Articolul text
Text integral
32006D0144 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (1), în special articolul 9 alineatul (2) prima teză, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Parlamentului European (2), întrucât: DECIDE: Orientările strategice ale Comunității pentru dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013) sunt prevăzute în anexă. Orientările strategice ale Comunității pentru dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013) 1. INTRODUCERE Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 definește obiectul și domeniul de aplicare pentru intervenția Fondului de dezvoltare rurală. Orientările strategice ale Comunității identifică, în acest cadru, domeniile importante pentru realizarea priorităților Comunității, în special în ceea ce privește obiectivele de dezvoltare durabilă de la Göteborg și noua strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă de la Lisabona. Orientările strategice ale Comunității pentru dezvoltare rurală vor contribui la: 2. DEZVOLTAREA RURALĂ ȘI OBIECTIVELE GENERALE ALE COMUNITĂȚII 2.1. PAC și dezvoltarea rurală Agricultura continuă să fie principalul utilizator al spațiului rural, precum și un factor determinant al calității peisajului și mediului. Ponderea și importanța PAC și ale dezvoltării rurale au crescut odată cu recenta extindere a Uniunii Europene. În lipsa celor doi piloni ai PAC, politica piețelor și politica de dezvoltare rurală, numeroase zone rurale din Europa s-ar confrunta cu dificultăți economice, sociale și de mediu majore. Modelul agricol european reflectă rolul multifuncțional pe care agricultura îl joacă în bogăția și diversitatea peisajelor, a produselor alimentare și a patrimoniului cultural și natural. (1) Principiile directoare ale PAC, ale politicii piețelor și ale politicii de dezvoltare rurală au fost definite cu ocazia reuniunii Consiliului European de la Göteborg (15 și 16 iunie 2001). În conformitate cu concluziile acesteia, o economie performantă trebuie să funcționeze în paralel cu utilizarea durabilă a resurselor naturale și gestionarea viabilă a deșeurilor, respectarea biodiversității, conservarea ecosistemelor și combaterea deșertificării. Pentru a face față acestor provocări, PAC, în forma sa actuală și viitoare, ar trebui să încerce, printre altele, să contribuie la o dezvoltare durabilă prin încurajarea folosirii produselor sănătoase și de bună calitate, a unor metode de producție viabile din punct de vedere ecologic, inclusiv a agriculturii ecologice, a materiilor prime regenerabile și a protecției biodiversității. Aceste principii directoare au fost confirmate în concluziile privind strategia de la Lisabona ale reuniunii Consiliului European de la Salonic (20 și 21 iunie 2003). Noua PAC și dezvoltarea rurală pot contribui semnificativ la creșterea competitivității și la dezvoltarea durabilă în următorii ani. 2.2. Pentru o agricultură durabilă: reformele PAC din 2003 și 2004 Reformele PAC din 2003 și 2004 reprezintă un important pas înainte pentru ameliorarea competitivității și a dezvoltării durabile a activității agricole în UE și stabilesc cadrul reformelor viitoare. Mai multe reforme succesive au contribuit la competitivitatea agriculturii europene prin reducerea garanțiilor din domeniul susținerii prețurilor și prin încurajarea ajustării structurale. Introducerea plăților directe decuplate încurajează agricultorii să reacționeze mai degrabă la semnalele pieței generate de așteptările consumatorilor decât la punerea în aplicare a unor măsuri de stimulare în funcție de cantități. Instituirea unor norme de mediu, de siguranță a produselor alimentare și de sănătate și bunăstare a animalelor sporește încrederea consumatorilor și ameliorează viabilitatea ecologică a agriculturii. 