Regulamentul (CE) nr. 2368/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 de punere în aplicare a sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerțul internațional cu diamante brute

Articolul 1

Prezentul regulament instituie un sistem comunitar de certificare și de control al importurilor și exporturilor de diamante brute, având ca scop punerea în aplicare a sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley. În sensul sistemului de certificare, Comunitatea este considerată ca o entitate unică, fără frontiere interne. Prezentul regulament nu aduce atingere și nu se substituie nici unei dispoziții în vigoare cu privire la formalitățile și controalele vamale.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin: (a) Procesul Kimberley: forumul în cadrul căruia participanții au elaborat un sistem de certificare internațional pentru diamantele brute; (b) sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley: sistemul de certificare internațional negociat în cadrul Procesului Kimberley, astfel cum se prevede în anexa I; (c) participanți: participanții la sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley enumerați în lista din anexa II; (d) certificat: un document eliberat și validat în mod corespunzător de o autoritate competentă a unui participant, care atestă că o încărcătură de diamante brute satisface cerințele sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley; (e) autoritate competentă: autoritatea desemnată de un participant pentru eliberarea, validarea sau controlul certificatelor; (f) autoritate comunitară: o autoritate competentă desemnată de un stat membru și enumerată în lista din anexa III; (g) certificat comunitar: certificatul care corespunde cu specimenul reprodus în anexa IV și eliberat de o autoritate comunitară; (h) diamante „de război”: diamantele brute, în conformitate cu definiția din sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley; (i) diamant brut: diamantul neprelucrat, simplu tăiat, clivat sau simplu șlefuit, care intră sub incidența Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor 7102 10, 7102 21 și 7102 31 (denumit în continuare „cod SH”); (j) import: actul de introducere a unui bun material în orice parte a teritoriului geografic al unui participant; (k) export: actul de scoatere sau de retragere a unui bun material din orice parte a teritoriului geografic al unui participant; (l) încărcătură: unul sau mai multe loturi; (m) lot: unul sau mai multe diamante ambalate împreună; (n) lot de origine mixtă: un lot care conține diamante brute provenite din două sau mai multe țări de origine; (o) teritoriul Comunității: totalitatea teritoriilor statelor membre pentru care se aplică tratatul, în funcție de condițiile prevăzute în tratat; (p) stoc certificat: un stoc de diamante brute pentru care se aplică prezentul regulament și a cărui amplasare, volum și valoare, precum și modificările care pot fi aduse acestor elemente, au făcut obiectul unui control efectiv din partea unui stat membru; (q) tranzit vamal: tranzitul prevăzut la articolele 91-97 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (3). CAPITOLUL II REGIMUL DE IMPORT

Articolul 3

Importul de diamante brute în Comunitate este interzis, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile următoare: (a) diamantele brute sunt însoțite de un certificat validat de autoritatea competentă a unui participant; (b) diamantele brute sunt păstrate în containere inviolabile iar sigiliile aplicate de participant în momentul exportului nu sunt rupte; (c) certificatul identifică în mod clar expedierea la care se referă.

Articolul 4

(1) Containerele și certificatele aferente sunt prezentate pentru verificare, împreună și în termenele stabilite, unei autorități comunitare, fie în statul membru în care sunt importate, fie în statul membru de destinație, în conformitate cu indicațiile din documentele de însoțire. (2) În cazul în care sunt importate într-un stat membru în care nu există o autoritate comunitară, diamantele brute sunt prezentate autorității comunitare competente din statul membru de destinație. În cazul în care autoritatea comunitară nu există nici în statul membru importator, nici în statul membru de destinație, diamantele brute sunt prezentate unei autorități comunitare competente dintr-un alt stat membru. (3) Statul membru în care sunt importate diamantele brute se asigură că acestea sunt prezentate autorității comunitare competente prevăzute la alineatele (1) și (2). Se poate acorda tranzit vamal în acest scop. În cazul în care se acordă tranzit vamal, verificarea prevăzută de prezentul articol se suspendă până în momentul sosirii la autoritatea comunitară competentă. (4) Importatorul este responsabil de circulația în bune condiții a diamantelor brute și de costurile aferente. (5) O autoritate comunitară alege una dintre cele două metode expuse în continuare, pentru a verifica dacă există corespondență între conținutul unui container și indicațiile din certificatul aferent: (a) aceasta va deschide fiecare container în vederea efectuării verificării sau (b) va identifica containerele care trebuie deschise în scopul unei astfel de verificări pe baza unei analize de risc sau a unui sistem echivalent care ia în calcul în mod corespunzător încărcăturile de diamante brute. (6) O autoritate comunitară finalizează de îndată verificarea.

