Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 800/1999 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 9 alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) În locul condițiilor prevăzute la litera (b), statul membru de destinație a exemplarului de control T5 sau statul membru care utilizează un document național cu titlu de dovadă poate să prevadă că exemplarul de control T5 sau documentul național care dovedește că produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității se consideră vizat numai la prezentarea unui document de transport care indică o destinație finală în afara teritoriului vamal al Comunității. În acest caz, autoritatea competentă a statului membru de destinație a exemplarului de control T5 sau a statului membru care utilizează un document național cu titlu de dovadă adaugă una dintre următoarele mențiuni în căsuța «controlul utilizării și/sau al destinației» din rubrica «Observații» a exemplarului de control T5 sau din rubrica corespunzătoare a documentului național: — Documento de transporte con destino fuera de la CE presentado, — Transportdokument med destination uden for EF forelagt, — Beförderungspapier mit Bestimmung außerhalb der EG wurde vorgelegt, — Υποβαλλόμενο έγγραφο μεταφοράς με προορισμό εκτός ΕΚ, — Transport document indicating a destination outside the customs territory of the Community has been presented, — Document de transport avec destination hors CE présenté, — Documento di trasporto con destinazione fuori CE presentato, — Vervoerdocument voor bestemming buiten EG voorgelegd, — Documento de transporte com destino fora da CE apresentado, — Kuljetusasiakirja, jossa ilmoitetaan yhteisön tullialueen ulkopuolinen määräpaikka, on esitetty, — Transportdokument med slutlig destination, utanför gemenskapens tullområde har lagts fram. Aplicarea dispozițiilor de la prezenta literă face obiectul unor controale corespunzătoare prin sondaj efectuate de agenția de plată.” 2. Articolul 16 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) un certificat de descărcare și de import întocmit de o societate autorizată specializată pe plan internațional în domeniul controlului și supravegherii (denumită în continuare «societate de supraveghere»), în conformitate cu normele prevăzute la anexa VI capitolul III, pe baza modelului prevăzut la anexa VII. Data și numărul documentului vamal de import trebuie să se menționeze pe certificatul respectiv.”; (b) la alineatul (2), teza introductivă, precum și literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următoarele texte: „În cazul în care exportatorul nu poate obține documentul ales în conformitate cu litera (a) sau cu litera (b) de la alineatul (1), chiar dacă a luat măsurile corespunzătoare, sau dacă autenticitatea sau, în general, fiabilitatea documentului furnizat este pusă la îndoială, se poate prezenta o dovadă a îndeplinirii formalităților vamale la import pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele documente:”; „(b) un certificat de descărcare eliberat de un serviciu oficial al unuia dintre statele membre, întocmit sau valabil în țara de destinație, cu respectarea condițiilor stabilite și în conformitate cu modelul prevăzut de anexa VIII, care să ateste, printre altele, că produsul a părăsit locul descărcării sau cel puțin că, din câte se cunoaște, produsul nu a făcut obiectul unei încărcări ulterioare în vederea reexportării; (c) un certificat de descărcare eliberat de o societate de supraveghere autorizată, în conformitate cu normele prevăzute de anexa VI capitolul III, pe baza modelului prevăzut de anexa IX, care să ateste, printre altele, că produsul a părăsit locul descărcării sau cel puțin că, din câte se cunoaște, produsul nu a făcut obiectul unei încărcări ulterioare în vederea reexportării;”; (c) Alineatul (5) se elimină. 