Articolul 1
Principii
(1) În cazul în care se importă în Comunitate produse originare din China în cantități atât de mari sau în astfel de condiții încât cauzează sau amenință să cauzeze o dezorganizare a pieței pentru industria comunitară, poate fi instituită o măsură de salvgardare în conformitate cu dispozițiile următoare.
(2) În cazul în care o acțiune demarată de China sau de alt stat membru al OMC în vederea prevenirii sau remedierii unei dezorganizări a pieței respectivului membru OMC, cauzează sau amenință să cauzeze o reorientare semnificativă a schimburilor comerciale în Comunitate, poate fi instituită o măsură de prevenire sau de corectare în conformitate cu dispozițiile următoare.
Articolul 2
Stabilirea existenței unei dezorganizări a pieței
(1) Are loc o dezorganizare a pieței în cazul în care importurile unui produs, similar sau direct concurent cu un produs fabricat de industria comunitară, cresc atât de repede, în termeni absoluți sau relativi, încât constituie o cauză majoră de producere a unui prejudiciu important sau o amenințare de a constitui o cauză majoră de producere a unui prejudiciu important pentru industria comunitară.
(2) La stabilirea existenței unei dezorganizări a pieței, se ține seama în mod exclusiv de factori obiectivi, precum:
(a) volumul importurilor care fac obiectul anchetei;
(b) efectul acestor importuri asupra prețului produselor similare sau direct concurente din Comunitate și
(c) efectul acestor importuri asupra producătorilor comunitari care fabrică produse similare sau direct concurente.
Articolul 3
Stabilirea existenței unei reorientări semnificative a schimburilor comerciale
(1) Există o reorientare importantă a schimburilor comerciale în cazul în care o acțiune demarată de China sau de alt membru al OMC pentru a preveni sau a remedia o dezorganizare a pieței statului membru OMC respectiv cauzează sau amenință să cauzeze o creștere a importurilor în Comunitate a unui produs originar din China.
(2) Trebuie aplicate criterii obiective pentru a determina dacă acțiunile demarate pentru a preveni sau a remedia o dezorganizare a pieței cauzează sau amenință să cauzeze o reorientare semnificativă a schimburilor comerciale. Ancheta ține seama în special de următoarele elemente de estimare:
(a) creșterea efectivă sau iminentă a cotei de piață a importurilor din China în Comunitate;
(b) natura sau domeniul de aplicare a acțiunii demarate sau propuse de China sau de alți membri ai OMC;
(c) creșterea efectivă sau iminentă a volumului importurilor din China cauzată de acțiunea demarată sau propusă;
(d) condițiile cererii și ale ofertei pe piața comunitară pentru produsele respective;
(e) importanța exporturilor din China către membrul sau membrii OMC care aplică o măsură de salvgardare provizorie sau definitivă.
Articolul 4
Definiția industriei comunitare
În sensul prezentului regulament, prin expresia „industrie comunitară” se înțelege ansamblul producătorilor comunitari de produse similare sau direct concurente care își desfășoară activitatea pe teritoriul Comunității sau al celor ale căror producții adunate de produse similare sau direct concurente reprezintă o proporție majoră din producția comunitară totală a acestor produse.
Articolul 5
Inițierea procedurii
(1) O anchetă se deschide la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care Comisia consideră că există probe suficiente care să justifice deschiderea unei anchete.
(2) În cazul în care evoluția importurilor poate face necesară recurgerea la măsuri de salvgardare sau privind reorientarea schimburilor comerciale, statele membre informează Comisia. Această informare trebuie să cuprindă probele disponibile, stabilite pe baza criteriilor definite, după caz, la articolele 1, 2 și 3. Comisia transmite de îndată aceste informații tuturor statelor membre.
(3) Înainte de deschiderea unei anchete, Comisia notifică Chinei intenția sa de a deschide o anchetă. Această notificare poate fi însoțită de o invitație la consultări cu scopul de a clarifica situația cu privire la aspectele menționate la articolele 1, 2 și 3, după caz, și de a găsi o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți.