2.3. Dezvoltare rurală 2007-2013 Viitoarea politică de dezvoltare rurală se concentrează asupra a trei domenii fundamentale: economia agroalimentară, mediul și, mai pe larg, economia și populația din mediul rural. Noua generație de strategii și de programe de dezvoltare rurală se va articula pe patru axe, și anume: axa 1 - „competitivitatea agriculturii, a produselor alimentare și a silviculturii”; axa 2 - „gestionarea spațiului și a mediului”; axa 3 - „calitatea vieții și diversificarea în zonele rurale” și axa 4 fondată pe experiența Leader. În ceea ce privește axa 1, o serie de măsuri vor viza capitalul uman și material din sectorul agriculturii, al produselor alimentare și al silviculturii (promovarea transferului de cunoștințe și inovații), precum și calitatea producției. Axa 2 prevede măsuri pentru protejarea și ameliorarea resurselor naturale, precum și conservarea sistemelor agricole și forestiere de mare valoare naturală și a peisajelor culturale din zonele rurale ale Europei. Axa 3 contribuie la dezvoltarea infrastructurilor locale și a capitalului uman din zonele rurale pentru a ameliora condițiile de creștere economică și de creare de locuri de muncă în toate sectoarele, precum și diversificarea economiei. Axa 4 introduce posibilități de guvernare inovatoare prin intermediul unor abordări locale ascendente ale dezvoltării rurale. 2.4. Provocări de soluționat Zonele rurale sunt caracterizate de o foarte mare varietate de situații, de la zone rurale afectate masiv de depopulare și declin, până la zone periurbane supuse presiunii tot mai mari a centrelor urbane. În conformitate cu definiția OCDE, formulată pe baza densității populației, regiunile rurale (2) reprezintă 92 % din teritoriul UE. De asemenea, 19 % din populație trăiește în zone preponderent rurale și 37 % în zone cu o componentă rurală semnificativă. Regiunile în cauză produc 45 % din valoarea adăugată brută (VAB) a UE și reprezintă 53 % din forța de muncă, dar au tendința să manifeste o întârziere față de alte zone nonrurale în ceea ce privește un anumit număr de indicatori socioeconomici, inclusiv indicatorii structurali. În zonele rurale, venitul pe cap de locuitor (3) este mai mic cu aproximativ o treime, rata de angajare a femeilor este inferioară, sectorul serviciilor este mai puțin dezvoltat, numărul persoanelor care au studii superioare este în general mai mic și doar un procentaj scăzut de gospodării au acces la internet de „bandă largă”. Depărtarea și caracterul periferic constituie probleme majore pentru anumite regiuni rurale. Aceste handicapuri tind să fie și mai semnificative în regiunile preponderent rurale, cu toate că, la o analiză a situației generale la nivelul UE, apar diferențe semnificative de la un stat membru la altul. Lipsa posibilităților, a contactelor și a infrastructurilor de formare profesională reprezintă o problemă specifică pentru femeile și tinerii din zonele rurale îndepărtate. Extinderea UE a modificat harta agricolă. Agricultura reprezintă 2 % din PIB în vechile state membre, 3 % în noile state membre și peste 10 % în România și Bulgaria. În noile state membre procentul forței de muncă din sectorul agricol este de trei ori mai mare (12 %) decât în vechile state membre (4 %), în vreme ce în Bulgaria și România procentul forței de muncă în sectorul agricol atinge cote mult mai mari. Sectoarele agricol și agroalimentar reprezintă o parte importantă a economiei UE, totalizând cincisprezece milioane de locuri de muncă (8,3 % din total) și 4,4 % din PIB. UE este primul producător mondial de produse alimentare și băuturi, cu o producție combinată estimată la 675 miliarde EUR. Cu toate acestea, sectorul rămâne foarte polarizat și fragmentat ca dimensiuni, cu perspective, dar și cu amenințări majore pentru întreprinderi. Silvicultura și activitățile conexe totalizează aproximativ 3,4 milioane de angajați și o cifră de afaceri de 350 de miliarde EUR, deși sunt utilizate doar 60 % din suprafețele rezultate din creșterea anuală a pădurilor. Agricultura și silvicultura reprezintă 77 % din utilizarea terenurilor în UE. Performanțele de mediu ale agriculturii pentru conservarea și ameliorarea resurselor naturale în ultimii ani sunt diferite. În ceea ce privește calitatea apelor, excedentele totale