Articolul 5

(1) În cazul în care o autoritate comunitară constată, în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 3: (a) că acestea sunt îndeplinite, aceasta confirmă acest lucru pe certificatul inițial și transmite importatorului o copie autentică și nefalsificabilă a acestui certificat confirmat. Această procedură de confirmare este pusă în aplicare în termen de zece zile lucrătoare de la prezentarea certificatului. (b) că acestea nu sunt îndeplinite, aceasta pune sechestru pe încărcătură. (2) În cazul în care constată că neîndeplinirea condițiilor nu a decurs din acțiuni conștiente și intenționate sau că acest fapt se datorează acțiunii unei alte autorități în exercițiul funcțiunii, o autoritate comunitară poate continua procedura de confirmare și poate ridica sechestrul, după ce au fost luate măsurile de corecție necesare care să asigure îndeplinirea condițiilor. (3) O autoritate comunitară informează, în termen de o lună, Comisia și autoritatea competentă a participantului despre care se presupune că a eliberat sau a validat certificatul aferent încărcăturii cu privire la orice neîndeplinire a condițiilor.

Articolul 6

(1) Până la data de aplicabilitate a articolelor menționate la articolul 29 alineatul (3), un stat membru poate certifica stocurile de diamante brute care au fost importate sau se află pe teritoriul Comunității înainte de această dată. După această dată, se consideră că diamantele brute care provin din stocuri certificate îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3. (2) În toate celelalte cazuri, o autoritate comunitară poate elibera o confirmare în care declară că diamantele brute îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3, în cazul în care a ajuns la concluzia că aceste diamante erau prezente în mod legal în Comunitate începând cu data respectivă.

Articolul 7

Fără a aduce atingere articolelor 3, 4 și 5, o autoritate comunitară poate autoriza importul de diamante brute în cazul în care importatorul furnizează probe irefragabile care atestă că diamantele erau destinate importului pe teritoriul Comunității și că au fost exportate cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data de aplicabilitate a articolelor prevăzute la articolul 29 alineatul (3). În acest caz, autoritatea comunitară respectivă îi eliberează importatorului o confirmare a importului legal, potrivit căreia aceste diamante sunt considerate conforme condițiilor prevăzute la articolul 3.

Articolul 8

(1) Comisia consultă participanții cu privire la modalitățile practice de confirmare a importurilor pe teritoriul Comunității către autoritatea competentă a participantului exportator care a validat un certificat. (2) Pe baza acestor consultări, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), liniile directoare privind această confirmare.

Articolul 9

Comisia furnizează tuturor autorităților comunitare specimene autentice ale certificatelor participanților, numele și alte detalii pertinente în ceea ce privește autoritățile participanților care sunt împuternicite să elibereze și/sau să valideze certificatele, precum și specimene autentice ale ștampilelor și semnăturilor care atestă eliberarea sau validarea oficială a unui certificat, precum și orice alte informații pertinente care îi sunt prezentate în ceea ce privește certificatele.

