Recitale
(1) Mecanismele actuale ale procedurii de consultare nu prevăd nicio posibilitate de a se lua în considerare în mod corespunzător poziția juridică specială a membrilor familiilor cetățenilor Uniunii.
(2) În conformitate cu articolul 30 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, statele membre sunt în principiu obligate să motiveze refuzul cererilor de viză depuse de persoane care intră în domeniul de aplicare al directivei menționate.
(3) Pentru a se putea lua în considerare în mod corespunzător respectiva poziție privilegiată, motivând în mod corespunzător un eventual refuz, este o precondiție ca autoritățile consultate să fie de asemenea informate cu privire la poziția privilegiată.
(4) Este de competența autorității care solicită consultarea să stabilească existența efectivă a unei astfel de poziții privilegiate și să informeze autoritatea consultată în această privință. În acest scop, ar trebui introdusă o nouă rubrică facultativă în formularele de cerere (formularul A, formularul C și formularul F).
(5) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale. Având în vedere că prezenta decizie se întemeiază pe acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor din titlul IV partea a treia din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat anterior, urmează să decidă, în termen de șase luni de la data la care Consiliul adoptă prezenta decizie, dacă pune sau nu în aplicare decizia în dreptul său național.
(6) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei cu privire la asocierea acestor două state la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen (3), care face parte din domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (4) privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord.
(7) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care face parte din domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2004/849/CE a Consiliului (5) și Decizia 2004/860/CE a Consiliului (6) privind semnarea în numele Uniunii Europene și, respectiv, al Comunității Europene și privind aplicarea cu titlu provizoriu a anumitor dispoziții ale acordului menționat.
(8) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (7). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(9) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (8). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(10) Prezenta decizie reprezintă un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau un act care se referă la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(11) Prezenta decizie reprezintă un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau un act care se referă la acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,