de azot au scăzut ușor din 1990 în cea mai mare parte a vechilor state membre, chiar dacă anumite țări și regiuni sunt încă puternic afectate de spălarea nutrienților. În numeroase regiuni persistă probleme privind emisiile de amoniac, eutrofizarea, degradarea solurilor și declinul biodiversității. Cu toate acestea, o parte crescândă a terenurilor agricole este consacrată producției biologice (5,4 milioane de hectare pentru UE) și resurselor regenerabile (se estimează că, în 2004, 1,4 milioane de hectare au fost consacrate producției de bioenergie, din care 0,3 milioane de hectare în cadrul primei pentru culturile energetice și 0,6 milioane de hectare pe terenuri retrase din circuitul agricol). Tendințele pe termen lung ale schimbărilor climatice vor exercita o influență crescândă asupra caracteristicilor agriculturii și silviculturii. Protecția biodiversității a progresat o dată cu punerea în aplicare a programului Natura 2000: au fost desemnate aproximativ 12-13 % dintre zonele agricole și forestiere. Sistemele agricole de mare valoare naturală joacă un rol important în conservarea biodiversității și a habitatelor, precum și în protecția peisajelor și calitatea solurilor. În majoritatea statelor membre, aceste sisteme agricole însumează între 10 % și 30 % din terenurile agricole. În anumite regiuni, abandonarea activităților agricole ar putea antrena riscuri grave pentru mediu. Astfel, zonele rurale trebuie să facă față unor provocări deosebite în ceea ce privește creșterea economică, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă în următorii ani. Cu toate acestea, ele oferă, de asemenea, perspective reale în ceea ce privește potențialul de creștere economică în sectoare noi, furnizarea de structuri de cazare în mediul rural și turismul, atractivitatea lor ca loc de trai și de muncă și rolul lor de rezervor de resurse naturale și de peisaje de mare valoare. Sectorul agriculturii și al alimentației trebuie să profite de oportunitățile oferite de noile abordări, de tehnologii și inovație pentru a face față evoluției cererii piețelor atât în Europa, cât și la nivel mondial. În special, investițiile în resursele cheie ale capitalului uman vor permite zonelor rurale și sectorului agroalimentar să privească cu încredere spre viitor. Cu ocazia relansării strategiei de la Lisabona, Consiliul European a reafirmat că această strategie se înscrie în contextul mai amplu al cerinței de dezvoltare durabilă, conform căreia nevoile actuale trebuie satisfăcute fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi (4). Noua perioadă de programare creează o șansă unică de a reorienta sprijinul din noul Fond pentru dezvoltare rurală către creșterea economică, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea durabilă. În acest sens, strategia este în deplină concordanță cu declarația privind principiile directoare ale dezvoltării durabile (5) și ale noului program de acțiune de la Lisabona, care urmărește să concentreze resursele pentru a face din Europa o regiune mai atractivă pentru investiții și forța de muncă, să promoveze cunoașterea și inovația ca vectori de creștere economică și să creeze mai multe locuri de muncă, de o mai bună calitate. Politica de dezvoltare rurală trebuie să ajute zonele rurale să realizeze aceste obiective în perioada 2007-2013. În acest sens, este necesară o abordare strategică în ceea ce privește competitivitatea, crearea de locuri de muncă și inovațiile în zonele rurale, precum și o guvernare mai bună la punerea în aplicare a acestor programe. Ar trebui să se acorde o atenție sporită investițiilor prospective în persoane, know-how și capital în sectorul agriculturii și al silviculturii, noilor modalități de furnizare a serviciilor de mediu benefice tuturor și creării mai multor locuri de muncă, de o mai bună calitate, grație diversificării, în special pentru femei și tineri. Ajutând zonele rurale din UE să-și realizeze potențialul de zone mai atractive pentru investiții, angajare și loc de trai, politica de dezvoltare rurală poate să contribuie la dezvoltarea durabilă a teritoriului european. 