Recitale
(1) La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia europeană de securitate, care face apel la o ordine internațională bazată pe o abordare multilaterală eficace. Într-o lume a amenințărilor globale, a piețelor globale și a mijloacelor globale de informare în masă, securitatea și prosperitatea UE depind tot mai mult de un sistem multilateral eficace. Dezvoltarea unei societăți internaționale mai puternice, a unor instituții internaționale funcționale și a unei ordini internaționale guvernate de lege constituie unul dintre obiectivele UE.
(2) Strategia europeană de securitate recunoaște Carta Organizației Națiunilor Unite drept cadru fundamental al relațiilor internaționale. Consolidarea Organizației Națiunilor Unite, punerea la dispoziția acesteia a mijloacelor necesare îndeplinirii responsabilităților sale și a realizării unor acțiunii eficace reprezintă o prioritate la nivel european.
(3) Convenția din 1980 a Organizației Națiunilor Unite privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, încheiată la Geneva la 10 octombrie 1980, astfel cum a fost modificată la 21 decembrie 2001, denumită „Convenția privind anumite categorii de arme clasice”, reglementează utilizarea în conflict armat a anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând suferințe excesive combatanților sau care afectează fără discriminare populațiile civile. Convenția privind anumite categorii de arme clasice se bazează pe principiul de drept internațional potrivit căreia dreptul părților la un conflict armat de a alege metodele și mijloacele de luptă nu este nelimitat și pe principiul care interzice utilizarea în conflictele armate a armelor, a proiectilelor și materialelor și a metodelor de luptă de natură a cauza răniri sau suferințe inutile.
(4) La 6 decembrie 2006, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție referitoare la Convenția privind anumite categorii de arme clasice, în care face apel la toate statele care nu au luat încă măsuri în acest sens să devină părți, cât mai curând posibil, la Convenția privind anumite categorii de arme clasice și la protocoalele anexate acesteia, astfel cum au fost modificate, în vederea unei aderări cât mai largi posibil la respectivele instrumente în termen scurt și pentru ca universalitatea acestora să fie în cele din urmă realizată.
(5) Ultimul dintre protocoalele anexate la Convenția privind anumite categorii de arme clasice, Protocolul V privind materialele explozive rămase în urma conflictelor armate, a fost adoptat la 28 noiembrie 2003 de către reuniunea statelor părți la Convenția privind anumite categorii de arme clasice („protocolul V”). Protocolul V, care este primul instrument negociat pe o bază multilaterală care abordează problema materialelor explozive rămase în urma conflictelor armate sau a munițiilor explozive abandonate, este destinat să elimine amenințarea permanentă pe care aceste moșteniri ale războiului o reprezintă pentru populațiile din regiunile subdezvoltate și pentru lucrătorii din domeniul ajutorului umanitar care operează în teritoriu pentru a le ajuta. De la adoptarea sa și până în prezent, 32 de state au notificat Secretarului general al ONU, în calitate de depozitar al Convenției privind anumite categorii de arme clasice, acordul lor de a se angaja să respecte protocolul V. În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Convenția privind anumite categorii de arme clasice, protocolul V a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2006. Intrarea în vigoare a protocolului V demonstrează potențialul Convenției privind anumite categorii de arme clasice de fi un instrument dinamic, receptiv la progresele tehnologiei armamentului și la evoluțiile privind natura și modul de manifestare al conflictelor armate.
(6) În pofida unui progres important către o aderare universală, aproape o jumătate dintre statele membre ONU încă nu au ratificat sau aderat în alt mod la Convenția privind anumite categorii de arme clasice și protocoalele anexate acesteia. Rata aderării rămâne scăzută în Africa, Asia, în special Asia de Sud-Est, și în Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, jumătate dintre statele care nu sunt încă părți la Convenția privind anumite categorii de arme clasice sunt afectate de mine și de materiale explozive rămase în urma conflictelor armate. Universalizarea Convenției privind anumite categorii de arme clasice și a protocoalelor anexate acesteia va rămâne un obiectiv prioritar al statelor părți în perioada 2006-2011.
(7) Cea de-a treia conferință a statelor care sunt părți la convenție, pentru revizuirea Convenției privind anumite categorii de arme clasice, care a avut loc la Geneva între 7 și 17 noiembrie 2006, a adoptat un plan de acțiune pentru promovarea universalității Convenției privind anumite categorii de arme clasice, care stabilește obiectivele de consolidare a punerii în aplicare a Convenției privind anumite categorii de arme clasice și a protocoalelor anexate acesteia, de promovare a universalizării și de intensificare a cooperării între statele părți, precum și programul de susținere.
(8) Planul de acțiune pentru promovarea universalității Convenției privind anumite categorii de arme clasice identifică rolul important al centrelor regionale ONU pentru pace și dezarmare, precum și al organizațiilor regionale, după caz, în coordonarea acțiunilor regionale în conformitate cu caracteristicile fiecărei regiuni, în principal în cele în care acceptarea Convenției privind anumite categorii de arme clasice rămâne scăzută.
(9) Acordul-cadru financiar și administrativ încheiat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și ONU, pe de altă parte, stabilește un cadru pentru ONU și Comunitate în vederea intensificării cooperării lor, inclusiv parteneriatul programatic,