Recitale
(1) La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (denumită în continuare „Strategia UE”), al cărei capitol III cuprinde o listă de măsuri pentru combaterea acestei proliferări.
(2) Strategia UE evidențiază rolul crucial al Convenției privind interzicerea armelor chimice (CIAC) și al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) în crearea unei lumi fără arme chimice. În cadrul acestei strategii, UE s-a angajat să acționeze în sensul aderării universale la principalele tratate și acorduri referitoare la dezarmare și neproliferare, printre care se numără și CIAC. Obiectivele Strategiei UE sunt complementare obiectivelor urmărite de OIAC, în cadrul responsabilității sale de punere în aplicare a CIAC.
(3) La 22 noiembrie 2004, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2004/797/PESC privind sprijinul acordat activităților OIAC în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (1). Ca urmare a expirării Acțiunii comune 2004/797/PESC, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2005/913/PESC din 12 decembrie 2005 privind sprijinul acordat activităților OIAC în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (2), care a expirat la un an după adoptarea sa.
(4) De la începerea punerii în aplicare a acțiunilor comune ale UE de sprijinire a OIAC, în 2005, 14 țări au semnat și ratificat CIAC, ridicând numărul membrilor OIAC la 181.
(5) Continuitatea acestei asistențe intensive și specifice acordate OIAC de către UE este necesară în contextul punerii în aplicare în mod activ a capitolului III din Strategia UE. Măsurile privind universalizarea CIAC ar trebui să continue și să fie adaptate și îndreptate spre numărul în descreștere al statelor care nu sunt părți la CIAC. Aceste activități ar trebui suplimentate prin altele noi care să susțină proiecte specifice gestionate de către OIAC, care au drept obiectiv punerea deplină în aplicare a CIAC și dezvoltarea cooperării internaționale în domeniul activităților chimice.
(6) Supravegherea punerii în aplicare corespunzătoare a contribuției UE ar trebui să revină Comisiei,