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, inclusiv valoarea tuturor materialelor utilizate din care se scad toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut este exportat;
(g) prin «valoarea materialelor» se înțelege valoarea în vamă în momentul importului a materialelor neoriginare utilizate sau, dacă aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preț verificabil plătit pentru aceste materiale în Comunitate sau în Croația;
(h) prin «valoarea materialelor originare» se înțelege valoarea acestor materiale astfel cum este definită la litera (g) aplicată mutatis mutandis;
(i) prin «valoare adăugată» se înțelege prețul franco fabrică din care se scade valoarea în vamă a fiecărui material folosit, originar din celelalte țări menționate la articolele 3 și 4 sau, în cazul în care valoarea în vamă nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preț verificabil plătit pentru aceste materiale în Comunitate sau în Croația;
(j) prin «capitole» și «poziții» se înțelege capitolele și pozițiile (coduri din patru cifre) folosite în nomenclatura care reprezintă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, denumit în prezentul protocol «Sistem armonizat» sau «SA»;
(k) prin «clasificat» se înțelege clasificarea unui produs sau a unui material într-o poziție determinată;
(l) prin «transport» se înțelege produsele trimise simultan de același exportator către același destinatar sau transportate în baza unui document de transport unic de la exportator la destinatar sau, în lipsa unui astfel de document, cu o factură unică;
(m) prin «teritorii» se înțelege teritoriile, inclusiv apele teritoriale.
Articolul 2
Cerințe generale
(1) În sensul aplicării prezentului acord, sunt considerate ca produse originare din Comunitate: (a) produsele obținute în întregime în Comunitate, în sensul articolului 5; (b) produsele obținute în Comunitate și care conțin materiale care nu au fost obținute integral acolo, cu condiția ca aceste materiale să fi făcut, în Comunitate, obiectul unor prelucrări și transformări suficiente, în sensul articolului 6.
(2) În sensul aplicării prezentului acord, sunt considerate produse originare din Croația: (a) produsele obținute integral în Croația, în sensul articolului 5; (b) produsele obținute în Croația și care conțin materiale care nu au fost obținute integral acolo, cu condiția ca aceste materiale să fi făcut, în Croația, obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente, în sensul articolului 6.
Articolul 3
Cumulul bilateral în Comunitate
Materialele care sunt originare din Croația sunt considerate ca materiale originare din Comunitate atunci când ele sunt încorporate într-un produs care este obținut în cadrul Comunității. Nu este necesar ca astfel de materiale să fi făcut obiectul unei prelucrări sau transformări suficiente, cu condiția ca ele să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări peste cele prevăzute la articolul 7 alineatul (1).
Articolul 4
Cumulul bilateral în Croația
Materialele care sunt originare din Comunitate sunt considerate ca materiale originare din Croația atunci când ele sunt încorporate într-un produs care este obținut în Croația. Nu este necesar ca astfel de materiale să fi făcut obiectul unei prelucrări sau transformări suficiente, cu condiția ca ele să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări peste cele prevăzute la articolul 7 alineatul (1).
Articolul 5
Produsele obținute integral
(1) Se consideră ca fiind obținute integral în Comunitate sau în Croația: (a) produsele minerale extrase din solul lor sau din fundul mărilor sau al oceanelor lor; (b) produsele din regnul vegetal care sunt recoltate pe teritoriul acestora; (c) animalele vii născute și crescute pe teritoriul acestora; (d) produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul acestora; (e) produsele de vânătoare și pescărești obținute pe teritoriul acestora; (f) produsele provenind din pescuitul maritim și alte produse pescuite din mare în afara apelor teritoriale ale Comunității sau ale Croației, de către navele lor; (g) produsele fabricate la bordul navelor lor fabrică exclusiv din produsele menționate la litera (f); (h) articolele uzate care nu pot fi folosite decât la recuperarea materiilor prime, inclusiv cauciucurile uzate care nu pot fi folosite decât pentru reșapare sau ca deșeuri; (i) deșeurile provenite din operațiunile de fabricație care sunt efectuate pe teritoriul acestora; (j) produsele extrase din solul sau din subsolul marin situat în afara apelor lor teritoriale, în măsura în care acestea au drepturi exclusive de exploatare a acestor soluri sau subsoluri; (k) produsele fabricate pe teritoriul acestora exclusiv din produsele indicate la literele (a)-(j).
