Recitale
(1) Punctul 2 din capitolul 4 din anexa IV la Actul de aderare din 2003 prevede că orice stoc public și privat de produse agricole în liberă circulație, la data aderării, pe teritoriul Republicii Cehe, al Estoniei, al Ciprului, al Letoniei, al Lituaniei, al Ungariei, al Maltei, al Poloniei, al Sloveniei și al Slovaciei (denumite în continuare „noile state membre”) și care depășesc cantitățile normale reportate trebuie eliminate, costurile fiind suportate de către noile state membre. Conceptul de cantitate normală reportată se definește pentru fiecare produs pe baza criteriilor și obiectivelor specifice fiecărei organizări de piață.
(2) Atât criteriile și obiectivele specifice fiecărei organizări a pieței cât și relația dintre prețurile din noile state membre înainte de aderare și prețurile comunitare înseamnă că stocurile normale reportate trebuie evaluate în funcție de factorii care variază de la un sector la altul.
(3) Calcularea nivelelor stocurilor excedentare se bazează pe variația în producția internă pentru cele douăsprezece luni care au precedat aderarea, și anume de la 1 mai 2003 la 30 aprilie 2004, minus exporturile, plus importurile și comparate cu media variațiilor producției interne pentru cele trei perioade a câte 12 luni care au precedat.
(4) Comisia a invitat noile state membre să formuleze comentarii privind metodologia generală de calcul și să prezinte orice argument susceptibil să justifice, în unele cazuri specifice, existența unor stocuri care ar depăși nivelul normal. Comisia a procedat, într-o primă etapă, la evaluarea comentariilor privind metodologia generală și finalizarea metodologiei bazate pe o analiză globală a situației pentru a elabora o strategie orizontală, aplicabilă tuturor noilor statelor membre. În cea de-a doua etapă, s-a efectuat o evaluare bazată pe argumente specifice propuse de către noile state membre. Pe baza rezultatelor acestei evaluări, au fost ajustate rezultatele strategiei orizontale.
(5) Rezultatele calculelor trebuie ajustate astfel încât să ia în considerare faptul că unele categorii de produse, precum untul și uleiul de unt, orezul de calități diferite, hameiul, semințele, alcoolul, vinul, tutunul și cerealele sunt interschimbabile și pot fi considerate ca un ansamblu, astfel încât o creștere a nivelelor stocurilor pentru unele produse într-un grup de produse poate fi compensată printr-o reducere a nivelelor stocurilor altor produse din acest grup.
(6) Potrivit noilor state membre, producerea și comercializarea au înregistrat o creștere în perioada supusă calculului, în special datorită creșterii economiilor naționale, stimulate de perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Ignorarea acestei evoluții ar putea duce la supraaprecierea nivelelor stocurilor excedentare. Prin urmare, calcularea a fost ajustată prin introducerea unui mecanism care să țină cont de această tendință atât pentru producere, cât și pentru comercializare. [Aplicarea acestui mecanism trebuie, de asemenea, să ia în considerare orice tendință similară în cadrul consumului intern.]
(7) Calculul trebuie să se bazeze pe datele oficiale ale Eurostat, furnizate lunar de către statele membre, în cazul în care acestea sunt disponibile. În cazul în care aceste date nu sunt disponibile sau sunt incomplete, se aplică metoda celei mai bune estimări, folosind alte surse de informații, stabilite în colaborare strânsă cu statele membre.
(8) Alte surse de informații care au fost folosite sunt datele anuale de la Eurostat și cele care reieșeau din bilanțurile noilor state membre pentru produsele respective, precum și date certificate de autoritățile naționale în domeniul statistic, transmise Comisiei de către noile statele membre.
(9) Anumite situații specifice unor state au fost luate în considerare la cererea noilor state membre, în special unele circumstanțe specifice care au dus la constituirea stocurilor.
(10) Este necesar să se stabilească un prag limită pentru a acoperi situațiile în care noile stocuri excedentare sunt relativ mici în comparație cu ceea ce se poate considera ca un report normal de stoc. Acest prag limită acoperă marja de eroare a informațiilor statistice culese în contextul particular al perioadei de preaderare, precum și complexitatea și amploarea acestui exercițiu. Prin urmare, nicio sumă nu va fi imputată unui nou stat membru pentru o cantitate de stocuri excedentară, calculată pentru un anumit produs, în cazul în care această cantitate nu reprezintă mai mult de 10 din ceea ce se poate considera drept un report normal de stoc pentru acest produs în statul membru respectiv.
(11) Metoda cea mai importantă pentru calcularea consecințelor financiare ale stocurilor excedentare, pe baza obiectivelor de la punctul 2 din capitolul 4 din anexa IV la Actul de aderare din 2003, trebuie să constea în evaluarea costurilor de eliminare a acestor stocuri pentru fiecare sector respectiv. În cazurile în care au existat restituiri la export pentru produsele din anul care a urmat aderării, se impune evaluarea consecințelor financiare pe baza diferențelor dintre nivelul prețului intern și extern, astfel cum a fost reflectat de rata medie de restituire la export în timpul perioadei de douăsprezece luni care a urmat aderării.
(12) În cazul produselor care nu sunt supuse restituirii la export, precum ciupercile în conserve, usturoiul, sucul de fructe, pentru care au fost determinate nivele înalte de stocuri excedentare în unele dintre noile state membre, pentru o abordare similară, este necesar să se ia drept referință diferențele dintre prețurile medii interne și externe. Având în vedere consecințele financiare temporare ca urmare a determinării stocurilor excedentare pentru diferitele produse agricole în unele dintre noile state membre, sumele corespunzătoare ar trebui plătite de statele membre respective către bugetul comunitar. Este necesar să se stabilească data la care aceste plăți ar trebui să fie efectuate.
(13) Ținând seama de eventualele consecințe financiare importante pentru un nou stat membru, este justificată eșalonarea pe o perioadă de patru ani a obligațiilor de plată a sumelor datorate de către statele membre respective.
(14) Comitetele de resort nu și-au exprimat opinia până la termenul limită stabilit de președinții lor,