Articolul 1
(1) Fără a aduce atingere Directivei 2000/13/CE, prezentul regulament prevede, la nivelul comerțului cu amănuntul, standarde specifice de comercializare a uleiurilor de măsline și a uleiurilor din turte de măsline menționate la punctul 1 literele (a) și (b), punctele 3 și 6 din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE.
(2) În sensul prezentului regulament, comerț cu amănuntul înseamnă vânzarea de ulei către consumatorul final, în conformitate cu alineatul (1), în formă naturală sau inclus într-un produs alimentar.
Articolul 2
Uleiul menționat la articolul 1 alineatul (1) este prezentat consumatorului final în ambalaje cu o capacitate maximă de cinci litri. Aceste ambalaje sunt prevăzute cu un sistem de deschidere care să nu mai poată fi resigilat după prima desigilare, și sunt etichetate în conformitate cu articolele 3 – 6.
Cu toate acestea, în ceea ce privește uleiurile destinate consumului în restaurante, spitale, cantine sau alte unități colective similare, statele membre pot stabili o capacitate maximă a ambalajelor care să depășească cinci litri, în funcție de tipul de unitate în cauză.
Articolul 3
Etichetarea uleiurilor menționată la articolul 1 alineatul (1) cuprinde, în mod clar și indelebil, în plus față de descrierea comercială în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul nr. 136/66/CEE, următoarele informații privind categoria de ulei:
(a) pentru uleiul de măsline extra virgin: „ulei de măsline de categorie superioară obținut direct din măsline și exclusiv prin procedee mecanice”;
(b) pentru uleiul de măsline virgin: „ulei de măsline obținut direct din măsline și exclusiv prin metode mecanice”;
(c) pentru uleiul de măsline compus din uleiuri rafinate de măsline și uleiuri de măsline virgine: „ulei cu un conținut exclusiv de uleiuri de măsline care au suferit un tratament de rafinare și uleiuri obținute direct din măsline”;
(d) pentru uleiul din turte de măsline: „ulei cu un conținut exclusiv de uleiuri obținute prin tratarea produsului obținut în urma extracției uleiului de măsline și uleiuri obținute direct din măsline”; sau „ulei cu un conținut exclusiv de uleiuri obținute prin transformarea uleiului din turte de măsline și uleiuri obținute direct din măsline”.
Articolul 4
(1) Doar uleiul de măsline extra virgin și virgin menționat la punctul 1 literele (a) și (b) din anexa la Regulamentul nr. 136/66/CEE pot include o denumire de origine pe etichetă, în condițiile prevăzute la alineatele (2) – (6).
În sensul prezentului regulament, „denumire de origine” înseamnă trimiterea la o zonă geografică menționată pe ambalaj sau pe eticheta ambalajului.
(2) Denumirile de origine pot indica o origine regională pentru produsele care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2081/92. Astfel de denumiri sunt reglementate de regulamentul menționat.
În celelalte cazuri, denumirea de origine constă în trimiterea la un stat membru, la Comunitate sau la o țară terță.
(3) Denumirile mărcilor sau ale firmelor înregistrate până la 31 decembrie 1998 în conformitate cu Directiva 89/104/CEE sau până la 31 mai 2002 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 40/94 nu sunt considerate denumiri de origine reglementate de prezentul regulament.
(4) În cazul importului dintr-o țară terță, denumirea de origine este stabilită în conformitate cu articolele 22 – 26 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
(5) Denumirea de origine care menționează un stat membru sau Comunitatea corespunde zonei geografice în care au fost recoltate măslinele în cauză sau în care se situează presa în care a fost extras uleiul din măsline.
Dacă măslinele au fost recoltate într-un stat membru sau într-o țară terță altele decât cele în care se situează presa în care a fost extras uleiul din măsline, denumirea de origine cuprinde următoarea mențiune:
„ulei de măsline (extra) virgin obținut în (denumirea Comunității sau a statului membru în cauză) din măsline recoltate în (denumirea Comunității, a statului membru sau a țării în cauză)”.