(2) Expresiile «navele lor» și «navele lor fabrică» folosite la alineatul (1) literele (f) și (g) nu se aplică decât în cazul navelor și al navelor fabrică: (a) care sunt înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru al Comunității sau în Croația; (b) care arborează pavilionul unui stat membru al Comunității sau al Croației; (c) care aparțin în proporție de cel puțin 50 % unor resortisanți ai statelor membre ale Comunității sau ai Croației sau unei societăți comerciale al cărei sediu principal este situat în unul dintre aceste state, al cărei administrator sau administratori, președinte al consiliului de administrație sau de supraveghere și majoritatea membrilor acestor consilii sunt resortisanți ai statelor membre ale Comunității sau ai Croației și din care, în plus, în cazul societăților de persoane sau societăților cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține acestor state, unor organisme publice sau unor resortisanți ai acestor state; (d) ai căror căpitani și ofițeri sunt resortisanți ai statelor membre ale Comunității sau ai Croației; și (e) al căror echipaj este alcătuit, în proporție de cel puțin 75 %, din resortisanți ai statelor membre ale Comunității sau ai Croației.
Articolul 6
Produsele prelucrate sau transformate suficient
(1) În sensul articolului 2, produsele care nu sunt obținute integral sunt considerate ca fiind prelucrate sau transformate suficient atunci când condițiile indicate în lista din anexa II sunt îndeplinite. Condițiile menționate anterior indică, pentru toate produsele care intră sub incidența prezentului acord, prelucrarea sau transformarea care trebuie să fie efectuată asupra materialelor neoriginare utilizate la fabricarea acestor produse și se aplică exclusiv acestor materiale. Prin urmare, în cazul în care un produs care a dobândit caracterul originar, îndeplinind condițiile prevăzute în listă pentru acel produs, este utilizat la fabricarea unui alt produs, condițiile aplicabile produsului în care este încorporat nu i se aplică și nu se ține seama de materialele neoriginare care au putut fi utilizate în fabricarea acestuia.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), materialele neoriginare care, conform condițiilor prevăzute în listă pentru un anumit produs, nu trebuie să fie utilizate în fabricarea acestui produs, pot fi totuși utilizate cu condiția ca: (a) valoarea lor totală să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului; (b) aplicarea prezentului alineat să nu ducă la depășirea procentului sau a procentelor prevăzute în listă privind valoarea maximă a materialelor neoriginare. Prezentul alineat nu se aplică produselor care intră sub incidența capitolelor 50-63 din Sistemul armonizat.
(3) Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere articolului 7.
Articolul 7
Prelucrări sau transformări insuficiente
(1) Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă dispozițiile articolului 6 sunt sau nu îndeplinite: (a) operațiuni pentru asigurarea păstrării în stare bună a produselor în timpul transportului și al depozitării; (b) desfacerea și asamblarea pachetelor; (c) spălarea, curățarea; îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor acoperitori; (d) călcarea sau presarea textilelor; (e) operațiunile simple de vopsire și lustruire; (f) decorticarea, albirea parțială sau totală, netezirea și glazurarea cerealelor și a orezului; (g) operațiunile de colorare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; (h) înlăturarea pieliței, scoaterea sâmburilor și cojirea fructelor, a nucilor și a legumelor; (i) ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere; (j) cernerea, trierea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, aranjarea pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole); (k) simpla îmbuteliere în sticle, doze, flacoane, ambalarea în saci, cutii, lăzi, fixarea pe planșete sau panouri și orice alte operațiuni simple de ambalare; (l) aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, a etichetelor, a emblemelor și a altor semne distinctive similare; (m) simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; (n) simpla asamblare a părților de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produsului în părți; (o) o combinare a două sau mai multe dintre operațiunile indicate la literele (a)-(n); (p) sacrificarea animalelor.
(2) Toate operațiunile efectuate în cadrul Comunității sau în Croația asupra unui anumit produs sunt analizate împreună pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea suferită de acel produs trebuie considerată ca fiind insuficientă în sensul alineatului (1).
Articolul 8
Unitatea de luat în considerare
(1) Unitatea de luat în considerare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului protocol este produsul reținut ca unitate de bază pentru determinarea clasificării bazate pe nomenclatura Sistemului armonizat. În consecință: (a) în cazul în care un produs compus dintr-un grup sau un ansamblu de articole este clasificat în conformitate cu Sistemul armonizat la o singură poziție, ansamblul constituie unitatea de luat în considerare; (b) în cazul în care un lot este compus dintr-un anumit număr de produse identice clasificate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie să fie luat în considerare în mod individual la aplicarea dispozițiilor din prezentul protocol.
(2) Atunci când, prin aplicarea regulii generale 5 din Sistemul armonizat, ambalajele sunt luate în considerare împreună cu produsul pe care îl conțin în vederea efectuării clasificării, acestea trebuie să fie considerate ca formând un tot cu produsul în sensul determinării originii.
Articolul 9
Accesoriile, piesele de schimb și utilajele
Accesoriile, piesele de schimb și utilajele livrate cu un echipament, o mașină, un aparat sau un vehicul, care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în preț sau nu sunt facturate separat, sunt considerate ca formând un tot cu echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul în cauză.
Articolul 10
Seturile
Seturile, astfel cum sunt definite în regula generală 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate produsele componente ale acestora sunt originare. Cu toate acestea, un set alcătuit din produse originare și neoriginare este considerat ca fiind originar ca tot cu condiția ca valoarea produselor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.