3. STABILIREA PRIORITĂȚILOR COMUNITĂȚII PENTRU PERIOADA DE PROGRAMARE A DEZVOLTĂRII RURALE 2007-2013 În cadrul obiectivelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, orientările strategice expuse în continuare identifică prioritățile Comunității în conformitate cu articolul 9 din regulamentul în cauză. Orientările urmăresc integrarea principalelor priorități politice definite în concluziile reuniunilor Consiliului European de la Lisabona și Göteborg. Pentru fiecare serie de priorități, sunt prezentate acțiuni cheie orientative. Pe baza acestor orientări strategice, fiecare stat membru își va pregăti propriul plan strategic național, drept cadru de referință pentru pregătirea programelor de dezvoltare rurală. Resursele alocate priorităților de dezvoltare rurală comunitară (în limitele reglementărilor de finanțare minimă pentru fiecare axă) vor depinde de situația specifică, precum și de atuurile, slăbiciunile și posibilitățile fiecărei regiuni de program. Fiecare dintre prioritățile comunitare și contribuția lor la îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona și Göteborg va trebui să se reflecte la nivelul statelor membre în planurile strategice naționale și în programele de dezvoltare rurală. În multe cazuri, vor fi stabilite priorități naționale și regionale pentru probleme specifice privind lanțul agroalimentar sau situația agriculturii și silviculturii din punct de vedere ecologic, climatic și geografic. S-ar putea ca zonele rurale să fie nevoite să facă față și altor probleme specifice, precum presiunea periurbană, șomajul, depărtarea sau o densitate demografică redusă. 3.1. Ameliorarea competitivității sectorului agricol și forestier Orientări strategice comunitareSectorul european al agriculturii, al silviculturii și al industriei alimentare au un mare potențial pentru a continua să dezvolte produse de bună calitate și cu valoare adăugată ridicată, care să corespundă cererii variate și crescânde a consumatorilor europeni și de pe piața mondială.Resursele alocate axei 1 ar trebui să contribuie la consolidarea și dinamizarea sectorului agroalimentar european, concentrându-se asupra priorităților privind transferul de cunoștințe, modernizarea, inovarea și calitatea lanțului alimentar, precum și asupra sectoarelor prioritare pentru investiții în capitalul material și uman. Pentru a realiza aceste priorități, statele membre sunt încurajate să-și concentreze sprijinul asupra unor acțiuni cheie, care ar putea include, în special: Se pot lua în considerare combinații de măsuri disponibile în cadrul axei 1, adaptate la nevoile tinerilor agricultori, pentru a stimula reînnoirea generațiilor în sectorul agricol. 3.2. Ameliorarea mediului și a peisajului Orientări strategice comunitarePentru a proteja și ameliora resursele naturale și peisajele din zonele rurale ale UE, resursele alocate axei 2 ar trebui să contribuie la trei domenii prioritare la nivelul UE: biodiversitatea, conservarea și dezvoltarea sistemelor agricole și forestiere de mare valoare naturală și a peisajelor agricole tradiționale, apa și schimbările climatice.Măsurile disponibile în cadrul axei 2 ar trebui să fie utilizate pentru a integra aceste obiective de mediu și pentru a contribui la punerea în aplicare a rețelei agricole și forestiere Natura 2000, la angajamentul de la Göteborg de a pune capăt declinului biodiversității până în 2010, la obiectivele stabilite de Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a cadrului comunitar de acțiune în domeniul strategiei apelor (7) și la obiectivele Protocolului de la Kyoto în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice. Pentru a realiza aceste priorități, statele membre sunt încurajate să-și concentreze sprijinul asupra unor acțiuni cheie, care ar putea include, în special: 3.3. Ameliorarea calității vieții în zonele rurale și încurajarea diversificării economiei rurale Orientări strategice comunitareResursele alocate