Articolul 1
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica intrarea sau trecerea în tranzit pe teritoriul lor a persoanelor care: (a) deși aveau sarcina de a iniția o anchetă independentă și urmărirea penală a presupuselor infracțiuni, nu au întreprins nimic în acest sens, precum și a persoanelor considerate de raportul Pourgourides drept personaje cheie în dispariția a patru personalități din Belarus în perioada 1999-2000 și în disimularea ulterioară a faptelor, ținând seama de obstrucționarea evidentă a bunului mers al justiției imputabilă acestor persoane, în conformitate cu lista din anexa I; (b) sunt răspunzătoare de fraudarea alegerilor și a referendumului din Belarus din 17 octombrie 2004 și a persoanelor răspunzătoare de grave încălcări ale drepturilor omului comise cu ocazia represiunii exercitate împotriva unor manifestanți pașnici după alegerile și referendumul din Belarus, în conformitate cu lista din anexa II; (c) sunt răspunzătoare de încălcările normelor electorale internaționale care au marcat alegerile prezidențiale organizate în Belarus la 19 martie 2006, precum și de represiunea împotriva societății civile și a opoziției democratice, în conformitate cu lista din anexa III. (2) În conformitate cu dispozițiile alineatului (1), un stat membru nu este obligat să refuze propriilor resortisanți accesul pe teritoriul său. (3) Alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere cazurilor în care un stat membru și-a asumat angajamentul printr-o obligație de drept internațional, și anume: (i) în calitate de țară-gazdă a unei organizații internaționale interguvernamentale; (ii) în calitate de țară-gazdă a unei conferințe internaționale convocate de Organizația Națiunilor Unite sau desfășurate sub auspiciile acesteia; (iii) în temeiul unui acord multilateral care conferă privilegii și imunități; (iv) în temeiul Tratatului de conciliere (acordurile de la Latran) încheiat în 1929 între Sfântul Scaun (Statul Vatican) și Italia. (4) Alineatul (3) este considerat ca fiind aplicabil, de asemenea, cazurilor în care un stat membru este țară-gazdă a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). (5) Consiliul este informat în mod corespunzător cu privire la toate cazurile în care un stat membru acordă o derogare în conformitate cu alineatul (3) sau (4). (6) Statele membre pot face derogări de la măsurile impuse la alineatul (1), atunci când deplasarea unei persoane se justifică din motive umanitare urgente sau atunci când persoana respectivă se deplasează pentru a asista la reuniuni interguvernamentale, inclusiv la reuniuni inițiate de Uniunea Europeană sau la reuniuni găzduite de un stat membru care asigură președinția OSCE, în cazul în care în cadrul acestora se poartă un dialog politic care vizează direct promovarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept în Belarus. (7) Statul membru care dorește să acorde derogări în sensul alineatului (6) trebuie să adreseze o notificare în scris Consiliului. Derogarea se consideră ca fiind acordată, cu excepția cazului în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului se opun în scris în termen de două zile lucrătoare de la data primirii notificării în cauză. În cazul unei opoziții a unuia sau mai mulți membri ai Consiliului, acesta, hotărând cu majoritate calificată, poate decide acordarea derogării propuse. (8) În cazul în care, în conformitate cu alineatele (3), (4), (6) și (7), un stat membru autorizează persoanele menționate în anexele I, II sau III să intre sau să treacă în tranzit pe teritoriul său, această autorizație se limitează la obiectivul pentru care se acordă și la persoanele vizate.