Articolul 11
Elementele neutre
Pentru a stabili dacă un produs este originar nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care ar putea fi utilizate la fabricarea lui:
(a) energie și combustibili;
(b) instalații și echipamente;
(c) mașini și unelte;
(d) mărfuri care nu intră sau care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului.
Articolul 12
Principiul teritorialității
(1) Sub rezerva dispozițiilor articolelor 3 și 4 și ale alineatului (3) al prezentului articol, condițiile de dobândire a caracterului de produs originar prevăzute la titlul II trebuie îndeplinite fără întrerupere în Comunitate sau în Croația.
(2) Sub rezerva dispozițiilor articolelor 3 și 4, în cazul în care mărfurile originare exportate din Comunitate sau din Croația în altă țară sunt returnate, acestea trebuie considerate ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile vamale: (a) că mărfurile returnate sunt aceleași cu cele exportate; și (b) că acestea nu au făcut obiectul niciunei operațiuni care depășește ceea ce este necesar pentru a fi păstrate în stare bună cât timp au fost pe teritoriul țării respective sau în timpul exportării lor.
(3) Dobândirea caracterului originar în conformitate cu condițiile de la titlul II nu este afectată de prelucrările sau transformările efectuate în afara Comunității sau a Croației asupra materialelor exportate din Comunitate sau Croația și reimportate ulterior în Comunitate sau Croația, cu condiția: (a) ca înainte de a fi exportate, materialele menționate să fi fost obținute integral în Comunitate sau în Croația sau să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări care să nu se fi limitat la operațiunile menționate la articolul 7; și (b) să se poată demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile vamale: (i) că mărfurile reimportate au fost obținute prin prelucrarea sau transformarea materialelor exportate; și (ii) că valoarea adăugată totală obținută în afara Comunității sau a Croației prin aplicarea dispozițiilor prezentului articol nu depășește 10 % din prețul franco fabrică al produsului final pentru care se pretinde caracterul originar.
(4) În sensul aplicării alineatului (3), condițiile privind dobândirea caracterului originar prevăzute la titlul II nu se aplică transformării sau prelucrării efectuate în afara Comunității sau a Croației. Cu toate acestea, atunci când, în anexa II, se aplică o normă care stabilește o valoare maximă pentru toate materialele neoriginare folosite pentru determinarea caracterului originar al produsului final, valoarea totală a materialelor neoriginare folosite pe teritoriul părții în cauză, împreună cu valoarea adăugată totală obținută în afara Comunității sau a Croației prin aplicarea dispozițiilor prezentului articol, nu trebuie să depășească procentul stabilit.
(5) În sensul aplicării dispozițiilor alineatelor (3) și (4), prin «valoare adăugată totală» se înțelege toate costurile rezultate în afara Comunității sau a Croației, inclusiv valoarea materialelor încorporate în afara Comunității sau a Croației.
(6) Dispozițiile alineatelor (3) și (4) nu se aplică produselor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în lista din anexa II sau care nu pot fi considerate prelucrate sau transformate suficient decât în cazul în care se aplică toleranța generală stabilită la articolul 6 alineatul (2).
(7) Dispozițiile alineatelor (3) și (4) nu se aplică produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat.
(8) Orice prelucrare sau transformare de tipul celor reglementate de dispozițiile prezentului articol și efectuate în afara Comunității sau a Croației se efectuează în conformitate cu regimul de perfecționare pasivă sau cu regimurile similare.
Articolul 13
Transport direct
(1) Tratamentul preferențial prevăzut de acord se aplică numai produselor care îndeplinesc condițiile prezentului protocol și sunt transportate direct între Comunitate și Croația. Cu toate acestea, transportul produselor care reprezintă un singur transport poate fi efectuat prin alte teritorii, dacă este cazul, cu transbordarea sau antrepozitarea temporară pe aceste teritorii, cu condiția ca produsele să rămână sub supravegherea autorităților vamale ale țării de tranzit sau de antrepozitare și să nu facă obiectul altor operațiuni decât descărcarea, încărcarea sau orice altă operațiune destinată să asigure păstrarea lor în stare bună. Transportul prin conducte al produselor originare se poate efectua și prin tranzitarea altor teritorii decât cele ale Comunității sau ale Croației.
(2) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1) este furnizată prin prezentarea autorităților vamale din țara importatoare: (a) a unui document unic de transport pe baza căruia se efectuează transportul din țara exportatoare prin țara de tranzit; sau (b) a unui atestat eliberat de către autoritățile vamale ale țării de tranzit care să conțină: (i) o descriere exactă a produselor; (ii) data descărcării și a reîncărcării produselor și, dacă este cazul, precizarea navelor sau a altor mijloace de transport utilizate; și (iii) certificarea condițiilor în care produsele au staționat în țara de tranzit; sau (c) în lipsa acestora, a oricăror documente doveditoare.
