Decizia Consiliului din 22 decembrie 2003 de modificare a părții V punctul 1.4 din Instrucțiunile consulare comune și a părții I punctul 4.1.2 din Manualul comun pentru includerea asigurării medicale de călătorie printre documentele justificative necesare pentru obținerea unei vize uniforme

Articolul 1

Următorul text se adaugă la partea V punctul 1.4 al doilea paragraf a treia liniuță, după cuvintele „(anexa 7)” din Instrucțiunile consulare comune: „În plus, în sprijinul cererii de viză de scurtă ședere sau de călătorie, solicitantul este obligat să facă dovada faptului că este titularul, cu titlu individual sau colectiv, al unei asigurări de călătorie adecvate și valabile, care acoperă eventualele cheltuieli de repatriere din motive medicale, pentru îngrijiri medicale de urgență și/sau îngrijiri spitalicești de urgență. Solicitanții ar trebui, în principiu, să încheie o asigurare în statul lor de reședință. Atunci când acest lucru nu este posibil, ar trebui să încerce să obțină o asigurare într-o altă țară. În cazul în care gazda încheie o asigurare pentru solicitant, ar trebui să facă acest lucru în propriul stat de reședință. Această asigurare trebuie să fie valabilă pe întreg teritoriul statelor membre care aplică integral dispozițiile acquis-ului Schengen și pe întreaga perioadă de ședere a respectivei persoane. Acoperirea minimă este de 30 000 euro. În principiu, dovada asigurării în cauză se furnizează în momentul eliberării vizei. Misiunea diplomatică sau postul consular responsabil cu examinarea unei cereri de viză poate decide că această obligație este îndeplinită în cazul în care se stabilește că se poate presupune existența unui nivel adecvat de acoperire, ținând seama de situația profesională a solicitantului. Misiunile diplomatice sau posturile consulare pot prevedea, de la caz la caz, o derogare de la această obligație în cazul titularilor de pașapoarte diplomatice, de pașapoarte de serviciu sau de alte pașapoarte oficiale sau pentru a proteja interesele naționale în domeniul politicii externe sau al politicii de dezvoltare sau în alte domenii ce reprezintă un interes public vital. De asemenea, se pot face derogări de la obligația de a face dovada unei asigurări de călătorie atunci când se constată, în cadrul cooperării consulare locale, că resortisanții anumitor state terțe nu au posibilitatea de a obține o astfel de asigurare. Atunci când evaluează caracterul adecvat al unei asigurări, statele membre pot verifica dacă indemnizațiile datorate de societatea de asigurări pot fi recuperate într-un stat membru, în Elveția sau în Liechtenstein;”.

Articolul 2

La sfârșitul părții I punctul 4.1.2 din Manualul comun se adaugă urătoarele paragrafe: „În conformitate cu partea V punctul 1.4 al doilea paragraf a treia liniuță din Instrucțiunile consulare comune, solicitantul este obligat, în sprijinul cererii sale de viză de scurtă ședere sau de călătorie, să facă dovada faptului că este titularul, cu titlu individual sau colectiv, al unei asigurări de călătorie adecvate și valabile, care acoperă eventualele cheltuieli de repatriere din motive medicale, pentru îngrijiri medicale de urgență și/sau îngrijiri spitalicești de urgență. Totuși, se poate ca un resortisant al unei țări terțe care face obiectul obligației de a deține viză să fi fost exonerat de obligația de prezentare a asigurării de călătorie menționate anterior. În acest caz, misiunea diplomatică, postul consular sau autoritatea de control la frontieră face mențiunea — «NU SE IMPUNE ASIGURARE» — în acest scop în secțiunea pentru mențiuni naționale de pe autocolantul de viză.”

Articolul 3

Prezenta decizie produce efecte de la 1 iunie 2004. Prezenta decizie se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.