domeniilor diversificării economiei rurale și al calității vieții în zonele rurale în cadrul axei 3 ar trebui să contribuie la prioritatea generală de creare a unor posibilități de angajare și a condițiilor de creștere economică. Seria de măsuri disponibile în cadrul axei 3 ar trebui să fie utilizată, în special, pentru a încuraja constituirea de capacități, dobândirea de competențe și organizarea de strategii locale de dezvoltare, precum și pentru a garanta menținerea atractivității zonelor rurale pentru generațiile viitoare. În cursul promovării formării, informării și spiritului antreprenorial, ar trebui să se țină seama de nevoile speciale ale femeilor, ale tinerilor și ale muncitorilor în vârstă. Pentru a realiza aceste priorități, statele membre sunt încurajate să-și concentreze sprijinul asupra unor acțiuni cheie, care ar putea include, în special: 3.4. Constituirea de capacități locale pentru ocuparea forței de muncă și diversificare Orientări strategice comunitareResursele alocate axei 4 (Leader) ar trebui să contribuie la prioritățile axelor 1 și 2 și, în special, la cele ale axei 3 și, de asemenea, să joace un rol important în ceea ce privește prioritatea orizontală de ameliorare a guvernării și de mobilizare a potențialului endogen de dezvoltare a zonelor rurale. Sprijinul în cadrul axei Leader oferă posibilitatea de a combina cele trei obiective – competitivitate, mediu și calitatea vieții/diversificare - în cadrul unei strategii de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității și bazată pe nevoile și atuurile locale. Abordări integrate care asociază agricultorii, silvicultorii și alți actori rurali pot să salvgardeze și să pună în valoare patrimoniul local natural și cultural, să sensibilizeze la problemele de mediu și să promoveze produsele tipice, turismul, precum și resursele și energia regenerabile. Pentru a realiza aceste priorități, statele membre sunt încurajate să-și concentreze ajutorul asupra unor acțiuni cheie, care ar putea include, în special: 3.5. Garantarea coerenței programării Orientări strategice comunitareLa elaborarea propriilor strategii naționale, statele membre ar trebui să asigure optimizarea sinergiilor dintre axe și în interiorul acestora și să evite eventualele contradicții. După caz, statele membre pot dezvolta abordări integrate. Ele vor putea, de asemenea, să analizeze modul în care să ia în considerare alte strategii ale UE, precum planul de acțiune în domeniul agriculturii biologice, angajamentul de utilizare sporită a surselor de energie regenerabile (8), necesitatea elaborării unei strategii pe termen mediu și lung la nivelul UE pentru combaterea schimbărilor climatice (4) și necesitatea de a anticipa efectele probabile ale acestora asupra agriculturii și silviculturii, strategia forestieră a UE și planul de acțiune al UE pentru păduri (care pot contribui, în același timp, la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă, precum și la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă), precum și prioritățile stabilite în cadrul celui de-al șaselea program de acțiune comunitară pentru mediu instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), în special prioritățile pentru care s-a stabilit că sunt necesare strategii tematice de mediu (protecția solurilor, protecția și conservarea mediului marin, utilizarea durabilă a pesticidelor, poluarea atmosferică, mediul urban și utilizarea durabilă a resurselor). La nivelul UE și al statelor membre, sunt disponibile mai multe mijloace de ameliorare a guvernării și de punere în aplicare a politicilor. Asistența tehnică poate fi utilizată pentru a crea rețele europene și naționale pentru dezvoltarea rurală, ca platformă de schimb, între părțile interesate, a bunelor practici și a expertizei privind toate aspectele elaborării, gestiunii și punerii în aplicare a politicilor. Pentru a asigura implicarea timpurie a diverșilor actori, ar trebui ca activitățile de publicitate și informare să fie avute în vedere în momentul pregătirii strategiilor naționale și să fie dezvoltate pentru etapele ulterioare ale punerii în aplicare. 