Articolul 14
Expoziții
(1) Produsele originare trimise pentru a fi expuse într-o altă țară decât statele membre ale Comunității și Croația și vândute ulterior pentru a fi importate în Comunitate sau în Croația beneficiază la import de dispozițiile acordului, cu condiția să se demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile vamale: (a) că un exportator a expediat aceste produse din Comunitate sau din Croația în țara în care are loc expoziția și că le-a expus acolo; (b) că acest exportator a vândut produsele sau le-a cedat unui destinatar din Comunitate sau din Croația; (c) că produsele au fost expediate în timpul expoziției sau imediat după aceasta în starea în care au fost expediate pentru expoziție; și (d) că, din momentul în care au fost expediate pentru expoziție, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziția respectivă.
(2) O dovadă de origine trebuie să fie eliberată sau întocmită în conformitate cu dispozițiile titlului V și să fie prezentată în condițiile obișnuite autorităților vamale din țara importatoare. Denumirea și adresa expoziției trebuie indicate pe aceasta. Dacă este necesar, se poate solicita un document justificativ suplimentar privind condițiile în care acestea au fost expuse.
(3) Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare, cu caracter comercial, industrial, agricol sau artizanal, altele decât cele care sunt organizate în scopuri private în localuri sau magazine comerciale în vederea vânzării de produse străine, pe durata desfășurării cărora produsele rămân sub controlul autorităților vamale.
Articolul 15
Interdicția drawback-ului sau a scutirii de taxe vamale
(1) Materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor originare din Comunitate sau din Croația pentru care se eliberează sau se întocmește o dovadă de origine în conformitate cu dispozițiile titlului V nu beneficiază nici în Comunitate, nici în Croația de drawback sau scutirea de taxe vamale de orice tip.
(2) Interdicția prevăzută la alineatul (1) se aplică oricărui aranjament în vederea rambursării, a remiterii sau a neplății parțiale sau totale a taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent aplicabile în Comunitate sau în Croația materialelor utilizate la fabricare, în cazul în care această rambursare, remitere sau neplată se aplică expres sau în fapt atunci când produsele obținute din aceste materiale sunt exportate și nu sunt destinate consumului național.
(3) Exportatorul produselor pentru care se eliberează o dovadă de origine trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale, toate documentele corespunzătoare care dovedesc că nu a fost obținut niciun drawback pentru materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor respective și că toate taxele vamale sau taxele cu efect echivalent aplicabile acestor materiale au fost achitate efectiv.
(4) Dispozițiile alineatelor (1)-(3) se aplică, de asemenea, ambalajelor în sensul articolului 8 alineatul (2), accesoriilor, pieselor de schimb și utilajelor în sensul articolului 9 și produselor din seturi în sensul articolului 10, care nu sunt originare.
(5) Dispozițiile alineatelor (1)-(4) se aplică numai materialelor care intră sub incidența acordului. De asemenea, acestea nu împiedică aplicarea unui sistem de restituiri la export pentru produsele agricole, aplicabil la export în conformitate cu dispozițiile acordului.
Articolul 16
Cerințe generale
(1) Produsele originare din Comunitate beneficiază, la importul în Croația, de dispozițiile acordului, iar produsele originare din Croația beneficiază, la importul în Comunitate, de același dispoziții, la prezentarea: (a) unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 al cărui model este prezentat în anexa III; sau (b) în cazurile prevăzute la articolul 22 alineatul (1), a unei declarații, denumite în continuare «declarație pe factură», întocmite de către exportator pe o factură, un bon de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele respective într-o măsură suficient de detaliată pentru a permite identificarea acestora; textul declarației pe factură figurează în anexa IV.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), produsele originare în sensul prezentului protocol beneficiază, în cazurile indicate la articolul 27, de dispozițiile acordului, fără a fi necesară prezentarea niciunuia dintre documentele menționate anterior.
Articolul 17
Procedura de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1
(1) Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile vamale ale țării exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.
(2) În acest scop, exportatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia completează atât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, cât și formularul de cerere, ale căror modele figurează în anexa III. Aceste formulare se completează într-una dintre limbile în care este redactat prezentul acord și în conformitate cu dispozițiile legislației interne a țării exportatoare. Formularele completate de mână trebuie să fie scrise cu cerneală și cu litere de tipar. Descrierea produselor trebuie să fie făcută în caseta prevăzută în acest scop, fără a lăsa spații între rânduri. Atunci când rubrica nu se completează integral, trebuie să fie trasă o linie orizontală sub ultima linie a descrierii, spațiul liber fiind barat.
(3) Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale din țara exportatoare în care se eliberează certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, toate documentele corespunzătoare care dovedesc caracterul originar al produselor respective, precum și îndeplinirea tuturor celorlalte condiții prevăzute de prezentul protocol.