Articolul 10

(1) Autoritățile comunitare prezintă Comisiei un raport lunar cu privire la toate certificatele prezentate în scopul unei verificări în conformitate cu articolul 4. Acest raport cuprinde cel puțin următoarele informații, pentru fiecare certificat în parte: (a) numărul unic al certificatului; (b) numele autorităților care au eliberat și validat certificatul; (c) data eliberării și a validării; (d) data de expirare a validității; (e) țara de proveniență; (f) țara de origine, în cazul în care există informații în acest sens; (g) codul (codurile) SH; (h) greutatea în carate; (i) valoarea; (j) autoritatea comunitară care a efectuat verificarea; (k) data verificării. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), Comisia poate stabili formatul acestui raport pentru a facilita controlul bunei funcționări a sistemului de certificare. (2) Autoritatea comunitară păstrează, pe o perioadă de cel puțin trei ani, originalele certificatelor prevăzute la articolul 3 litera (a), care au făcut obiectul verificării. Aceasta permite Comisiei sau persoanelor ori organismelor desemnate de aceasta accesul la aceste certificate originale, în special pentru a răspunde problemelor ridicate în cadrul sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley. CAPITOLUL III REGIMUL DE EXPORT

Articolul 11

Exportul de diamante brute în exteriorul Comunității este interzis, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite următoarele două condiții: (a) diamantele brute sunt însoțite de certificatul comunitar corespunzător, eliberat și validat de o autoritate comunitară; (b) diamantele brute sunt păstrate în containere inviolabile, sigilate în conformitate cu articolul 12.

Articolul 12

(1) Autoritatea comunitară poate elibera un certificat comunitar unui exportator, în cazul în care a constatat următoarele: (a) exportatorul a prezentat probe irefragabile care atestă că diamantele brute pentru care s-a solicitat certificatul au fost importate în mod legal, în conformitate cu articolul 3; (b) celelalte informații care trebuie menționate în certificat sunt corecte; (c) diamantele brute sunt efectiv destinate să ajungă pe teritoriul unui participant și (d) diamantele brute trebuie transportate într-un container inviolabil. (2) O autoritate comunitară validează un certificat comunitar doar în cazul în care a verificat dacă există corespondență între conținutul unui container și indicațiile din certificatul aferent și dacă containerul inviolabil în care sunt păstrate diamantele brute a fost sigilat în consecință, sub responsabilitatea aceleiași autorități. (3) O autoritate comunitară alege una dintre cele două metode expuse în continuare pentru a verifica dacă există corespondență între conținutul unui container și indicațiile din certificat: (a) va verifica conținutul fiecărui container sau (b) va identifica containerele al căror conținut trebuie verificat, pe baza unei analize de risc sau a unui sistem echivalent care ia în calcul în mod corespunzător încărcăturile de diamante brute. (4) Autoritatea comunitară îi prezintă exportatorului o copie autentică și nefalsificabilă a certificatului comunitar pe care l-a validat. Exportatorul păstrează și pune la dispoziție toate copiile pe o perioadă de cel puțin trei 3 ani. (5) Certificatul comunitar este valabil pentru export pe o perioadă de cel mult două luni de la data eliberării. În cazul în care diamantele brute nu sunt exportate în acest termen, certificatul comunitar se înapoiază autorității comunitare care l-a eliberat.

Articolul 13

În cazul în care un exportator face parte dintr-o organizație din industria diamantelor enumerată în anexa V, autoritatea comunitară poate accepta, ca probă irefragabilă care atestă importul legal în Comunitate, o declarație în acest sens, semnată de exportator. Această declarație cuprinde cel puțin informațiile care trebuie să fie incluse pe o factură, în temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (a) punctul (ii).

Articolul 14

(1) În cazul în care o autoritate comunitară constată că o încărcătură de diamante brute, pentru care se solicită un certificat comunitar, nu îndeplinește condițiile enumerate la articolele 11, 12 sau 13, aceasta pune sechestru pe încărcătură. (2) În cazul în care consideră că neîndeplinirea condițiilor nu a decurs din acțiuni conștiente și intenționate sau că acest fapt se datorează acțiunii unei alte autorități în exercițiul funcțiunii, o autoritate comunitară poate ridica sechestrul și poate continua procedura de eliberare și de validare a unui certificat comunitar, după ce au fost luate măsurile de corecție necesare, care să asigure îndeplinirea condițiilor. (3) Autoritatea competentă informează, în termen de o lună, Comisia și autoritatea competentă a participantului despre care se presupune că a eliberat sau a validat certificatul destinat încărcăturii cu privire la orice neîndeplinire a condițiilor.