3.6. Complementaritatea instrumentelor comunitare Orientări strategice comunitareAr trebui încurajate sinergiile între politicile structurale, de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare rurală. În acest context, statele membre ar trebui să asigure complementaritatea și coerența acțiunilor care trebuie să fie finanțate de FEDR, de Fondul de Coeziune, de FSE, de FEP și de FEADR pe un anumit teritoriu și într-un anumit domeniu de activitate. Principiile directoare esențiale în ceea ce privește linia de demarcare și mecanismele de coordonare între acțiunile care fac obiectul intervenției mai multor fonduri trebuie definite la nivelul cadrului strategic de referință național/planului strategic național. În ceea ce privește investițiile în infrastructuri, amploarea intervenției ar putea fi un principiu director. De exemplu, pentru investițiile în transporturi și în alte infrastructuri la nivelul statului membru, la nivel regional sau subregional, ar putea fi utilizate instrumente ale politicii de coeziune, iar la nivel local ar putea fi utilizate măsuri privind serviciile esențiale din cadrul axei 3, asigurându-se legătura între nivelul local și cel regional. În ceea ce privește dezvoltarea capitalului uman, ajutorul de dezvoltare rurală ar fi acordat agricultorilor și actorilor economici implicați în diversificarea economiei rurale. Populația din zonele rurale ar putea beneficia de ajutor în cadrul unei abordări ascendente integrate. Acțiunile în aceste domenii ar trebui puse în aplicare în deplină conformitate cu obiectivele strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă stabilite în liniile directoare integrate pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă și în concordanță cu acțiunile adoptate în programele naționale de reformă din cadrul procesului de la Lisabona. Programul de lucru „Educație și formare profesională 2010” vizează punerea în aplicare a componentelor educație și formare profesională din cadrul obiectivelor de la Lisabona. Educația continuă este componenta principală a acestui program și se aplică la toate nivelurile și tuturor tipurilor de educație și de formare profesională, inclusiv în sectorul agricol, forestier și agroalimentar. 4. SISTEMUL DE INFORMARE Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 prevede monitorizarea strategică a strategiilor comunitare și naționale. Informațiile furnizate cu privire la progresul realizat se vor baza pe cadrul comun de monitorizare și evaluare, care va trebui să fie instituit în cooperare cu statele membre. Cadrul va furniza un număr limitat de indicatori comuni, precum și o metodă comună. Acesta va fi completat cu indicatori specifici programului, pentru a reflecta caracterul fiecărui domeniu al programului. O serie comună de indicatori va permite punerea în comun a realizărilor, a rezultatelor și a impacturilor la nivelul UE și va contribui la evaluarea progreselor înregistrate în realizarea priorităților comunitare. Indicatorii privind situația inițială, definiți la începutul perioadei de programare, vor permite evaluarea acestei situații inițiale și vor servi ca bază pentru elaborarea strategiei programului. Activitățile de evaluare se vor derula in itinere și vor cuprinde, la nivelul programului, o evaluare ex ante, o evaluare intermediară și o evaluare ex post, precum și alte activități de evaluare considerate utile pentru ameliorarea gestionării programului și a impactului său. Aceste activități vor fi însoțite de studii tematice și de evaluări de sinteză la nivel comunitar, precum și de activități ale rețelei europene pentru dezvoltare rurală ca platformă de schimb și de dobândire de competențe în vederea evaluării în statele membre. Schimbul de bune practici și împărtășirea rezultatelor evaluărilor pot contribui substanțial la eficacitatea dezvoltării rurale. În acest sens, rețeaua europeană ar trebui să joace un rol central pentru a facilita contactele.