Articolul 1
Definiții
În sensul prezentei decizii-cadru:
— „persoană juridică” înseamnă orice entitate care are acest statut în temeiul dreptului intern aplicabil, cu excepția statelor sau a altor organisme publice în exercitarea prerogativelor de putere publică și a organizațiilor internaționale publice;
— „încălcarea unei obligații” constituie o sintagmă care trebuie înțeleasă în conformitate cu dreptul intern. Noțiunea de încălcare a unei obligații în dreptul intern ar trebui să includă cel puțin orice comportament lipsit de loialitate care constituie o încălcare a unei obligații legale, sau, după caz, o încălcare a normelor sau a dispozițiilor profesionale, ce se aplică în cadrul activității profesionale a unei persoane care exercită o funcție de conducere sau o activitate, sub orice formă, pentru o entitate din sectorul privat.
Articolul 2
Corupția activă și pasivă din sectorul privat
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca actele menționate în continuare, săvârșite cu intenție în cadrul activităților profesionale, să fie considerate infracțiuni:
(a) faptul de a promite, de a oferi sau de a da, direct sau prin intermediul unui terț, unei persoane care exercită o funcție de conducere sau o activitate de orice fel pentru o entitate din sectorul privat, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea însăși sau pentru o terță persoană, cu scopul ca această persoană să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea obligațiilor sale;
(b) faptul că o persoană, în exercitarea unei funcții de conducere sau a unei activități, sub orice formă, pentru o entitate din sectorul privat, solicită sau primește, direct sau prin intermediarul unui terț, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea însăși sau pentru o terță persoană, sau faptul de a accepta promiterea unui asemenea avantaj cu scopul de a îndeplini sau de a se abține de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea obligațiilor sale.
(2) Alineatul (1) se aplică activităților profesionale din sfera entităților cu scop lucrativ sau fără scop lucrativ.
(3) Un stat membru poate să declare că va limita domeniul de aplicare a alineatului (1) la actele care implică sau ar putea implica o denaturare a concurenței în ceea ce privește achiziționarea de bunuri sau de servicii comerciale.
(4) Declarațiile menționate la alineatul (3) sunt comunicate Consiliului la momentul adoptării prezentei decizii-cadru și sunt valabile pentru o durată de cinci ani începând de la data de 22 iulie 2005.
(5) Consiliul reexaminează prezentul articol în timp util, înainte de 22 iulie 2010, pentru a stabili dacă declarațiile făcute în conformitate cu alineatul (3) pot fi reînnoite.
Articolul 3
Instigarea și complicitatea
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca instigarea la săvârșirea unuia dintre actele prevăzute la articolul 2 sau complicitatea la acestea, să constituie infracțiune.
Articolul 4
Sancțiuni
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca faptele prevăzute la articolele 2 și 3 să fie pasibile de sancțiuni penale efective, proporționale și disuasive.
(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca faptele prevăzute la articolul 2 să fie pasibile de o pedeapsă privativă de libertate, având o durată maximă de cel puțin 1 până la 3 ani.
(3) Fiecare stat membru ia măsurile necesare, în conformitate cu normele și principiile sale constituționale, pentru a garanta că o persoană fizică care, în cadrul unei activități profesionale specifice, a fost condamnată pentru o faptă prevăzută la articolul 2, să fie, după caz, cel puțin dacă a ocupat o funcție de conducere într-o întreprindere, decăzută temporar din dreptul de a exercita această activitate profesională sau una asemănătoare într-o poziție sau o funcție similară, dacă din faptele constatate rezultă că ar exista riscul evident de a abuza de poziția sau de funcția sa prin corupție activă sau pasivă.
Articolul 5
Răspunderea persoanelor juridice
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru una dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2 și 3, săvârșite în interesul lor de către orice persoană, acționând individual sau în calitate de membru al unui organism al persoanei juridice în cauză, care îndeplinește o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, în temeiul:
(a) unei competențe de reprezentare a persoanei juridice sau
(b) autorizației de a lua decizii în numele persoanei juridice sau
(c) autorizației de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
(2) Pe lângă cazurile prevăzute la alineatul (1), fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că o persoană juridică poate fi trasă la răspundere în cazul în care absența supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a permis săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2 și 3, în interesul respectivei persoane juridice, de către o persoană aflată sub autoritatea sa.
(3) Răspunderea persoanelor juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) nu exclude urmărirea penală împotriva persoanelor fizice autoare, instigatoare sau complice la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolele 2 și 3.
Articolul 6
Sancțiuni aplicabile persoanelor juridice
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că orice persoană juridică trasă la răspundere în temeiul articolului 5 alineatul (1) este pasibilă de sancțiuni efective, proporționale și disuasive, care să includă amenzi penale sau administrative și eventual alte sancțiuni, precum:
(a) măsuri de excludere de la posibilitatea de a beneficia de un avantaj public sau de un ajutor public;
(b) măsuri de interzicere temporară sau permanentă a exercitării unei activități comerciale;
(c) punerea sub supraveghere judiciară sau
(d) o măsură judiciară de dizolvare.
(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că o persoană juridică, trasă la răspundere în temeiul articolului 5 alineatul (2), să fie pasibilă de sancțiuni sau măsuri efective, proporționale și disuasive.
Articolul 7
Competența
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența în privința infracțiunilor prevăzute la articolele 2 și 3, în următoarele cazuri:
(a) infracțiunea a fost săvârșită, în totalitate sau parțial, pe teritoriul său;
(b) autorul infracțiunii este unul din resortisanții săi sau
(c) infracțiunea a fost săvârșită în interesul unei persoane juridice având sediul pe teritoriul acestui stat membru.
(2) Un stat membru poate decide să nu aplice sau să aplice doar în cazuri sau condiții specifice, normele de competență definite la alineatul (1) literele (b) și (c), în cazul în care infracțiunea în cauză a fost săvârșită în afara teritoriului său.
(3) Un stat membru care, în temeiul dreptului său, nu extrădează încă proprii resortisanți, ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența în privința infracțiunilor prevăzute la articolele 2 și 3, în cazul în care acestea sunt săvârșite de către resortisanții săi în afara teritoriului său.
(4) Statele membre informează Secretariatul General al Consiliului și Comisia despre decizia lor de a aplica alineatul (2), indicând, dacă este necesar, cazurile sau condițiile specifice în care se aplică decizia lor.
Articolul 8
Abrogare
Acțiunea comună 98/742/JAI se abrogă.
Articolul 9
Punerea în aplicare
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei decizii-cadru înainte de 22 iulie 2005.
(2) Statele membre transmit, până la aceeași dată, Secretariatului General al Consiliului și Comisiei textul dispozițiilor de transpunere în legislația internă a obligațiilor pe care le impune prezenta decizie-cadru. Pe baza unui raport întocmit utilizând aceste informații și a unui raport scris al Comisiei, Consiliul verifică, înainte de 22 octombrie 2005, dacă statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii-cadru.
Articolul 10
Aplicarea teritorială
Prezenta decizie-cadru se aplică în Gibraltar.
Articolul 11
Intrarea în vigoare
Prezenta decizie-cadru intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.