(6) În cazul amestecurilor de uleiuri de măsline extra virgine sau a uleiurilor de măsline virgine din care, în sensul alineatului (5) primul paragraf din prezentul articol, 75 % este originar din același stat membru sau din Comunitate, se poate indica originea principală, urmată de o precizare a procentului minim (mai mare sau egal cu 75 %) care provine efectiv din principala zonă de origine.
Articolul 5
Printre indicațiile opționale care pot figura pe etichetele uleiului prevăzute la articolul 1 alineatul (1), indicațiile prevăzute de prezentul articol trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
(a) indicația „prima presare la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline virgine sau extra virgine obținute la o temperatură mai mică de 27 °C în urma unei prime presări mecanice a pastei de măsline, printr-un sistem tradițional de extracție pe bază de prese hidraulice;
(b) indicația „extracție la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline virgine sau extra virgine obținute la o temperatură mai mică de 27 °C printr-un procedeu de percolare sau centrifugare a pastei de măsline;
(c) indicația proprietăților organoleptice poate figura numai dacă acestea se bazează pe rezultatele unei metode de analiză prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2568/91;
(d) indicația acidității sau acidității maxime poate figura numai în cazul în care este însoțită de indicația valorii peroxidice, a conținutului de ceară și a absorbției de ultraviolete determinate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2568/91, înscrisă cu caractere de aceeași dimensiune și în aceeași rază vizuală.
Articolul 6
(1) În cazul în care prezența uleiurilor, prevăzută la articolul 1 alineatul (1), într-un amestec de ulei de măsline și alte uleiuri vegetale este evidențiată pe etichete în alt loc decât în lista de ingrediente prin cuvinte, imagini sau reprezentări grafice, amestecul în cauză trebuie să cuprindă următoarea descriere comercială: „Amestec de uleiuri vegetale (sau denumirile exacte ale uleiurilor vegetale în cauză) și ulei de măsline”, urmată imediat de indicarea proporției de ulei de măsline din amestec.
Prezența uleiului de măsline poate fi evidențiată cu ajutorul imaginilor sau reprezentărilor grafice pe eticheta unui amestec în conformitate cu primul paragraf numai în cazul în care proporția de ulei de măsline depășește 50 % din amestecul în cauză.
(2) Cu excepția cazurilor prevăzute de reglementările specifice anumitor produse care conțin ulei de măsline, în cazul în care prezența uleiului de măsline într-un produs alimentar, altul decât cel prevăzut la alineatul (1), este evidențiată pe etichetă în alt loc decât în lista de ingrediente, prin cuvinte, imagini sau reprezentări grafice, descrierea comercială a produsului este imediat urmată de indicarea proporției de ulei de măsline în raport cu greutatea netă totală a produsului alimentar.
Proporția de ulei de măsline adăugat în raport cu greutatea netă totală a produsului alimentar poate fi înlocuită cu procentul de ulei de măsline adăugat în raport cu greutatea totală a grăsimilor, adăugând totodată indicația „proporție de grăsimi”.
(3) În cazul uleiului din turte de măsline, alineatele (1) și (2) se aplică, mutatis mutandis, înlocuind cuvintele „ulei de măsline” cu „ulei din turte de măsline”.
Articolul 7
La cererea statului membru în care se află adresa producătorului, a unității de ambalare sau a vânzătorului care figurează pe etichetă, partea în cauză furnizează informațiile justificative prevăzute la articolele 4, 5 și 6, pe baza unuia sau mai multora dintre elementele următoarele:
(a) elemente reale sau stabilite științific,
(b) rezultate ale analizelor sau ale înregistrărilor automate pe eșantioane reprezentative,
(c) informații de ordin administrativ sau contabil ținute în conformitate cu normele comunitare și/sau naționale.
Statul membru în cauză admite o toleranță între indicațiile menționate la articolele 4, 5 și 6 și care figurează pe etichete și concluziile stabilite pe baza informațiilor justificative prezentate și/sau a expertizelor comparative, ținând seama de acuratețea și frecvența metodelor și informațiilor în cauză și, după caz, de acuratețea și frecvența expertizelor comparative.
Articolul 8
(1) Comisiei i se comunică de către fiecare stat membru denumirea și adresa organismului sau organismelor responsabile cu monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament, iar Comisia informează celelalte state membre și eventualele părți interesate, la solicitarea acestora.