(4) În cazul în care, după consultarea statelor membre, se constată că există probe suficiente care justifică deschiderea unei anchete, iar consultările prevăzute la alineatul (3) nu au permis găsirea unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți, Comisia publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(5) Avizul de inițiere a procedurii anunță deschiderea unei anchete, indică domeniul de aplicare a anchetei și produsul respectiv, prezintă un rezumat al informațiilor primite și prevede că orice informație utilă trebuie comunicată Comisiei; în aviz se stabilește termenul în care părțile interesate se pot face cunoscute, își pot prezenta punctul de vedere în scris și pot comunica informații, în cazul în care aceste puncte de vedere și aceste informații trebuie luate în considerare în cadrul anchetei; de asemenea, în aviz se precizează termenul în care părțile interesate pot solicita să fie audiate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (4).
(6) Cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, nici o anchetă privind măsurile de salvgardare definite la articolul 1 alineatul (1) nu poate fi deschisă înainte de trecerea unui an de la încheierea anchetei anterioare privind același subiect.
(7) O anchetă nu împiedică procedurile de vămuire.
Articolul 6
Ancheta
(1) După inițierea procedurii, Comisia deschide o anchetă. Această anchetă are ca obiect atât existența importurilor sporite, cât și dezorganizarea pieței sau existența unei reorientări a schimburilor comerciale. Existența importurilor sporite și a unei dezorganizări a pieței sunt examinate simultan. Pentru a ajunge la concluzii reprezentative, trebuie aleasă o perioadă de anchetă; informațiile cu privire la o perioadă ulterioară perioadei de anchetă nu sunt, în mod normal, luate în considerare.
(2) Comisia adună toate informațiile pe care le consideră necesare în vederea stabilirii existenței faptelor pe baza criteriilor prevăzute, după caz, la articolele 1, 2 și 3 și face eforturi să verifice aceste informații în cazul în care consideră că acest lucru este necesar.
(3) Comisia poate cere statelor membre să îi furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs unor astfel de cereri. În cazul în care aceste informații sunt de interes general sau în cazul în care transmiterea lor a fost solicitată de un stat membru, Comisia transmite informațiile statelor membre, cu condiția ca acestea să nu fie confidențiale, caz în care se transmite un rezumat neconfidențial.
(4) Părțile interesate care s-au făcut cunoscute în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) și guvernul Chinei sunt audiate, în cazul în care au făcut o cerere scrisă în termenul stabilit în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demonstrând că sunt efectiv părți interesate care pot fi afectate de rezultatul procedurii și că există motive speciale pentru a fi audiate.
(5) La cerere, părților interesate care s-au făcut cunoscute în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) și guvernului Chinei, li se oferă posibilitatea de a se întâlni cu părțile care au interese contrare, pentru a permite confruntarea punctelor de vedere opuse și pentru a se prezenta contraargumente. În cazul în care se oferă astfel de posibilități, trebuie să se țină seama de păstrarea caracterului confidențial al informațiilor și de interesele părților. Nici o parte nu este obligată să asiste la o întâlnire și absența unei părți nu aduce prejudicii cauzei sale. Informațiile furnizate oral în temeiul prezentului alineat se iau în considerare în măsura în care sunt confirmate ulterior în scris.
(6) Părțile interesate care s-au făcut cunoscute în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) și guvernul Chinei pot, pe baza unei cereri scrise, să ia cunoștință de toate informațiile furnizate Comisiei de către orice parte la anchetă, cu excepția documentelor interne prezentate de autoritățile Comunității sau de statele sale membre, cu condiția ca aceste informații să fie pertinente pentru apărarea intereselor lor, să nu fie confidențiale în sensul articolului 17 și să fie utilizate în anchetă. Aceste părți pot răspunde acestor informații și observațiile lor trebuie luate în considerare în măsura în care ele sunt suficient de bine documentate.
(7) În cazul procedurilor inițiate în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), ancheta se încheie, în măsura posibilului, în termen de nouă luni de la deschidere. În circumstanțe excepționale, acest termen poate fi prelungit cu cel mult două luni; în acest caz, Comisia publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în care precizează durata prelungirii și expune pe scurt motivele acesteia.
Articolul 7
Instituirea de măsuri de salvgardare provizorii
(1) Măsurile de salvgardare provizorii se aplică în circumstanțe critice care sunt de natură să cauzeze un prejudiciu dificil de reparat în absența unor astfel de măsuri, după ce s-a stabilit în prealabil că unele importuri au cauzat sau au amenințat să cauzeze o dezorganizare a pieței industriei comunitare și în cazul în care interesul Comunității impune adoptarea unor măsuri. Comisia adoptă aceste măsuri provizorii după consultarea statelor membre sau, în caz de extremă urgență, după informarea statelor membre. În acest din urmă caz, au loc consultări în cel mult zece zile de la notificarea statelor membre cu privire la măsura luată de Comisie.