Articolul 15

(1) Autoritățile comunitare prezintă Comisiei un raport lunar cu privire la toate certificatele comunitare pe care le-au eliberat și le-au validat. Acest raport cuprinde cel puțin următoarele informații, pentru fiecare certificat în parte: (a) numărul unic al certificatului; (b) numele autorităților care au eliberat și au validat certificatul; (c) data eliberării și a validării; (d) data de expirare a validității; (e) țara de proveniență; (f) țara de origine, în cazul în care există informații în acest sens; (g) codul (codurile) SH; (h) greutatea în carate și valoarea. Comisia poate stabili, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), formatul raportului și poate facilita controlul privind funcționarea sistemului de certificare. (2) Autoritățile comunitare păstrează copiile autentice prevăzute la articolul 12 alineatul (4), pe o perioadă de cel puțin trei ani, precum și toate informațiile primite de la un exportator pentru a justifica eliberarea și validarea unui certificat comunitar. Acestea permit Comisiei sau persoanelor ori organismelor desemnate de Comisie accesul la copiile autentice și la aceste informații, în special pentru a răspunde problemelor ridicate în cadrul sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley.

Articolul 16

(1) Comisia consultă participanții cu privire la modalitățile practice de confirmare a importurilor de diamante brute exportate în afara Comunității pe baza unui certificat validat de o autoritate comunitară. (2) Pe baza acestor consultări, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), liniile directoare privind această confirmare. CAPITOLUL IV AUTOREGLEMENTAREA INDUSTRIEI