(4) Un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile vamale ale unui stat membru al Comunității sau ale Croației, în cazul în care produsele respective pot fi considerate ca produse originare din Comunitate sau din Croația și îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de prezentul protocol.
(5) Autoritățile vamale care eliberează certificatele EUR.1 iau toate măsurile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de prezentul protocol. În acest scop, ele au dreptul să solicite orice dovezi și să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră util. Autoritățile vamale trebuie, de asemenea, să se asigure că formularele menționate la alineatul (2) sunt completate în mod corespunzător. Acestea verifică în special dacă rubrica rezervată denumirii produselor a fost completată astfel încât să excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă.
(6) Data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie să fie indicată la rubrica 11 a certificatului.
(7) Un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 este eliberat de către autoritățile vamale și pus la dispoziția exportatorului imediat ce exportul real este efectuat sau asigurat.
Articolul 18
Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv
(1) Fără a aduce atingere articolului 17 alineatul (7), un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 poate, în condiții excepționale, să fie eliberat după exportul produselor care fac obiectul acestuia: (a) dacă nu s-a eliberat în momentul exportului din cauza unor erori, omisiuni involuntare sau circumstanțe speciale; sau (b) în cazul în care se demonstrează, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile vamale, că un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
(2) În sensul aplicării alineatului (1), exportatorul trebuie să indice în cererea sa locul și data exportului produselor la care se referă certificatul EUR.1, precum și motivele care stau la baza cererii sale.
(3) Autoritățile vamale nu pot elibera retroactiv un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 decât după ce au verificat dacă informațiile incluse în cererea exportatorului sunt conforme cu cele din dosarul aferent.
(4) Pe certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să figureze următoarea mențiune în limba engleză: «ISSUED RETROSPECTIVELY».
(5) Mențiunea prevăzută la alineatul (4) se include la rubrica «Observații» din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1.
Articolul 19
Eliberarea unui duplicat al unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1
(1) În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita un duplicat autorităților vamale care l-au eliberat, pe baza documentelor de export pe care acestea le dețin.
(2) Pe duplicatul emis astfel trebuie să figureze următorul cuvânt în limba engleză: «DUPLICATE».
(3) Mențiunea prevăzută la alineatul (2) este inclusă la rubrica «Observații» din duplicatul certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.
(4) Duplicatul, pe care trebuie înscrisă data din certificatul EUR.1 original, produce efecte de la data respectivă.
Articolul 20
Eliberarea certificatelor EUR.1 pe baza dovezii de origine eliberate sau întocmite anterior
Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate sau din Croația, este posibil să se înlocuiască dovada de origine inițială cu unul sau mai multe certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 în vederea trimiterii acestor produse sau a unora dintre acestea în altă parte în Comunitate sau în Croația. Certificatele de înlocuire EUR.1 sunt eliberate de biroul vamal sub controlul căruia au fost plasate produsele.
Articolul 21
Separare contabilă
(1) Atunci când apar dificultăți materiale sau legate de costuri considerabile cu privire la menținerea unor stocuri separate de materiale originare și neoriginare care sunt identice și interschimbabile, autoritățile vamale pot autoriza, la cererea scrisă a celor interesați, așa-numita metodă a «separării contabile» pentru gestionarea acestor stocuri.
(2) Această metodă trebuie să poată asigura că, pentru o perioadă de referință anume, numărul de produse obținute care ar putea fi considerate «originare» este același cu cel care ar fi fost obținut în cazul în care ar fi existat o separare fizică a stocurilor.
(3) Autoritățile vamale pot acorda o astfel de autorizație sub rezerva oricăror condiții considerate corespunzătoare.
(4) Această metodă se înregistrează și se aplică pe baza principiilor generale de contabilitate aplicabile în țara în care a fost fabricat produsul.
(5) Beneficiarul acestei facilități poate emite sau solicita dovezi de origine, după caz, pentru cantitatea de produse care pot fi considerate originare. La cererea autorităților vamale, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile.
(6) Autoritățile vamale monitorizează modul de utilizare a autorizației și o pot retrage în orice moment, ori de câte ori beneficiarul o utilizează în mod necorespunzător, în orice fel, sau în cazul în care nu reușește să îndeplinească oricare dintre celelalte condiții stabilite de prezentul protocol.
Articolul 22
Condițiile de întocmire a unei declarații pe factură
(1) Declarația pe factură prevăzută la articolul 16 alineatul (1) litera (b) se poate întocmi: (a) de către un exportator agreat în sensul articolului 23; sau (b) de către orice exportator pentru orice transport constituit din unul sau mai multe pachete care conțin produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR.
(2) O declarație pe factură poate fi întocmită în cazul în care produsele respective pot fi considerate produse originare din Comunitate sau din Croația și îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de prezentul protocol.
(3) Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale din țara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care să facă dovada caracterului originar al produselor respective și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de prezentul protocol.