(2) În cazul în care un stat membru solicită intervenția imediată a Comisiei și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), Comisia ia o decizie în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.
(3) Comisia informează de îndată Consiliul și statele membre cu privire la orice decizie luată în temeiul alineatelor (1) și (2). Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termen de trei luni de la data la care a fost informat de către Comisie în conformitate cu prezentul alineat.
(4) Măsurile de salvgardare provizorii pot fi în special sub formă de taxe vamale și restricții cantitative la importurile de produse originare din China.
(5) Durata măsurilor provizorii nu poate depăși 200 de zile.
(6) În cazul în care măsurile de salvgardare provizorii sunt anulate deoarece nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute, după caz, la articolele 1, 2 și 3, taxele percepute în temeiul măsurilor provizorii sunt rambursate automat. Se aplică procedura prevăzută la articolul 235 și următoarele din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (4).
Articolul 8
Încheierea procedurii fără instituirea de măsuri
În cazul în care, în urma consultării statelor membre, se constată că nu este necesară adoptarea de măsuri de salvgardare sau privind reorientarea schimburilor comerciale și în cazul în care nu a fost exprimată nici o obiecție în cadrul comitetului consultativ, ancheta sau procedura este încheiată prin decizia Comisiei. În toate celelalte cazuri, Comisia prezintă de îndată Consiliului un raport cu privire la rezultatele consultărilor, însoțit de o propunere de încheiere a procedurii. Procedura este considerată încheiată în cazul în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, nu ia altă decizie în termen de o lună.
Articolul 9
Impunerea de măsuri definitive
(1) În cazul în care din faptele stabilite definitiv reiese că sunt îndeplinite condițiile prevăzute, după caz, la articolele 1, 2 și 3 și interesul Comunității impune adoptarea de măsuri în conformitate cu articolul 19, Comisia solicită inițierea consultărilor cu guvernul chinez în vederea găsirii unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți.
(2) În cazul în care consultările prevăzute la alineatul (1) al acestui articol nu permit găsirea unei soluții satisfăcătoare pentru ambele părți în termen de 60 de zile de la primirea solicitării de consultări, se instituie o măsură de salvgardare definitivă sau privind reorientarea schimburilor comerciale, după consultarea statelor membre.
(3) În cazul în care un stat membru a solicitat instituirea unei măsuri de către Comisie, aceasta se pronunță în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.
(4) Orice decizie luată de Comisie în temeiul prezentului articol este comunicată Consiliului și statelor membre. Orice stat membru poate, în termen de o lună de la ziua comunicării, înainta decizia Consiliului.
(5) În cazul în care un stat membru înaintează Consiliului decizia Comisiei, acesta, hotărând cu majoritate calificată, poate confirma, modifica sau abroga decizia.
În cazul în care Consiliul nu hotărăște în cel mult trei luni de la sesizarea sa, decizia Comisiei se consideră abrogată.
(6) În cazul în care interesele Comunității o cer, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei, prezentată în condițiile prevăzute în prezentul titlu, poate adopta măsurile adecvate.
(7) Măsurile definitive pot fi în special sub formă de taxe vamale și restricții cantitative la importurile de produse originare din China.
Articolul 10
Măsuri regionale
În cazul în care se constată, în special pe baza elementelor de estimare prevăzute la articolele 2, respectiv 3, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru adoptarea de măsuri în temeiul articolelor 7 și 9 în unul sau mai multe state membre, Comisia, după examinarea soluțiilor alternative, poate autoriza, în mod excepțional, aplicarea de măsuri de salvgardare limitate la statul membru respectiv, în cazul în care consideră că astfel de măsuri aplicate la acest nivel sunt mai adecvate decât aplicarea de măsuri în întreaga Comunitate. Aceste măsuri trebuie să fie temporare și nu trebuie să perturbe funcționarea pieței interne. Aceste măsuri se adoptă în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 7, respectiv 9.