Articolul 17

(1) Organizațiile care reprezintă comercianții de diamante brute care au instituit un sistem de garanții și de autoreglementare a industriei, în scopul aplicării sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley, pot solicita Comisiei să fie admise pe lista de la anexa V, direct sau prin intermediul autorității comunitare competente. (2) În cazul în care solicită înscrierea pe listă, organizația: (a) prezintă elementele de probă irefragabile care atestă că adoptă reglementări pe baza cărora membrii săi care se ocupă cu comerțul de diamante brute, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, își iau angajamentul ca, de la data de aplicabilitate a articolelor prevăzute la articolul 29 alineatul (3): (i) să vândă doar diamante care provin din surse legitime, în conformitate cu dispozițiile rezoluțiilor pertinente ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și ale sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley și să garanteze în scris, pe factura care însoțește fiecare vânzare de diamante brute, că, pe baza informațiilor de care dispun și/sau a garanțiilor scrise prezentate de furnizorul diamantelor brute în cauză, diamantele brute nu sunt diamante „de război”; (ii) să se asigure că fiecare vânzare de diamante brute este însoțită de o factură care conține garanția scrisă, identificând fără urmă de îndoială vânzătorul și cumpărătorul și sediile lor sociale, menționând, după caz, numărul de identificare TVA al vânzătorului, cantitatea/greutatea și descrierea mărfurilor vândute, valoarea tranzacției și data livrării; (iii) să nu cumpere diamante brute de la surse de aprovizionare suspecte sau necunoscute și/sau diamante brute originare din țări care nu participă la sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley; (iv) să nu cumpere diamante brute de la o sursă oarecare cu privire la care s-a demonstrat, în urma unei proceduri corespunzătoare și obligatorii din punct de vedere juridic, că a încălcat legislațiile și reglementările guvernamentale privind comerțul cu diamante „de război”; (v) să nu cumpere diamante brute într-o sau provenind dintr-o regiune oarecare, cu privire la care o instanță guvernamentală sau un organism care aparține de sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley a lansat un avertisment potrivit căruia din regiunea respectivă provin diamante „de război” sau în regiunea respectivă sunt disponibile pentru vânzare astfel de diamante; (vi) să nu cumpere sau să vândă cu bună știință și să nu sprijine alți operatori în vederea cumpărării sau vânzării de diamante „de război”; (vii) să procedeze astfel încât toți membrii personalului care cumpără sau vând diamante brute în cadrul comerțului cu diamante să fie pe deplin informați cu privire la rezoluțiile comerciale și reglementările guvernamentale care limitează comerțul cu diamante „de război”; (viii) să întocmească și să păstreze, pe o perioadă de cel puțin trei ani, un registru cu facturile primite de la furnizori și eliberate clienților; (ix) să angajeze un auditor independent care să certifice că acest registru a fost întocmit și păstrat cu acuratețe și că nu a identificat nici o tranzacție care să contravină angajamentelor menționate la punctele (i)-(viii) sau că toate tranzacțiile care contravin angajamentelor menționate anterior au fost comunicate întocmai autorității comunitare competente și (b) prezintă probe irefragabile care atestă că adoptă reglementări care obligă organizația: (i) să expulzeze orice membru despre care se dovedește, în urma unei anchete desfășurate în mod corespunzător, efectuate chiar de organizație, că a încălcat în mod grav angajamentele menționate anterior; (ii) să publice un aviz cu privire la expulzarea membrului respectiv și să informeze Comisia cu privire la aceasta; (iii) să își informeze toți membrii cu privire la toate actele cu putere de lege și normele administrative, precum și cu privire la toate liniile directoare adoptate în cadrul sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind diamantele „de război” și să le comunice numele tuturor persoanelor fizice sau juridice care au fost găsite vinovate, în urma unei proceduri corespunzătoare și obligatorii din punct de vedere juridic, de încălcarea acestor acte cu putere de lege și norme administrative și (c) prezintă Comisiei și autorității comunitare competente o listă completă a membrilor săi, comercianți de diamante brute, inclusiv numele, adresele, locul de stabilire și alte informații pe baza cărora pot fi evitate confuziile privind identitatea acestora. (3) Organizațiile prevăzute de prezentul articol comunică de îndată Comisiei și autorității comunitare din statul membru în care au reședința sau în care sunt stabilite orice modificare a calității de membru care survine după depunerea cererii de înscriere pe listă. (4) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), Comisia stabilește în anexa V o listă cu organizațiile care satisfac cerințele prezentului articol. Aceasta comunică tuturor autorităților comunitare numele membrilor organizațiilor care apar pe listă, orice altă informație pertinentă cu privire la aceștia și orice modificare eventuală. (5) (a) O organizație sau un membru care apare pe listă permite accesul autorității comunitare competente la toate informațiile care se pot dovedi necesare pentru evaluarea funcționării propriu-zise a sistemului de garanții și de autoreglementare a industriei. În cazul în care circumstanțele justifică acest lucru, această autoritate comunitară poate solicita garanții suplimentare, care să ateste că o organizație este în măsură să mențină un sistem credibil. (b) Autoritatea comunitară competentă prezintă Comisiei un raport anual cu privire la evaluarea sa. (6) În cazul în care, la evaluarea funcționării sistemului, o autoritate comunitară a unui stat membru obține informații demne de încredere din care rezultă că o organizație care apare pe listă, menționată de prezentul articol și fiind stabilită sau având reședința în statul membru respectiv, sau că un membru al acestei organizații, fiind stabilit sau având reședința în statul membru respectiv, încalcă dispozițiile prezentului articol, aceasta efectuează o anchetă în acest sens pentru a verifica dacă dispozițiile prezentului articol au fost încălcate efectiv. (7) (a) În cazul în care Comisia deține informații demne de încredere din care rezultă că o organizație sau un membru al acesteia care apare pe listă încalcă dispozițiile prezentului articol, aceasta solicită evaluarea situației de către autoritatea comunitară a unui stat membru în care organizația sau membrul organizației își are reședința sau este stabilit. Pe baza acestei cereri, autoritatea comunitară competentă efectuează fără întârziere o anchetă în această privință și informează Comisia în mod corespunzător cu privire la concluziile sale. (b) În cazul în care, pe baza rapoartelor, evaluărilor sau a altor surse de informație pertinente, Comisia ajunge la concluzia că un sistem de garanții și de autoreglementare a industriei nu funcționează corect și că problema nu a fost tratată corespunzător, aceasta ia măsurile necesare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2). (8) În cazul în care o anchetă conduce la concluzia că o organizație încalcă dispozițiile prezentului articol, autoritatea comunitară din statul membru în care acea organizație își are reședința sau în care este stabilită informează fără întârziere Comisia cu privire la aceasta. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile adecvate pentru retragerea organizației de pe lista din anexa V. (9) În cazul în care o organizație care apare pe listă ori unul sau mai mulți membri ai acestei organizații sunt stabiliți sau își au reședința într-un stat membru care nu a desemnat o autoritate comunitară în sensul prezentului articol, Comisia îndeplinește rolul de autoritate comunitară pentru această organizație sau pentru membrii săi. (10) Se consideră că organizațiile sau membrii acestora prevăzuți de prezentul articol care acționează pe teritoriul unui participant, altul decât Comunitatea, au respectat dispozițiile prezentului articol, în cazul în care respectă reglementările pe care participantul respectiv le adoptă în scopul punerii în aplicare a sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley. CAPITOLUL V TRANZITUL

