Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general [notificată cu documentul numărul C(2005) 2673]

Articolul 1

Obiectul Prezenta decizie stabilește condițiile în care ajutorul de stat sub forma compensației pentru serviciu public acordată anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general trebuie considerat compatibil cu piața comună și exceptat de la obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat.

Articolul 2

Domeniu de aplicare (1) Prezenta decizie se aplică ajutorului de stat sub forma compensației pentru serviciu public acordată întreprinderilor pentru servicii de interes economic general în conformitate cu articolul 86 alineatul (2) din tratat, aparținând uneia din următoarele categorii: (a) compensația pentru serviciu public acordată întreprinderilor cu o cifră de afaceri anuală medie înainte de impozitare, toate activitățile fiind incluse, sub 100 milioane EUR pe parcursul a două exerciții financiare anterioare exercițiului financiar în care a fost atribuit serviciul de interes economic general, care primesc o compensație anuală pentru serviciul în cauză sub 30 milioane EUR; (b) compensația pentru serviciu public acordată spitalelor și întreprinderilor din domeniul locuințelor sociale care desfășoară activități considerate servicii de interes economic general de către statele membre în cauză; (c) compensația pentru serviciu public pentru legături aeriene sau maritime către insule al căror trafic anual mediu nu depășește 300 000 pasageri pe parcursul a două exerciții financiare anterioare celui în care a fost atribuit serviciul de interes economic general; (d) compensația pentru serviciu public pentru aeroporturi și porturi al căror trafic anual mediu nu depășește 1 000 000 de pasageri în cazul aeroporturilor și 300 000 pasageri în cazul porturilor, pe parcursul a două exerciții financiare anterioare celui în care a fost atribuit serviciul de interes economic general. Pragul de 30 milioane EUR menționat la primul paragraf litera (a) poate fi determinat pe baza unei medii anuale care reprezintă valoarea compensației acordate pe durata contractului sau pe o perioadă de cinci ani. Pentru instituțiile de credit, pragul de 100 milioane EUR cifră de afaceri se înlocuiește cu un prag de 800 milioane EUR bilanț total. (2) În domeniul transportului aerian și maritim, prezenta decizie se aplică numai ajutorului de stat sub forma compensației pentru serviciu public acordată întreprinderilor pentru servicii de interes economic general în conformitate cu articolul 86 alineatul (2) din tratat, care respectă Regulamentul (CEE) nr. 2408/92 și Regulamentul (CEE) nr. 3577/92, după caz. Prezenta decizie nu se aplică ajutorului de stat sub forma compensației pentru serviciu public acordată întreprinderilor din domeniul transportului pe uscat.

Articolul 3

Compatibilitatea și exceptarea de la notificare Ajutorul de stat sub forma compensației pentru serviciu public care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta decizie este compatibil cu piața comună și este exceptat de la obligația notificării prealabile prevăzute la articolul 88 alineatul (3) din tratat, fără a aduce atingere dispozițiilor mai stricte privind obligațiile de serviciu public prevăzute de legislația comunitară sectorială.

Articolul 4

Mandatul Pentru ca prezenta decizie să fie aplicabilă, responsabilitatea pentru funcționarea serviciului de interes economic general se încredințează întreprinderii în cauză pe baza unuia sau a mai multor acte oficiale, a căror formă poate fi stabilită de către fiecare stat membru. Actul sau actele trebuie să specifice cu precădere: (a) natura și durata obligațiilor de serviciu public; (b) întreprinderea și teritoriul în cauză; (c) natura drepturilor exclusive sau speciale acordate întreprinderii; (d) parametrii pentru calculul, controlul și revizuirea compensației; (e) modalitățile de rambursare a eventualei supracompensații și mijloacele de evitare a supracompensației.