Articolul 11
Durata
(1) O măsură de salvgardare rămâne în vigoare numai în perioada necesară pentru a preveni sau remedia dezorganizarea pieței. Această perioadă nu trebuie să depășească patru ani, cu excepția cazului în care este prelungită în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).
(2) Nu se mai aplică o măsură privind reorientarea schimburilor comerciale în termen de cel mult 30 de zile de la expirarea acțiunii demarate de membrul OMC împotriva importurilor de produse originare din China.
Articolul 12
Reexaminarea măsurilor de salvgardare
(1) Durata inițială a unei măsuri de salvgardare poate fi prelungită, cu condiția să se fi stabilit că:
— această prelungire este necesară pentru a preveni sau a remedia o dezorganizare a pieței;
— există probe potrivit cărora producătorii din Comunitate efectuează ajustări.
(2) Prelungirile se decid în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentul regulament aplicabil anchetelor și aplicând aceleași proceduri ca cele utilizate la instituirea măsurilor inițiale. Măsurile astfel prelungite nu pot fi mai restrictive decât erau la sfârșitul perioadei inițiale.
(3) Atunci când se aplică măsuri de salvgardare, au loc consultări în cadrul comitetului consultativ, fie la cererea unui stat membru, fie la inițiativa Comisiei, în vederea examinării efectelor măsurii și pentru a evalua dacă aplicarea acesteia este în continuare necesară.
(4) În cazul în care, în urma consultărilor prevăzute la alineatul (3), Comisia consideră că o măsură de salvgardare trebuie abrogată sau modificată, procedează după cum urmează:
(a) în cazul în care Consiliul a hotărât cu privire la aceste măsuri, Comisia propune Consiliului abrogarea sau modificarea acestora. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată;
(b) în toate celelalte cazuri, Comisia abrogă sau modifică măsurile de salvgardare.
Articolul 13
Revizuirea măsurilor privind reorientarea schimburilor comerciale
(1) Măsurile care vizează prevenirea sau corectarea unei reorientări a schimburilor comerciale se reexaminează în cazul în care membrul OMC care a întreprins o acțiune pe baza căreia a fost instituită o astfel de măsură în temeiul prezentului regulament a notificat Comitetului pentru măsurile de salvgardare al OMC o modificare a acestei acțiuni.
(2) Alineatele (3) și (4) ale articolului 12 se aplică mutatis mutandis măsurilor menite să prevină sau să corecteze o reorientare a schimburilor comerciale.
Articolul 14
Dispoziții generale
(1) Măsurile provizorii sau definitive se impun prin regulament. În cazul în care măsurile iau forma unor taxe, acestea sunt percepute de statele membre sub forma, la rata de schimb specificată și în conformitate cu celelalte criterii stabilite în regulamentul care instituie aceste măsuri. Aceste taxe sunt percepute independent de taxele vamale, impozite și alte impuneri percepute în mod normal la import.
(2) Regulamentele care instituie măsuri provizorii sau definitive, precum și regulamentele sau deciziile privind închiderea sau suspendarea unei anchete sau a unei proceduri, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste regulamente sau decizii conțin, în special și ținând seama în mod corespunzător de cerințele în materie de protejare a informațiilor confidențiale, o descriere a produsului și o sinteză a faptelor și a considerentelor pertinente pentru stabilirea existenței unor importuri sporite și a unei dezorganizări a pieței. În ambele cazuri, se trimite câte o copie a regulamentului sau deciziei părților interesate cunoscute și guvernului chinez. Dispozițiile prezentului alineat se aplică mutatis mutandis reexaminărilor.
(3) În temeiul prezentului regulament, pot fi adoptate dispoziții speciale referitoare în principal la definiția comună a noțiunii de origine prevăzută în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului.
(4) În interesul Comunității, măsurile instituite în temeiul prezentului regulament pot fi, după consultarea comitetului consultativ, suspendate printr-o decizie a Comisiei, pentru o perioadă de nouă luni. Suspendarea poate fi prelungită cu o nouă perioadă, care nu depășește un an, în cazul în care Consiliul decide astfel, cu majoritate simplă, la propunerea Comisiei. Măsurile pot fi suspendate numai în cazul în care condițiile pieței s-au schimbat temporar în asemenea măsură încât este improbabil ca dezorganizarea pieței să apară din nou în urma suspendării măsurilor. Pot fi puse din nou în aplicare măsuri, în orice moment și în urma consultărilor, în cazul în care suspendarea lor nu mai este justificată.