Articolul 18

Articolele 4, 11, 12 și 14 nu se aplică pentru diamantele brute care intră pe teritoriul Comunității exclusiv în scopul tranzitului către un participant, altul decât Comunitatea, cu condiția ca nici containerul de origine în care sunt transportate diamantele brute și nici certificatul de origine de însoțire, eliberat de o autoritate competentă a unui participant, să nu fie deteriorate la intrarea pe teritoriul Comunității și la ieșirea de pe teritoriul Comunității, iar obiectivul tranzitului să fie atestat în mod clar de certificatul de însoțire. CAPITOLUL VI DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 19

(1) Statele membre pot desemna una sau mai multe autorități pe teritoriul lor ca autoritate comunitară și le pot atribui diferite misiuni. (2) Statele membre care desemnează o autoritate comunitară îi prezintă Comisiei informațiile care atestă că autoritățile comunitare pe care le-au desemnat sunt capabile să realizeze cu fiabilitate, rapiditate, eficacitate și în mod corespunzător sarcinile impuse de prezentul regulament. (3) Statele membre pot limita numărul de puncte în care pot fi îndeplinite formalitățile prevăzute de prezentul regulament. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta. Pe baza informațiilor prezentate în temeiul alineatelor (1) și (2) și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2), Comisia actualizează în anexa III o listă cu autoritățile comunitare, adresa acestora și sarcinile care le sunt încredințate. (4) Autoritățile comunitare pot percepe de la operatorii economici o redevență pentru tipărirea, eliberarea și/sau validarea unui certificat și pentru controalele fizice exercitate în conformitate cu articolele 4 și 14. Valoarea redevenței nu poate să depășească, în nici un caz, costurile reale ale operațiunii efectuate de aceste autorități competente. Nu pot fi reclamate drepturi sau taxe similare legate de aceste operațiuni. (5) Statele membre informează Comisia cu privire la soluția pe care au ales-o în temeiul articolului 4 alineatul (5) și al articolului 12 alineatul (3) și cu privire la modificările ulterioare. (6) Comisia poate modifica specificațiile certificatului comunitar în vederea îmbunătățirii securității, tratamentului și funcționalității sale, în sensul sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley.

Articolul 20

Pe baza informațiilor pertinente furnizate de președinția Procesului Kimberley și/sau de participanți, Comisia poate modifica lista cu participanții și autoritățile competente pe care aceștia le-au desemnat pentru eliberarea și validarea certificatelor lor din anexa III.