Articolul 5

Compensația (1) Valoarea compensației nu depășește ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor efectuate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, ținând seama de veniturile rezultate și de un profit rezonabil pe capitalul propriu necesar pentru îndeplinirea obligațiilor respective. Compensația trebuie folosită efectiv pentru funcționarea serviciului de interes economic general respectiv, fără a aduce atingere capacității întreprinderii de a beneficia de un profit rezonabil. Valoarea compensației include toate avantajele acordate de stat sau prin resursele statului, indiferent de formă. Profitul rezonabil ia în calcul toate sau o parte din creșterile de productivitate obținute de întreprinderea în cauză pe o perioadă limitată convenită, fără a reduce nivelul calității serviciilor încredințate întreprinderii de către stat. (2) Costurile care sunt luate în calcul cuprind toate costurile efectuate pentru funcționarea serviciului de interes economic general. Acestea se calculează pe baza principiilor de contabilitate a costurilor general acceptate, după cum urmează: (a) atunci când activitățile întreprinderii în cauză se limitează la serviciul de interes economic general, se pot lua în calcul toate costurile sale; (b) atunci când întreprinderea desfășoară și alte activități pe lângă serviciul de interes economic general, se iau în calcul numai costurile legate de serviciul de interes economic general; (c) costurile alocate serviciului de interes economic general pot acoperi toate costurile variabile ocazionate de furnizarea respectivului serviciu, o contribuție proporțională la costurile fixe comune atât serviciului de interes economic general, cât și altor activități, precum și un profit rezonabil; (d) costurile legate de investiții, cu precădere cele privind infrastructura, pot fi luate în calcul atunci când acest lucru este necesar pentru funcționarea serviciului de interes economic general. (3) Venitul care trebuie luat în considerare include cel puțin întregul venit obținut din serviciul de interes economic general. În cazul în care întreprinderea în cauză deține drepturi speciale sau exclusive legate de un alt serviciu de interes economic general care generează un profit ce depășește profitul rezonabil sau beneficiază de alte avantaje acordate de stat, acestea sunt incluse în veniturile sale, indiferent de clasificarea lor în sensul articolului 87. Statele membre în cauză pot decide ca profiturile provenite din alte activități decât serviciul de interes economic general să fie alocate în totalitate sau în parte pentru finanțarea serviciului de interes economic general. (4) În sensul prezentei decizii, prin „profit rezonabil” se înțelege rata rentabilității propriilor capitaluri, care ține seama de risc sau de absența riscului pe care și-l asumă întreprinderea ca rezultat al intervenției statului membru, în special în cazul când acesta din urmă acordă drepturi exclusive sau speciale. Rata respectivă nu depășește, în mod normal, rata medie înregistrată în sectorul în cauză în ultimii ani. În sectoarele în care nu există întreprinderi similare celei căreia i-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, comparația se poate realiza cu întreprinderi din alte state membre sau, după caz, din alte sectoare, cu condiția să se țină seama de particularitățile fiecărui sector. Pentru a stabili ce înseamnă profit rezonabil, statele membre pot introduce criterii de stimulare legate cu precădere de calitatea serviciului prestat și de creșterea productivității. (5) În cazul în care o întreprindere desfășoară activități atât din domeniul serviciilor de interes economic general, cât și din afara respectivului domeniu, evidențele contabile interne ale întreprinderii în cauză evidențiază costurile și încasările legate de serviciul de interes economic general și cele legate de alte servicii, precum și parametrii de alocare a costurilor și veniturilor. Costurile legate de activitățile care nu intră în categoria serviciilor de interes economic general trebuie să acopere toate costurile variabile, o contribuție adecvată la costurile fixe, precum și o cotă adecvată din rata rentabilității. Nu se acordă nici o compensație pentru respectivele costuri.

Articolul 6

Controlul supracompensației Statele membre efectuează sau asigură efectuarea unor controale regulate pentru a se asigura că întreprinderile nu primesc compensații care depășesc valoarea determinată în conformitate cu articolul 5. Statele membre solicită întreprinderii în cauză să ramburseze orice supracompensație eventuală, iar parametrii pentru calculul compensației urmează să fie actualizați pentru viitor. Atunci când excedentul nu depășește 10 % din valoarea compensației anuale, supracompensația respectivă poate fi reportată pentru perioada următoare și dedusă din valoarea compensației datorată pentru perioada respectivă. În sectorul locuințelor sociale, statele membre efectuează sau asigură efectuarea unor controale regulate la nivelul fiecărei întreprinderi, pentru a se asigura că întreprinderea în cauză nu primește compensații care depășesc valoarea determinată în conformitate cu articolul 5. Orice supracompensație poate fi reportată pentru perioada următoare în proporție de 20 % din compensația anuală, cu condiția ca întreprinderea în cauză să desfășoare exclusiv servicii de interes economic general.

Articolul 7

Punerea la dispoziție a informațiilor Statele membre pun la dispoziția Comisiei pentru o perioadă de cel puțin zece ani toate elementele necesare stabilirii compatibilității compensației acordate cu prezenta decizie. La cererea scrisă din partea Comisiei, statele membre furnizează Comisiei toate informațiile pe care aceasta din urmă le consideră necesare pentru a stabili dacă sistemele de compensație în vigoare sunt compatibile cu prezenta decizie.

Articolul 8

Rapoarte Fiecare stat membru prezintă Comisiei, o dată la trei ani, rapoarte periodice cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, conținând o descriere detaliată a condițiilor de aplicare a deciziei în cauză în toate sectoarele, inclusiv în sectorul locuințelor sociale și al spitalelor. Primul raport se transmite la 19 decembrie 2008.

Articolul 9

Evaluarea Până la 19 decembrie 2009, Comisia realizează o evaluare de impact pe baza elementelor concrete și a rezultatelor consultărilor ample efectuate de Comisie în special pe baza datelor furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 8. Rezultatele evaluării de impact sunt comunicate Parlamentului European, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European și statelor membre.

Articolul 10

Intrare în vigoare Prezenta decizie intră în vigoare la 19 decembrie 2005. Literele (c), (d) și (e) de la articolul 4 și articolul 6 se aplică de la 29 noiembrie 2006.

Articolul 11

Destinatari Prezenta decizie se adresează statelor membre.