Articolul 1
(1) Se deschide multianual un contingent tarifar comunitar în regim de scutire de drepturi pentru carne de vită și mânzat uscată dezosată, clasificată la codul NC ex 0210 20 90, pentru un volum anual de 1 200 tone pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie (denumit în continuare „contingentul”).
Acest contingent poartă numărul de ordine 09.4202.
(2) Regulile de origine care se aplică produselor menționate la alineatul (1) sunt cele care sunt prevăzute la articolul 4 din acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimburile de produse agricole.
(3) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin „carne de vită și mânzat uscată dezosată” bucăți de carne provenite din coapse de bovine în vârstă de cel puțin 18 luni, fără grăsime intramusculară vizibilă (între 3 și 7 %), cu o valoare pH cuprinsă între 5,4 și 6,0, sărate, condimentate, presate, uscate exclusiv în aer proaspăt și uscat și care dezvoltă un mucegai nobil (floră de ciuperci microscopice). Materia uscată din produsul finit reprezintă între 41 și 53 %.
Articolul 2
(1) Importul cantităților menționate la articolul 1 alineatul (1) depinde, la data punerii în liberă circulație, de prezentarea unui certificat de import.
(2) Originalul certificatului de autenticitate stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 3 se prezintă, însoțit de o copie, autorității competente, simultan cu cererea pentru primul certificat de import care se raportează la certificatul de autenticitate.
Originalul certificatului de autenticitate este păstrat de această autoritate.
(3) În limita cantităților pe care le indică, un certificat de autenticitate poate fi utilizat pentru eliberarea mai multor certificate de import. În acest caz, autoritatea competentă vizează certificatul de autenticitate în ceea ce privește gradul de imputare.
(4) Autoritatea competentă nu poate elibera certificatul de import decât după ce s-a asigurat că toate informațiile înscrise pe certificatul de autenticitate corespund informațiilor primite de la Comisie în comunicările săptămânale privind acest subiect. În aceste condiții, certificatul se eliberează de îndată.
Cu toate acestea, în cazuri excepționale și la o cerere justificată regulamentar, autoritatea competentă poate emite un certificat de import pe baza certificatului de autenticitate aferent, înainte de a primi informațiile din partea Comisiei. În aceste cazuri, garanția pentru certificatele de import este echivalentă cu suma corespunzătoare dreptului vamal complete stabilite în Tariful Vamal Comun. După primirea informațiilor referitoare la certificat, statele membre înlocuiesc această garanție cu cea stabilită la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1445/1995.
(5) Cererea pentru certificat și certificatul cuprind, în cadrul căsuței 20, una dintre mențiunile enumerate în anexa I.
Articolul 3
(1) Certificatul de autenticitate menționat la articolul 2 se întocmește în original și două copii, tipărite și completate într-una din limbile oficiale ale Comunității, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II. De asemenea, certificatul poate fi tipărit și completat în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale țării exportatoare.
Autoritățile competente ale statului membru în care se prezintă cererea de certificat de import pot solicita traducerea certificatului.
(2) Certificatele au dimensiunea de 210 × 297 milimetri. Hârtia utilizată cântărește cel puțin 40 de grame pe metru pătrat. Aceasta este de culoare albă pentru original, de culoare roz pentru prima copie și de culoare galbenă pentru a doua copie.
(3) Originalul certificatului și copiile acestuia din urmă sunt fie dactilografiate, fie scrise de mână. În acest din urmă caz, ele trebuie să fie completate cu cerneală neagră și cu litere majuscule de tipar.
(4) Fiecare certificat se individualizează printr-un număr de ordine, după care se indică denumirea țării emitente.
Copiile poartă același număr de serie și aceeași denumire ca originalul.
(5) Definiția cărnii uscate dezosate prevăzută la articolul 1 alineatul (3) se indică clar în certificat.
(6) Un certificat este valabil numai în cazul în care este vizat regulamentar de organismul emitent menționat în lista din anexa III.
Certificatul este vizat regulamentar, în cazul în care indică locul și data emiterii și poartă ștampila organismului emitent și semnătura persoanei sau persoanelor autorizate să-l semneze.
Articolul 4
(1) Un organism emitent poate fi inclus pe lista din anexa III numai:
(a) în cazul în care este recunoscut ca atare de țara exportatoare respectivă;
(b) în cazul în care se angajează să verifice indicațiile menționate în certificate;
(c) în cazul în care se angajează să furnizeze Comisiei, cel puțin o dată pe săptămână, toate informațiile utile care pot permite verificarea indicațiilor menționate în certificatele de autenticitate, în special numărul certificatului, exportatorul, destinatarul, țara de destinație, produsul, greutatea netă, precum și data semnării.
(2) Lista din anexa III poate fi revizuită de Comisie, în cazul în care condiția menționată la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol nu mai este îndeplinită sau în cazul în care organismul emitent nu își îndeplinește una dintre obligațiile care îi revin.
Articolul 5
Certificatele de autenticitate și certificatele de import sunt valabile trei luni de la data eliberării. Cu toate acestea, validitatea acestora expiră la data de 31 decembrie care urmează datei eliberării.
Articolul 6
Dispozițiile regulamentelor (CE) nr. 1291/2000 și (CE) nr. 1445/95 se aplică sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament.
Articolul 7
Comisiei îi sunt comunicate de autoritățile țărilor exportatoare specimenele amprentelor ștampilelor utilizate de organismele emitente, precum și numele și semnăturile persoanelor autorizate să semneze certificatele de autenticitate. De asemenea, Comisiei i se comunică fără întârziere orice modificare ulterioară adusă ștampilelor sau numelor. Comisia comunică aceste informații autorităților competente ale statelor membre.
Articolul 8
Regulamentul (CE) nr. 2424/1999 se abrogă.
Articolul 9
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică începând cu 1 ianuarie 2005.