Articolul 21

(1) Comunitatea participă la sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley. (2) Comisia Comunităților Europene, care reprezintă Comunitatea în cadrul sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley, se obligă să asigure punerea în aplicare în condiții optime a sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley, în special prin cooperarea cu participanții. În acest sens, Comisia face schimb de informații în special cu aceștia cu privire la comerțul internațional cu diamante brute și, după caz, cooperează la activitățile de supraveghere și la soluționarea eventualelor diferende.

Articolul 22

(1) În exercitarea funcțiilor care îi revin în temeiul articolelor 8, 10, 15, 16, 17 și 19, Comisia este sprijinită de un comitet (denumit în continuare „comitet”). (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE. Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de zece zile lucrătoare. (3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 23

Comitetul prevăzut la articolul 22 poate examina orice problemă în legătură cu aplicarea prezentului regulament. Problemele pot fi ridicate de președinte sau de reprezentantul unui stat membru.

Articolul 24

(1) Orice persoană fizică sau juridică care furnizează servicii care au legătură directă sau indirectă cu activitățile reglementate de articolele 3, 4, 6, 7, 11, 12, 13, 17 sau 18 acordă atenția cuvenită pentru a stabili că activitățile pentru care prestează servicii sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament. (2) Se interzice participarea cu bună știință și intenție la activități care au ca obiect sau efect, direct sau indirect, eludarea dispozițiilor prezentului regulament. (3) Orice informație care dovedește că dispozițiile prezentului regulament sunt sau au fost eludate se transmite Comisiei.

Articolul 25

Informațiile prezentate în conformitate cu prezentul regulament se utilizează exclusiv în scopul în care au fost prevăzute. Informațiile de natură confidențială sau furnizate cu titlu confidențial sunt reglementate de obligația secretului profesional. Comisia nu divulgă aceste informații decât cu autorizarea expresă a persoanei care le-a furnizat. Cu toate acestea, comunicarea acestor informații este autorizată în cazul în care Comisia este obligată sau autorizată în acest sens, în special în cadrul unei acțiuni în justiție. Această comunicare trebuie să țină seama de interesul legitim al persoanei respective ca secretele sale de afaceri să nu fie divulgate. Prezentul articol nu constituie un obstacol în calea divulgării informațiilor generale de către Comisie. Această divulgare nu se autorizează, în cazul în care este incompatibilă cu scopul inițial în care au fost prevăzute aceste informații. În cazul în care confidențialitatea informațiilor este încălcată, persoana care le-a transmis are dreptul de obține eliminarea, ignorarea sau rectificarea acestora, după caz.

Articolul 26

Respectarea prezentului regulament nu îndreptățește persoanele fizice sau juridice să deroge de la respectarea, totală sau parțială, a oricărei alte obligații în temeiul altor dispoziții legislative naționale sau comunitare.

Articolul 27

Fiecare stat membru stabilește sancțiunile care trebuie impuse pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament. Aceste sancțiuni sunt eficiente, proporționale și disuasive și sunt în măsură să împiedice persoanele care comit o infracțiune să obțină un profit economic în urma acțiunii lor. Până la adoptarea, după caz, a oricărei dispoziții legislative în acest sens, sancțiunile care se impun în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament sunt, după caz, acelea pe care statele membre le stabilesc în aplicarea articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 303/2002.

Articolul 28

Prezentul regulament se aplică: (a) pe teritoriul Comunității, inclusiv în spațiul său aerian sau la bordul oricărei aeronave sau nave aflate sub jurisdicția unui stat membru, (b) în raport cu orice resortisant al unui stat membru și cu orice persoană juridică, entitate sau organism înființat sau constituit în conformitate cu legislația unui stat membru.

Articolul 29

(1) Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. (2) O dată pe an sau ori de câte ori este necesar, Comisia prezintă Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și necesitatea reexaminării sau abrogării acestuia. (3) Aplicarea articolelor 3, 4, 5, 10, 11, 12, 13, 14, 15 și 18 se suspendă până când Consiliul decide aplicarea acestora, pe baza unei propuneri din partea Comisiei.