(5) Statele membre prezintă lunar Comisiei un raport cu privire la importurile de produse care fac obiectul unor anchete sau a unor măsuri și cu privire la valoarea taxelor percepute în conformitate cu prezentul regulament.
Articolul 15
Consultări
(1) Consultările prevăzute de prezentul regulament, cu excepția celor prevăzute la articolul 5 alineatul (3) și la articolul 9 alineatul (1), au loc în cadrul unui comitet consultativ format din reprezentanți ai fiecărui stat membru și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Consultările au loc de îndată, fie la cererea unui stat membru, fie la inițiativa Comisiei și, în orice caz, într-un interval de timp care să permită respectarea termenelor stabilite în prezentul regulament.
(2) Comitetul se întrunește la convocarea președintelui său. Acesta comunică statelor membre cât mai repede posibil, toate informațiile utile.
(3) În cazul în care este necesar, consultările pot avea loc doar în scris; în acest caz, Comisia informează statele și stabilește un termen în care acestea își pot exprima opinia sau pot cere o consultare orală, care este organizată de președinte, sub rezerva ca această consultare orală să poată avea loc într-un interval de timp care să permită respectarea termenelor stabilite în prezentul regulament.
Articolul 16
Vizite de verificare
(1) În cazul în care consideră oportun, Comisia efectuează vizite pentru a examina documentele exportatorilor, ale producătorilor, ale importatorilor și ale asociațiilor reprezentative ale exportatorilor, producătorilor sau importatorilor și ale industriei comunitare, pentru a verifica informațiile privind existența unor importuri sporite și a dezorganizării pieței sau a reorientării schimburilor comerciale. În absența unui răspuns adecvat în timp util, este posibil să nu se efectueze o vizită de verificare.
(2) Comisia poate efectua anchete în țările terțe sub rezerva acordului părților interesate și în absența opoziției din partea guvernului țării respective, înștiințat oficial. De îndată ce obține acordul părților respective, Comisia trebuie să comunice, în mod normal, autorităților țării de origine și/sau exportatoare numele și adresele părților care urmează să fie vizitate, precum și datele convenite.
(3) Părțile interesate sunt informate cu privire la natura informațiilor care urmează să fie verificate și cu privire la toate celelalte informații care urmează să fie furnizate în cursul acestor vizite, ceea ce nu împiedică, cu toate acestea, solicitarea, la fața locului, a altor precizări, ținând seama de informațiile obținute.
(4) În cursul verificărilor efectuate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), Comisia este asistată de agenții statelor membre care își exprimă această dorință.
Articolul 17
Confidențialitatea
(1) Orice informație de natură confidențială (de exemplu întrucât divulgarea ei ar avantaja în mod semnificativ un concurent sau ar avea un efect defavorabil semnificativ pentru persoana care a furnizat informația sau pentru cea de la care a obținut-o) sau care este furnizată cu titlu confidențial de către părțile unei anchete este, în cazul în care se oferă motive întemeiate, tratată ca atare de către autorități.
(2) Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt obligate să prezinte rezumate neconfidențiale. Aceste rezumate trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite înțelegerea de manieră rezonabilă a conținutului informațiilor comunicate cu titlu confidențial. În cazuri excepționale, părțile respective pot indica faptul că informațiile nu pot face obiectul unor rezumate. În aceste cazuri, trebuie indicate motivele pentru care nu poate fi prezentat un rezumat.
(3) În cazul în care se consideră că o cerere de tratament confidențial nu se justifică și în cazul în care persoana care a furnizat informația nu dorește să o facă publică și nici să autorizeze divulgarea ei în termeni generali sau sub formă de rezumat, informația poate fi eliminată, cu excepția cazului în care se poate demonstra în mod convingător, utilizând surse adecvate, că informația este corectă. Cererile de tratament confidențial nu pot fi respinse în mod arbitrar.
(4) Prezentul articol nu se opune divulgării, de către autoritățile comunitare, a informațiilor generale, în special a motivelor pe baza cărora sunt luate deciziile în temeiul prezentului regulament, nici divulgării probelor pe care se bazează autoritățile comunitare în măsura necesară pentru justificarea acestor motive în cadrul procedurilor în instanță. O astfel de divulgare trebuie să țină seama de interesul legitim al părților interesate pentru ca secretele lor de afaceri sau de stat să nu fie divulgate.