(4) Exportatorul întocmește declarația pe factură prin dactilografierea, ștampilarea sau imprimarea pe factură, pe bonul de livrare sau pe orice alt document comercial a declarației al cărei text figurează în anexa IV, utilizând una dintre versiunile lingvistice din această anexă, și în conformitate cu dispozițiile de drept intern din țara exportatoare. Declarația poate fi, de asemenea, întocmită de mână, caz în care ea trebuie redactată cu cerneală și cu litere de tipar.
(5) Declarațiile pe factură poartă semnătura originală scrisă de mână a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 23 nu este obligat să semneze aceste declarații cu condiția să prezinte autorităților vamale din țara exportatoare un angajament scris prin care își asumă responsabilitatea integrală pentru orice declarație pe factură care îl identifică în calitate de semnatar al acesteia.
(6) O declarație pe factură poate fi întocmită de către exportator atunci când produsele care fac obiectul acesteia sunt exportate sau după export, cu condiția ca prezentarea acesteia în țara importatoare să nu aibă loc după mai mult de doi ani de la importul produselor la care se referă.
Articolul 23
Exportatorul autorizat
(1) Autoritățile vamale din țara exportatoare pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează în mod frecvent transporturi de produse reglementate de prezentul acord, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor în cauză. Exportatorul care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere autorităților vamale toate garanțiile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de prezentul protocol.
(2) Autoritățile vamale pot supune acordarea statutului de exportator autorizat oricăror condiții pe care le consideră adecvate.
(3) Autoritățile vamale îi atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală, care trebuie să figureze pe declarația pe factură.
(4) Autoritățile vamale monitorizează utilizarea acestei autorizații de către exportatorul autorizat.
(5) Autoritățile vamale pot revoca autorizația în orice moment. Ele sunt obligate să facă acest lucru atunci când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau abuzează în orice fel de autorizație.
Articolul 24
Valabilitatea dovezii de origine
(1) O dovadă de origine este valabilă timp de patru luni de la data eliberării în țara exportatoare și trebuie să fie prezentată în acest termen autorităților vamale din țara importatoare.
(2) Dovezile de origine care sunt prezentate autorităților vamale din țara importatoare după expirarea termenului de prezentare indicat la alineatul (1) pot fi acceptate în vederea aplicării tratamentului preferențial atunci când nerespectarea termenului se datorează unor circumstanțe excepționale.
(3) În afara acestor cazuri de prezentare tardivă, autoritățile vamale din țara importatoare pot accepta dovezile de origine atunci când produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea respectivului termen.
Articolul 25
Prezentarea dovezii de origine
Dovezile de origine sunt prezentate autorităților vamale din țara importatoare în conformitate cu procedurile aplicabile în această țară. Aceste autorități pot solicita traducerea unei dovezi de origine. Autoritățile respective pot solicita, de asemenea, ca declarația de import să fie însoțită de o declarație prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea prezentului acord.
Articolul 26
Importul eșalonat
Atunci când, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale din țara importatoare, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale nr. 2 litera (a) din Sistemul armonizat din secțiunile XVI și XVII sau de la pozițiile 7308 și 9406 din Sistemul armonizat sunt importate eșalonat, autorităților vamale li se prezintă o singură dovadă de origine a acestor produse în momentul importului primei tranșe.
Articolul 27
Exceptări de la obligația prezentării dovezii de origine
(1) Sunt admise ca produse originare, fără a fi necesară prezentarea unei dovezi de origine, produsele expediate sub formă de colete mici de persoane particulare către persoane particulare sau care sunt transportate în bagajele personale ale călătorilor, în măsura în care este vorba de importuri lipsite de orice caracter comercial, care sunt declarate ca fiind în conformitate cu condițiile prezentului protocol și cu condiția să nu existe niciun dubiu cu privire la veridicitatea unei astfel de declarații. În cazul expedierii prin poștă, această declarație poate fi făcută prin completarea unei declarații vamale CN22/CN23 sau pe o foaie anexată la acest document.
(2) Sunt considerate ca lipsite de orice caracter comercial importurile cu caracter ocazional și care constau doar în produsele rezervate uzului personal sau familial al destinatarilor sau al călătorilor, în măsura în care acestea nu denotă, prin natura și cantitatea lor, nicio intenție comercială.
(3) În plus, valoarea totală a acestor produse nu poate depăși 500 EUR în cazul coletelor mici și 1 200 EUR în cazul produselor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Articolul 28
Documente justificative
Documentele menționate la articolul 17 alineatul (3) și la articolul 22 alineatul (3), menite să ateste faptul că produsele pentru care s-a eliberat un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau o declarație pe factură pot fi considerate produse originare din Comunitate sau din Croația și că îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de prezentul protocol, pot consta, inter alia, în:
(a) dovada directă a operațiunilor efectuate de către exportator sau de către furnizor pentru a obține mărfurile respective, care se regăsește, de exemplu, în situația sa contabilă sau în contabilitatea sa internă;
(b) documente care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, eliberate sau întocmite în Comunitate sau în Croația, unde sunt utilizate în conformitate cu dreptul intern;
(c) documente care dovedesc prelucrarea sau transformarea materialelor efectuată în Comunitate sau în Croația, întocmite sau emise în Comunitate sau în Croația, unde sunt utilizate în conformitate cu dreptul intern;
(d) certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau declarații pe factură care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, eliberate sau întocmite în Comunitate sau în Croația în conformitate cu prezentul protocol;
(e) dovezi corespunzătoare cu privire la operațiunile de prelucrare sau transformare efectuate în afara Comunității sau a Croației prin aplicarea articolului 12, care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul menționat anterior.