3. Se inserează următoarele articole 16a-16f: „Articolul 16a (1) O societate de supraveghere care dorește să elibereze certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c) trebuie să fie autorizată de autoritatea competentă a statului membru în care își are sediul. (2) Societatea de supraveghere trebuie să fie autorizată la cerere pe o perioadă de trei ani, iar autorizația poate fi reînnoită dacă societatea îndeplinește condițiile prevăzute de anexa VI capitolul I. Autorizația este valabilă în toate statele membre. (3) Aceasta trebuie să precizeze dacă autorizația de a elibera certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c) este valabilă în întreaga lume sau se limitează la un anumit număr de țări terțe. Articolul 16b (1) Societatea de supraveghere trebuie să acționeze cu respectarea normelor prevăzute de anexa VI capitolul II punctul 1. Dacă una sau mai multe dintre condițiile prevăzute de normele menționate mai sus nu sunt respectate, statul membru care a autorizat societatea de supraveghere suspendă autorizația pe perioada necesară pentru remedierea situației. (2) Statul membru care a autorizat societatea de supraveghere va controla prestațiile și comportamentul acesteia în conformitate cu condițiile prevăzute de anexa VI capitolul II punctul 2. Articolul 16c Statele membre care au autorizat societăți de supraveghere prevăd un sistem eficient de sancțiuni pentru cazurile în care o societate de supraveghere autorizată a eliberat certificate false. Articolul 16d (1) Statul membru care a autorizat o societate de supraveghere retrage imediat autorizația acesteia: — dacă societatea de supraveghere nu mai îndeplinește condițiile de autorizare prevăzute de anexa VI capitolul I sau — dacă societatea de supraveghere a eliberat sistematic certificate false în mod repetat. În acest caz, sancțiunea prevăzută la articolul 16c nu se aplică. (2) Retragerea autorizației va fi totală sau limitată la anumite părți sau activități ale societății de supraveghere, în funcție de natura neregulilor constatate. (3) În cazul în care un stat membru retrage autorizația unei societăți de supraveghere care aparține unui grup de societăți, statele membre în care se găsesc societățile de supraveghere autorizate aparținând aceluiași grup suspendă autorizațiile acestor societăți pe o perioadă de până la trei luni în vederea efectuării investigațiilor necesare pentru a verifica dacă aceste societăți de supraveghere prezintă, de asemenea, neregulile constatate la societatea de supraveghere a cărei autorizație a fost retrasă. În aplicarea paragrafului precedent, un grup de societăți cuprinde toate societățile al căror capital este deținut, direct sau indirect, în proporție de peste 50 %, de o singură societate-mamă, precum și societatea-mamă însăși. Articolul 16e (1) Autorizarea societăților de supraveghere se notifică de către statele membre Comisiei. (2) Statul membru care a retras sau suspendat o autorizație informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta, indicând neregulile pentru care autorizația a fost retrasă sau suspendată Notificarea statelor membre se transmite serviciilor centrale ale statelor membre a căror listă figurează în anexa X. (3) Comisia publică periodic, spre informare, o listă actualizată a societăților de supraveghere autorizate de statele membre. Articolul 16f (1) Certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c), eliberate după data retragerii sau suspendării autorizației, nu sunt valabile. (2) Statele membre refuză să accepte certificatele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c), în cazul în care constată nereguli sau lipsuri în aceste certificate. În cazul în care certificatele au fost eliberate de o societate de supraveghere autorizată de către un alt stat membru, statul membru care constată neregulile informează statul membru care a acordat autorizația cu privire la acestea.” 4. Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 17 Statele membre pot excepta exportatorii de la prezentarea dovezii – alta decât documentul de transport – necesare în conformitate cu articolul 16 în cazul unei declarații de export care dă dreptul la o restituire a cărei parte diferențiată este mai mică sau egală cu: (a) 2 400 euro, în cazul în care țara terță sau teritoriul de destinație figurează pe lista din anexa IV; (b) 12 000 euro, în cazul în care țara terță sau teritoriul de destinație nu figurează pe lista din anexa IV. În cazul în care exportatorul divide în mod artificial operațiunea de export cu scopul de a se sustrage obligației de a prezenta dovada sosirii la destinație, acesta pierde dreptul la restituirea la export și trebuie să ramburseze restituirea, cu excepția cazului în care exportatorul prezintă dovada prevăzută la articolul 16 pentru produsele respective.” 5. La articolul 49, alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text: „(9) Statele membre pot decide să nu acorde restituiri, în cazul în care suma acestora este mai mică sau egală cu 100 euro pentru o declarație de export.” 6. Se adaugă anexele VI-X din anexa la prezentul regulament.