Regulamentul (CE) nr. 504/2007 al Comisiei din 8 mai 2007 de stabilire a normelor de aplicare a regimului privind aplicarea drepturilor suplimentare la import în sectorul laptelui și al produselor lactate (versiune codificată)

Articolul 1

(1) Drepturile suplimentare la import prevăzute la articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, denumite în continuare „drepturi suplimentare”, se aplică produselor prevăzute în anexa I la prezentul regulament. (2) Prețurile inițiale prevăzute la articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 sunt cele prevăzute în anexa I la prezentul regulament. (3) În sensul prezentului regulament, prin „preț reprezentativ” se înțelege prețul stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 2.

Articolul 2

(1) Prețurile reprezentative prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 sunt stabilite ținând cont în special de: (a) prețurile practicate pe piețele țărilor terțe; (b) prețurile ofertă franco frontieră în Comunitate; (c) prețurile practicate în diverse etape de comercializare, în Comunitate, a produselor importate. (2) Prețurile reprezentative sunt stabilite de către Comisie. Acestea rămân în vigoare cât timp nu sunt modificate. (3) Drepturile suplimentare aplicabile în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) sunt stabilite de Comisie în același timp cu prețurile reprezentative.

Articolul 3

Atunci când diferența dintre prețul inițial și prețul la import care trebuie luate în considerare pentru stabilirea dreptului suplimentar în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) sau (3), denumit în continuare „preț la import”: (a) este inferioară sau egală cu 10 % din prețul inițial la import, dreptul suplimentar este egal cu zero; (b) este mai mare de 10 %, dar inferioară sau egală cu 40 % din prețul inițial la import, dreptul suplimentar este egal cu 30 % din suma ce depășește 10 %; (c) este mai mare de 40 %, dar inferioară sau egală cu 60 % din prețul inițial, dreptul suplimentar este egal cu 50 % din suma ce depășește 40 %, la care se adaugă dreptul suplimentar prevăzut la litera (b); (d) este mai mare de 60 %, dar inferioară sau egală cu 75 % din prețul inițial, dreptul suplimentar este egal cu 70 % din suma ce depășește 60 %, la care se adaugă drepturile suplimentare prevăzute la literele (b) și (c); (e) este mai mare de 75 % din prețul inițial la import, dreptul suplimentar este egal cu 90 % din suma ce depășește 75 %, la care se adaugă drepturile suplimentar prevăzute la literele (b), (c) și (d). Calculele menționate la literele (a)-(e) din primul paragraf se efectuează conform tabelului din anexa I.

Articolul 4

(1) Importatorul poate cere, pentru stabilirea dreptului suplimentar, aplicarea prețului CIF la import pentru lotul respectiv, atunci când acesta este superior prețului reprezentativ aplicabil menționat la articolul 2 alineatul (2). Aplicarea prețului CIF la import pentru lotul respectiv în vederea stabilirii dreptului suplimentar este condiționată de prezentarea de către cel interesat, autorităților competente ale statului membru de import, a cel puțin următoarelor documente: (a) contractul de cumpărare sau orice altă dovadă echivalentă; (b) contractul de asigurare; (c) factura; (d) contractul de transport (atunci când este este cazul); (e) certificatul de origine; (f) și, în cazul transportului maritim, conosamentul. (2) În cazul prevăzut la alineatul (1), importatorul trebuie să constituie o garanție egală cu nivelul drepturilor suplimentare pe care le-ar fi plătit în cazul în care acestea s-ar fi calculat pe baza prețului reprezentativ aplicabil produsului respectiv. Importatorul are la dispoziție un termen de o lună din momentul vânzării produselor respective, în limita unui termen de patru luni de la data acceptării declarației de liberă circulație, pentru a dovedi că expedierea s-a făcut în condiții ce confirmă realitatea prețurilor menționate la alineatul (1). Nerespectarea unuia sau a altuia dintre cele două termene de mai sus atrage după sine pierderea garanției constituite. Totuși, termenul de patru luni poate fi prorogat de către autoritatea competentă cu maximum trei luni, la cererea întemeiată a importatorului. Garanția constituită este eliberată în măsura în care se prezintă autorităților vamale dovezile cu privire la condițiile de desfacere. În caz contrar, garanția este încasată prin plata drepturilor suplimentare. În cazul în care, în urma unei verificări, autoritățile competente constată nerespectarea condițiilor din prezentul articol, acestea trec la recuperarea drepturilor datorate în conformitate cu articolul 220 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. Pentru stabilirea sumei totale a drepturilor care trebuie recuperate sau care rămân de recuperat, se ține cont de o dobândă curentă începând cu data intrării mărfii în liberă circulație până la data recuperării. Rata dobânzii aplicate este aceeași cu cea pentru operațiunile de recuperare din dreptul intern. (3) În lipsa cererii menționate la alineatul (1), prețul CIF la import pentru lotul respectiv, care trebuie luat în considerare pentru impunerea unui drept suplimentar, este prețul reprezentativ prevăzut la articolul 2 alineatul (2). În acest caz, dreptul suplimentar se calculează pe baza tabelului din anexa I.

Articolul 5

Regulamentul (CE) nr. 1598/95 se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 6

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.