(5) Consiliul, Comisia și statele membre sau agenții lor se abțin de la a divulga orice informație primită în aplicarea prezentului regulament pentru care persoana care a furnizat-o a cerut aplicarea tratamentului de confidențialitate fără primirea autorizației exprese din partea acesteia. Informațiile schimbate între Comisie, Consiliu și statele membre, informațiile referitoare la consultările organizate în aplicarea articolului 12 sau consultările prevăzute la articolul 5 alineatul (3) și la articolul 9 alineatul (1) sau documentele interne elaborate de autoritățile Comunității sau de statele membre nu se divulgă, cu excepția cazului în care divulgarea lor este prevăzută în mod expres în prezentul regulament.
(6) Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament nu trebuie utilizate decât în scopurile pentru care au fost cerute.
Articolul 18
Informarea părților
(1) Părțile interesate și guvernul chinez pot solicita informații detaliate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora au fost instituite măsuri provizorii. Cererile de informații trebuie înaintate în scris de îndată ce au fost instituite măsuri provizorii, iar informațiile trebuie furnizate în scris cât mai repede posibil.
(2) Părțile menționate la alineatul (1) pot solicita o informare finală cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se preconizează să se recomande instituirea de măsuri de salvgardare sau menite să prevină sau să corecteze o reorientare a schimburilor comerciale sau încheierea unei anchete sau a unei proceduri fără a se institui măsuri, fiind necesar să se acorde o atenție deosebită informațiilor privind faptele sau considerentele diferite de cele utilizate în privința măsurilor provizorii.
(3) Cererile de informare finală se adresează Comisiei, în scris, și sunt primite, în caz de instituire a unei măsuri provizorii, în cel mult o lună de la publicarea instituirii acestei măsuri. În cazul în care nu a fost instituită o măsură provizorie, părțile trebuie să aibă posibilitatea să solicite să fie informate în termenele stabilite de Comisie.
(4) Informarea finală trebuie făcută în scris. Ținând seama de necesitatea de a proteja confidențialitatea informațiilor, ea trebuie transmisă cât mai repede posibil, în mod normal în termen de cel mult o lună înaintea deciziei definitive sau a transmiterii de către Comisie a unei propuneri de măsuri definitive, în conformitate cu articolele 8 și 9. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice în acest termen anumite fapte sau considerații, comunicarea trebuie făcută cât mai repede posibil. Informarea nu este un obstacol pentru orice decizie ulterioară care poate fi luată de Comisie sau de Consiliu și, atunci când această decizie se bazează pe fapte și considerații diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil.
(5) Observațiile prezentate după ce a fost făcută informarea nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care sunt primite într-un termen pe care Comisia îl stabilește după caz, ținând seama în mod corespunzător de urgența cazului, dar care nu poate fi mai mic de zece zile.
Articolul 19
Interesul Comunității
(1) Pentru a se determina dacă este în interesul Comunității să fie luate măsuri, este necesar să se ia în considerație toate interesele aflate în joc, în ansamblul lor, inclusiv pe cele ale industriei comunitare, ale utilizatorilor și consumatorilor, și o astfel de apreciere nu poate interveni decât în cazul în care toate părțile au avut posibilitatea să își facă cunoscut punctul de vedere în conformitate cu alineatul (2). Nu pot fi aplicate măsuri atunci când autoritățile concluzionează în mod clar, pe baza tuturor informațiilor prezentate, că nu este în interesul Comunității să se aplice astfel de măsuri.
(2) Pentru ca autoritățile să dispună de o bază fiabilă care să le permită să țină seama de toate punctele de vedere și de toate informațiile atunci când hotărăsc dacă instituirea de măsuri este în interesul Comunității, importatorii, asociațiile lor reprezentative și organizațiile reprezentative ale utilizatorilor și consumatorilor pot, în termenele stabilite în avizul de deschidere a anchetei, să se facă cunoscuți și să furnizeze informații Comisiei. Aceste informații sau sinteze adecvate ale acestora se comunică celorlalte părți desemnate în prezentul alineat, care sunt abilitate să dea un răspuns.
(3) Părțile care au acționat în conformitate cu alineatul (2) pot cere să fie audiate. Aceste cereri se prezintă în termenele stabilite în alineatul (2) și menționează motivele speciale ale unei audieri în ceea ce privește interesul Comunității.