Articolul 29
Păstrarea dovezilor de origine și a documentelor justificative
(1) Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puțin trei ani documentele menționate la articolul 17 alineatul (3).
(2) Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să păstreze timp de cel puțin trei ani copia acestei declarații pe factură, precum și documentele menționate la articolul 22 alineatul (3).
(3) Autoritățile vamale din țara exportatoare care eliberează un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puțin trei ani formularul de cerere menționat la articolul 17 alineatul (2).
(4) Autoritățile vamale din țara importatoare păstrează timp de cel puțin trei ani certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 și declarațiile pe factură care le sunt prezentate.
Articolul 30
Neconcordanțe și erori formale
(1) Constatarea unor mici neconcordanțe între mențiunile care apar pe o dovadă de origine și cele care apar în documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților de import pentru produsele respective nu determină ipso facto anularea dovezii de origine, în cazul în care se constată că respectivul document corespunde produsului prezentat.
(2) Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu determină refuzarea documentului, în cazul în care aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială exactitatea declarațiilor conținute în respectivul document.
Articolul 31
Sume exprimate în euro
(1) În vederea aplicării dispozițiilor articolului 22 alineatul (1) litera (b) și articolului 27 alineatul (3), atunci când produsele sunt facturate în altă monedă decât euro, sumele exprimate în moneda națională a statului membru al Comunității sau a Croației, echivalente cu sumele exprimate în euro, se stabilesc anual, de către fiecare țară în cauză.
(2) Un transport beneficiază de dispozițiile articolului 22 alineatul (1) litera (b) sau ale articolului 27 alineatul (3) în raport cu moneda în care este redactată factura și în funcție de suma stabilită de țara în cauză.
(3) Sumele care se utilizează în orice monedă națională dată reprezintă contravaloarea în această monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Aceste sume sunt comunicate Comisiei Comunităților Europene înainte de 15 octombrie și se aplică de la 1 ianuarie anul următor. Comisia Comunităților Europene comunică sumele respective tuturor țărilor interesate.
(4) O țară poate rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro. Suma rotunjită nu poate să difere cu mai mult de 5 % din suma rezultată din conversie. O țară poate menține neschimbată contravaloarea în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro în cazul în care, în momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (3), conversia acestei sume, înainte de orice rotunjire, duce la o creștere mai mică de 15 % a contravalorii sale în moneda națională. Contravaloarea în moneda națională poate fi menținută neschimbată în cazul în care conversia ar duce la o scădere a acestei contravalori.
(5) Sumele exprimate în euro fac obiectul unei reexaminări a Comitetului de stabilizare și de asociere la cererea Comunității sau a Croației. În timpul acestei reexaminări, Comitetul de stabilizare și de asociere examinează oportunitatea păstrării efectelor limitelor respective în termeni reali. În acest scop, acesta poate decide modificarea sumelor exprimate în euro.
Articolul 32
Asistența reciprocă
(1) Autoritățile vamale din statele membre ale Comunității și din Croația își comunică reciproc, prin intermediul Comisiei Comunităților Europene, specimenele de ștampilă pe care le utilizează birourile lor vamale pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, precum și adresele autorităților vamale competente pentru verificarea certificatelor și a declarațiilor pe factură.
(2) Pentru a asigura o aplicare corectă a prezentului protocol, Comunitatea și Croația își acordă reciproc asistență, prin intermediul administrațiilor lor vamale competente, pentru verificarea autenticității certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau a declarațiilor pe factură și a exactității informațiilor furnizate în documentele respective.
Articolul 33
Controlul dovezii de origine
(1) Controlul a posteriori al dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării importatoare au suspiciuni întemeiate în ceea ce privește autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor respective sau respectarea celorlalte condiții prevăzute de prezentul protocol.
(2) În sensul aplicării dispozițiilor alineatului (1), autoritățile vamale din țara importatoare trimit certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 și factura, în cazul în care a fost prezentată, declarația pe factură sau o copie a acestor documente autorităților vamale din țara exportatoare indicând, dacă este cazul, motivele care stau la baza cererii acestora de efectuare a unui control. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a controlului.
(3) Controlul se efectuează de către autoritățile vamale din țara exportatoare. În acest scop, ele au dreptul să solicite orice dovezi și să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră util.