(2) Statul membru în care se află adresa producătorului, a unității de ambalare sau a vânzătorului care figurează pe etichetă, ca urmare a unei cereri de verificare, prelevă eșantioane înainte de sfârșitul lunii următoare celei în care s-a depus cererea și verifică veridicitatea indicațiilor de pe etichetele în cauză. Respectiva cerere poate fi adresată de către:
(a) departamentele competente ale Comisiei;
(b) o organizație de agenți desemnată de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 4a din Regulamentul (CE) nr. 1638/98 al Consiliului (17);
(c) organismul de control al unui alt stat membru.
(3) Cererile menționate la alineatul (2) sunt însoțite de toate informațiile necesare verificării solicitate, în special:
(a) data de prelevare sau de achiziționare a uleiului în cauză;
(b) denumirea sau forma juridică și adresa întreprinderii în care a fost prelevată proba sau din care a fost achiziționat uleiul în cauză;
(c) numărul de loturi în cauză;
(d) exemplare ale tuturor etichetelor care apar pe ambalajul uleiului în cauză
(e) rezultatele analizei sau ale altor expertize comparate care să indice metodele utilizate și denumirea și adresa laboratorului sau expertului în cauză;
(f) după caz, denumirea și adresa furnizorului uleiului în cauză, după cum au fost declarate de către unitatea de comercializare.
(4) Înainte de sfârșitul celei de-a treia luni de la data cererii menționate în alineatul (2), statul membru în cauză informează solicitantul cu privire la numărul de ordine alocat cererii și la acțiunea întreprinsă în acest scop.
Articolul 9
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare respectării prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește regimul de sancționare.
Comisiei i se comunică de către statele membre măsurile adoptate în acest scop până la 31 decembrie 2002 și modificările respectivelor măsuri, înainte de sfârșitul lunii următoare celei în care au fost adoptate.
(2) În scopul verificării indicațiilor menționate la articolele 5 și 6, statele membre în cauză pot introduce un sistem de aprobare a întreprinderilor ale căror instalații de ambalare se situează pe teritoriul lor. Respectiva aprobare este obligatorie pentru indicațiile prevăzute la articolul 4.
Aprobarea, precum și o identificare alfanumerică, se acordă, la cerere, oricărei întreprinderi care îndeplinește condițiile următoare:
(a) dispune de instalații de ambalare;
(b) se angajează să culeagă și să păstreze informațiile justificative solicitate de statele membre în conformitate cu articolul 7;
(c) dispune de un sistem de depozitare care face posibilă verificarea originii uleiurilor care poartă o denumire de origine de către statul membru în cauză, după cum consideră necesar.
Pe etichetă se menționează, după caz, identificarea alfanumerică a unității de ambalare aprobate.
(3) Statele membre pot continua să considere ca aprobate unitățile de ambalare a uleiurilor cu o denumire de origine în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2815/98, care îndeplinesc condițiile necesare aprobării pentru anul comercial 2001/02.
Articolul 10
Statele membre în cauză înaintează Comisiei, până la 31 martie în fiecare an, un raport cu privire la următoarele informații privind anul precedent:
(a) cererile de verificare primite în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);
(b) verificările efectuate și verificările în curs, începute în anul comercial precedent;
(c) rezultatele verificărilor efectuate și ale sancțiunilor aplicate.
Raportul prezintă aceste informații în funcție de anii în care s-a efectuat verificarea și de tipul de încălcare. Dacă este cazul, raportul prevede eventualele dificultăți speciale întâlnite și îmbunătățirile propuse privind verificările.
Articolul 11
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2815/98, data de „30 iunie 2002” se înlocuiește cu „31 octombrie 2002”.
Articolul 12
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
(2) Se aplică de la 1 noiembrie 2002, cu excepția produselor care au fost legal fabricate și etichetate în Comunitatea Europeană sau importate legal în Comunitatea Europeană și puse în liberă circulație înainte de 1 august 2002.
Articolul 11 se aplică de la 1 iulie 2002.
Articolele 3, 5 și 6 se aplică de la 1 noiembrie 2003.