(4) Părțile care au acționat în conformitate cu alineatul (2) pot prezenta observații privind aplicarea taxelor provizorii impuse. Pentru a fi luate în considerație, aceste observații trebuie primite în termen de o lună de la aplicarea acestor măsuri și trebuie comunicate, eventual sub formă de sinteze adecvate, celorlalte părți, care sunt abilitate să dea un răspuns.
(5) Comisia examinează toate informațiile care i-au fost furnizate în mod corect și stabilește cât de reprezentative sunt; rezultatele acestei examinări, precum și un aviz privind fundamentarea acestor informații, sunt comunicate comitetului consultativ. Echilibrul dintre opiniile exprimate în cadrul comitetului trebuie luat în considerare de către Comisie în ceea ce privește orice propunere făcută în aplicarea articolului 9.
(6) Părțile care au acționat în conformitate cu alineatul (2) pot cere să le fie comunicate faptele și considerațiile pe baza cărora este probabil să se bazeze deciziile finale. Această informație se furnizează în măsura posibilului și fără a aduce atingere oricărei decizii ulterioare luate de Comisie sau de Consiliu.
(7) Informația nu este luată în considerație decât în cazul în care este susținută de probe concrete pe care se bazează valabilitatea acesteia.
TITLUL II
CONTINGENTELE APLICABILE ANUMITOR PRODUSE ORIGINARE DIN CHINA
Articolul 20
Principii și eliminarea treptată a contingentelor
(1) Importurile în Comunitate de produse originare din China au loc în mod liber, cu excepția unui număr limitat de produse originare din China care, din cauza sensibilității anumitor sectoare ale industriei comunitare, fac obiectul unor contingente cantitative la nivel comunitar.
(2) Aceste contingente se aplică până în 2005, la nivelul anual stabilit în tabelul din anexa I. Această nouă anexă înlocuiește anexa II la Regulamentul (CE) nr. 519/94.
Articolul 21
Acordarea licențelor de import
(1) Metoda de alocare a cantităților suplimentare pentru anii 2002 și 2003, care rezultă în urma măririi contingentelor prevăzute în anexa II a prezentului regulament, și un termen corespunzător privind utilizarea acestora se adoptă printr-un regulament al Comisiei.
(2) În ceea ce privește anii următori, procedurile adoptate în Regulamentul (CE) nr. 520/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind stabilirea unei proceduri de gestiune comunitară a contingentelor cantitative (5) se aplică în cazul acordării licențelor de import pentru contingentele prevăzute în anexa I.
TITLUL III
DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE
Articolul 22
Abrogarea și modificarea anumitor dispoziții
(1) Articolul 1 alineatul (2) a doua liniuță, articolul 1 alineatul (3), anexa II, în care se enumeră contingentele aplicabile anumitor produse originare din China, anexa III, în care se enumeră produsele originare din China care fac obiectul unor măsuri de supraveghere, precum și trimiterile la anexa III din articolul 1 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 519/94 se abrogă.
(2) Albania, Georgia, China, Kârgâzstan, Moldova și Mongolia se elimină din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 519/94 al Consiliului.
(3) Comisia poate, după consultarea comitetului instituit în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 519/94, să modifice anexa I la Regulamentul (CE) nr. 519/94 printr-un regulament al Comisiei, în vederea eliminării din lista țărilor terțe prevăzute în această anexă a țărilor care devin membre ale OMC.
Articolul 23
Dispoziții finale
(1) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării actelor privind organizarea comună a piețelor agricole sau a actelor administrative comunitare sau naționale care decurg din acestea, nici aplicării actelor specifice aplicabile mărfurilor rezultate în urma transformării produselor agricole; se aplică în mod complementar acestor acte.
(2) Dispozițiile titlului I nu se aplică produselor pentru care actele menționate la alineatul (1) prevăd aplicarea de restricții cantitative la import.
(3) Dispozițiile titlului I al prezentului regulament nu se aplică produselor care fac obiectul unor contingente stabilite în anexa I, atât timp cât aceste contingente sunt în vigoare.
(4) Măsurile instituite în conformitate cu prezentul regulament expiră la 11 decembrie 2013.
Articolul 24
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Titlul I expiră la 11 decembrie 2013.