(4) În cazul în care autoritățile vamale din țara importatoare decid să suspende acordarea tratamentului preferențial produsului în cauză în așteptarea rezultatelor controlului, acestea îi acordă importatorului liberul de vamă pentru produse, sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.
(5) Autoritățile vamale care solicită controlul sunt informate în cel mai scurt timp cu privire la rezultatele acestuia. Aceste rezultate trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice și dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Comunitate, din Croația sau dintr-una dintre celelalte țări sau teritorii menționate la articolele 3 și 4 și dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de prezentul protocol.
(6) În cazul unor suspiciuni întemeiate și în absența unui răspuns în termen de zece luni de la data cererii de efectuare a controlului sau în cazul în care răspunsul nu conține informații suficiente pentru a stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autoritățile vamale care solicită controlul refuză dreptul la tratament preferențial, cu excepția unor circumstanțe excepționale.
Articolul 34
Soluționarea litigiilor
Atunci când apar litigii legate de procedurile de control prevăzute la articolul 33 care nu pot fi soluționate între autoritățile vamale care au solicitat controlul și autoritățile vamale responsabile de efectuarea lui sau dacă acestea ridică o problemă legată de interpretarea prezentului protocol, acestea se înaintează Comitetului de stabilizare și asociere.
În toate cazurile, soluționarea litigiilor dintre importator și autoritățile vamale din țara importatoare se efectuează în conformitate cu legislația țării respective.
Articolul 35
Sancțiuni
Se aplică sancțiuni oricărei persoane care întocmește sau solicită întocmirea unui document care conține date inexacte pentru ca un produs să beneficieze de tratament preferențial.
Articolul 36
Zone libere
(1) Comunitatea și Croația iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele care fac obiectul unui schimb în baza unei dovezi de origine și care sunt depozitate în timpul transportului într-o zonă liberă situată pe teritoriul lor nu fac obiectul unor substituiri sau al unor manipulări, altele decât manipulările obișnuite destinate să le garanteze păstrarea în stare bună.
(2) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), atunci când produse originare din Comunitate sau din Croația importate într-o zonă liberă în baza unei dovezi de origine sunt supuse unui tratament sau unei transformări, autoritățile vamale competente eliberează un nou certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 la cererea exportatorului, în cazul în care tratamentul sau transformarea la care au fost supuse sunt conforme cu dispozițiile prezentului protocol.
Articolul 37
Aplicarea protocolului
(1) Termenul «Comunitate» utilizat la articolul 2 nu include Ceuta și Melilla.
(2) Produsele originare din Croația beneficiază în toate privințele, atunci când sunt importate în Ceuta și Melilla, de același regim vamal ca și cel aplicat produselor originare de pe teritoriul vamal al Comunității în temeiul Protocolului nr. 2 din Actul de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze la Comunitățile Europene. Croația acordă importurilor de produse reglementate de prezentul acord și originare din Ceuta și Melilla același regim vamal pe care îl acordă produselor importate din Comunitate și originare din aceasta.
(3) În sensul aplicării alineatului (2) privind produsele originare din Ceuta și Melilla, prezentul protocol se aplică mutatis mutandis, sub rezerva condițiilor speciale stabilite la articolul 38.
Articolul 38
Condiții speciale
(1) Sub rezerva transportului direct, în conformitate cu dispozițiile articolului 13, sunt considerate ca: 1. produse originare din Ceuta și Melilla: (a) produsele obținute integral în Ceuta și Melilla; (b) produsele obținute în Ceuta și Melilla în al căror proces de fabricație au intrat alte produse decât cele menționate la litera (a), cu condiția ca: (i) aceste produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 6; sau (ii) aceste produse să fie originare din Croația sau din Comunitate, cu condiția să fi fost supuse unor prelucrări și transformări care nu se limitează la operațiunile menționate la articolul 7; 2. produse originare din Croația: (a) produsele obținute integral în Croația; (b) produsele obținute în Croația în al căror proces de fabricație au intrat alte produse decât cele menționate la litera (a), cu condiția ca: (i) aceste produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 6; sau (ii) aceste produse să fie originare din Ceuta și Melilla sau din Comunitate, cu condiția să fi fost supuse unor prelucrări și transformări care nu se limitează la operațiunile menționate la articolul 7.
(2) Ceuta și Melilla se consideră un singur teritoriu.
(3) Exportatorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să aplice mențiunea «Croația» și «Ceuta și Melilla» la rubrica 2 din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau în declarațiile pe factură. În plus, în cazul produselor originare din Ceuta și Melilla, caracterul originar trebuie indicat la rubrica 4 din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau în declarațiile pe factură.
(4) Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile de aplicarea prezentului protocol în Ceuta și Melilla.
Articolul 39
Modificări ale protocolului
Consiliul de stabilizare și de asociere poate decide modificarea dispozițiilor prezentului protocol.