Directiva 2004/67/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaz naturalText cu relevanță pentru SEE.

Articolul 1

Obiectiv Prezenta directivă stabilește măsurile pentru garantarea unui nivel suficient de securitate a aprovizionării cu gaz. De asemenea, măsurile respective contribuie la funcționarea corespunzătoare a pieței interne de gaz. Prezenta directivă stabilește un cadru comun în care statele membre stabilesc politicile generale, transparente și nediscriminatorii privind securitatea aprovizionării care să fie compatibile cu cerințele unei piețe interne de gaz competitive; clarifică rolurile și responsabilitățile generale ale diferiților operatori de pe piață și pun în aplicare proceduri nediscriminatorii specifice pentru garantarea securității aprovizionării cu gaz.

Articolul 2

Definiții În sensul prezentei directive: 1. „contract de aprovizionare cu gaz pe termen lung” înseamnă un contract de aprovizionare cu gaz pentru o durată mai mare de 10 ani; 2. „întrerupere majoră a aprovizionării” înseamnă o situație în care Comunitatea ar risca să piardă mai mult de 20 % din aprovizionarea cu gaz din țări terțe, iar la nivel comunitar este puțin probabilă o gestionare corespunzătoare a situației prin adoptarea unor măsuri naționale.

Articolul 3

Politici pentru asigurarea aprovizionării cu gaz (1) În stabilirea politicilor lor generale în ceea ce privește asigurarea unor niveluri suficiente de securitate a aprovizionării cu gaz, statele membre definesc rolul și responsabilitățile diferiților operatori de pe piața de gaz pentru realizarea acestor politici și stabilesc standardele minime corespunzătoare pentru securitatea aprovizionării pe care trebuie să le respecte operatorii de pe piața de gaz a statelor membre respective. Standardele se aplică în mod transparent și fără discriminare și se publică. (2) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că măsurile menționate în prezenta directivă nu impun sarcini excesive și disproporționate operatorilor de pe piața de gaz și sunt comparabile cu cerințele unei piețe interne de gaz competitive. (3) În anexă se prezintă o listă neexhaustivă a instrumentelor pentru securitatea aprovizionării cu gaz.

Articolul 4

Securitatea aprovizionării pentru anumiți consumatori (1) Statele membre veghează ca aprovizionarea consumatorilor casnici pe teritoriul lor să fie protejată într-o măsură corespunzătoare cel puțin în următoarele situații: (a) o întrerupere parțială a aprovizionării naționale cu gaz pe o perioadă ce urmează a fi stabilită de statele membre, ținând seama de împrejurările interne; (b) temperaturi extrem de joase într-o perioadă de vârf determinată la scară națională; (c) perioadele climatice cele mai reci, constatate statistic la fiecare 20 de ani, când cererea de gaze este extrem de mare. Aceste criterii sunt denumite în prezenta directivă „standarde de securitate a aprovizionării”. (2) Statele membre pot extinde domeniul de aplicare a alineatului (1), în special la întreprinderile mici și mijlocii și alți consumatori care nu pot să înlocuiască consumul lor de gaz cu alte surse de energie, inclusiv măsurile de securitate pentru sistemul lor național de energie electrică, dacă acesta depinde de aprovizionarea cu gaz. (3) În lista neexhaustivă din anexă se specifică exemple de instrumente care se pot utiliza pentru a îndeplini standardele de securitate a aprovizionării. (4) De asemenea, acordând atenția cuvenită condițiilor geologice de pe teritoriul lor și posibilităților economice și tehnice, statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a asigura contribuția corespunzătoare a instalațiilor de stocare a gazelor de pe teritoriul lor la standardele de securitate a aprovizionării. (5) Dacă există un nivel de interconectare corespunzător, statele membre pot lua măsurile corespunzătoare în cooperare cu un alt stat membru, inclusiv acorduri bilaterale, pentru a realiza standardele de securitate a aprovizionării prin utilizarea instalațiilor de stocare a gazului situate în acest alt stat membru. Aceste măsuri, în special acordurile bilaterale, nu împiedică funcționarea corespunzătoare a pieței interne de gaz. (6) Statele membre pot stabili sau pot solicita industriei să stabilească obiective orientative minime pentru o posibilă contribuție viitoare a stocării, situate fie în interiorul, fie în exteriorul statului membru, la securitatea aprovizionării. Aceste obiective se publică.

Articolul 5

Elaborarea rapoartelor (1) În raportul pe care statele membre îl publică în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2003/55/CE, statele membre specifică, de asemenea, următoarele: (a) impactul, din punct de vedere al concurenței, al măsurilor adoptate în temeiul articolelor 3 și 4 asupra tuturor operatorilor de pe piața de gaz; (b) nivelurile capacității de stocare; (c) întinderea contractelor de aprovizionare cu gaz pe termen lung, încheiate de către societățile comerciale stabilite și înregistrate pe teritoriul lor, în special durata rămasă, pe baza datelor oferite de societățile în cauză, exclusiv informațiile sensibile din punct de vedere comercial și gradul de lichiditate al pieței de gaz; (d) cadrul de reglementare pentru oferirea de stimulente corespunzătoare noilor investiții din domenii ca exploatarea și producția, stocarea, gazului natural lichefiat (GNL) și transportul gazului, ținând seama de articolul 22 din Directiva 2003/55/CE în măsura în care este pus în aplicare de statul membru în cauză. (2) Comisia examinează aceste informații în rapoartele pe care le publică în temeiul articolului 31 din Directiva 2003/55/CE, având în vedere consecințele acestei directive pentru Comunitate în ansamblu și funcționarea generală eficientă și sigură a pieței interne de gaz.

Articolul 6

Monitorizare (1) Pe baza rapoartelor menționate la articolul 5 alineatul (1), Comisia monitorizează: (a) importanța noilor contracte de import pe termen lung a gazului din țări terțe; (b) existența unei lichidități adecvate a aprovizionării cu gaz; (c) volumul util de gaz și capacitatea de extracție din stocul de gaze; (d) nivelul interconectării sistemelor naționale de gaz ale statelor membre; (e) situația previzibilă a aprovizionării cu gaz în funcție de cerere, autonomia aprovizionării și sursele de aprovizionare disponibile la nivel comunitar în zone geografice determinate din Comunitate. (2) În cazul în care constată că aprovizionarea comunitară cu gaz va fi insuficientă pentru a satisface cererea previzibilă de gaz pe termen lung, Comisia poate prezenta propuneri în conformitate cu tratatul. (3) Până la 19 mai 2008, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de analiză privind experiența dobândită în urma aplicării prezentului articol.

Articolul 7

Grupul de coordonare pentru gaz (1) Pentru a facilita coordonarea măsurii privind securitatea aprovizionării, se constituie un Grup de coordonare pentru gaz (denumit în continuare „grup”). (2) Grupul este alcătuit din reprezentanții statelor membre și ai organismelor reprezentative ale sectorului respectiv și ai consumatorilor importanți și este prezidat de Comisie. (3) Grupul își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 8

Măsuri naționale de urgență (1) Statele membre elaborează în avans măsuri interne de urgență și, după caz, le actualizează și le comunică Comisiei. Statele membre publică măsurile interne de urgență proprii. (2) Măsurile de urgență adoptate de statele membre garantează, după caz, că operatorii de pe piață dispun de posibilități suficiente pentru a avea un răspuns inițial în situația de urgență. (3) Sub rezerva articolului 4 alineatul (1), statele membre pot semnala președintelui grupului cazurile pe care consideră că nu le pot gestiona în mod corespunzător prin măsuri interne datorită amplorii și caracterului excepțional al acestora.

Articolul 9

Mecanism comunitar (1) În cazul în care apare o situație care poate să evolueze către o întrerupere majoră a aprovizionării de-a lungul unei perioade de timp considerabile sau într-o situație pe care un stat membru o semnalează în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), Comisia convoacă grupul de îndată ce este posibil, la solicitarea unui stat membru sau din proprie inițiativă. (2) Grupul procedează la examinare și, după caz, acordă asistență statelor membre pentru coordonarea măsurilor adoptate la nivel național, astfel încât să poată face față unei întreruperi majore a aprovizionării. (3) În desfășurarea activității sale, grupul ține seama pe deplin de: (a) măsurile adoptate de industria de gaz ca primă reacție la întreruperea majoră a aprovizionării; (b) măsurile adoptate de statele membre, cum ar fi cele adoptate în temeiul articolului 4, inclusiv acordurile bilaterale relevante. (4) Dacă măsurile adoptate la nivel național, menționate la alineatul (3), sunt insuficiente pentru a face față efectelor unei situații menționate la alineatul (1), Comisia poate, prin consultare cu grupul, să ofere statelor membre orientări cu privire la alte măsuri pentru sprijinirea statelor membre care sunt afectate în mod deosebit de o întrerupere majoră a aprovizionării. (5) Dacă măsurile adoptate la nivel național în temeiul alineatului (4) sunt insuficiente pentru a face față efectelor unei situații menționate la alineatul (1), Comisia poate prezenta Consiliului o propunere referitoare la alte măsuri necesare. (6) Orice măsură la nivel comunitar menționată în prezentul articol conține dispoziții destinate să asigure compensații juste și echitabile întreprinderilor în cauză prin măsurile ce urmează să fie adoptate.

Articolul 10

Monitorizarea punerii în aplicare (1) Până la 19 mai 2008, Comisia elaborează, având în vedere modul în care statele membre pun în aplicare prezenta directivă, un raport privind eficiența instrumentelor utilizate cu privire la articolele 3 și 4 și efectul acestora asupra pieței interne de gaz și asupra evoluției concurenței pe piața internă de gaz. (2) Având în vedere rezultatele acestei monitorizări, Comisia poate, după caz, formula recomandări sau prezinta propuneri referitoare la alte măsuri pentru a spori securitatea aprovizionării.

Articolul 11

Transpunere Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 19 mai 2006. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele dispozițiilor menționate și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă. Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 12

Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.