Articolul 1
(1) De la 1 ianuarie 2002, punerea în liberă circulație în Comunitate a produselor siderurgice menționate în Tratatele CECO și CE enumerate în anexa I este condiționată de supravegherea comunitară prealabilă, în conformitate cu articolele 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 3285/94 și cu articolele 9 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 519/94. Această dispoziție se aplică importurilor originare din toate țările terțe, altele decât cele care fac parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) sau sunt părți ale Acordului privind Spațiul Economic European (Acordul SEE), precum și celor din Turcia. Produsele care fac obiectul acordului de dublu control încheiat între o țară terță și Comunitate sunt supuse condițiilor stabilite prin acest acord și nu celor stabilite în prezentul regulament.
(2) Clasamentul produselor menționate în prezentul regulament se bazează pe Nomenclatura Tarifară și Statistică a Comunității (denumită în continuare „Nomenclatură Combinată” sau, sub formă prescurtată, „NC”). Originea produselor menționate în prezentul regulament este determinată în conformitate cu reglementările în vigoare în Comunitate.
Articolul 2
(1) Punerea în liberă circulație în Comunitate a produselor menționate la articolul 1 este subordonată prezentării unui document de supraveghere eliberat de autoritatea competentă a unui stat membru.
(2) Documentul de supraveghere menționat la alineatul (1) este eliberat în mod automat de autoritățile competente ale statelor membre, fără taxe și pentru toate cantitățile solicitate, în termen de cinci zile lucrătoare de la depunerea cererii de către orice importator din Comunitate, indiferent de sediul acestuia în Comunitate. Cu excepția probei contrare, cererea este considerată primită de autoritatea națională competentă în termen de trei zile lucrătoare de la depunerea acesteia.
(3) Un document de supraveghere eliberat de una dintre autoritățile enumerate în anexa II este valabil în întreaga Comunitate.
(4) Documentul de supraveghere trebuie să fie conform cu modelul care figurează în anexa I din Regulamentul (CE) nr. 3285/94 (7) privind regimul comun aplicabil importurilor sau în anexa IV din Regulamentul (CE) nr. 519/94 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe. Cererea importatorului trebuie să conțină următoarele elemente:
(a) numele și adresa completă a solicitantului (cu numerele de telefon și fax, precum și numărul de identificare eventual utilizat de autoritățile naționale competente) și numărul de înregistrare TVA, în cazul în care este plătitor de TVA;
(b) dacă este cazul, numele și adresa completă a declarantului sau a reprezentantului solicitantului (inclusiv numerele de telefon și fax);
(c) numele și adresa completă a exportatorului;
(d) descrierea exactă a mărfurilor, inclusiv: — denumirea comercială; — codul sau codurile Nomenclaturii Combinate (NC); — țara de origine; — țara de proveniență;
(e) greutatea netă exprimată în kilograme sau cantitatea, alta decât greutatea netă, exprimată în unitatea de măsură menționată, în funcție de poziția din Nomenclatura Combinată;
(f) valoarea CIF a mărfurilor la frontiera comunitară, exprimată în euro, în funcție de poziția din Nomenclatura Combinată;
(g) o mențiune care precizează dacă produsele în cauză sunt de calitatea a doua sau declasate (8);
(h) perioada și locul prevăzute pentru vămuire;
(i) indicația dacă se reia sau nu o cerere anterioară referitoare la același contract;
(j) declarația următoare, datată și semnată de solicitant, cu înscrierea numelui acestuia cu litere majuscule: „Subsemnatul, declar că informațiile din prezenta cerere sunt exacte și de bună credință și că sediul meu se află în Comunitate.”
De asemenea, importatorul trebuie să furnizeze o copie a contractului de vânzare sau de cumpărare și factura pro forma. Atunci când este necesar, de exemplu când mărfurile nu sunt cumpărate direct din țara producătoare, importatorul prezintă un certificat de producție eliberat de oțelăria producătoare.
(5) Documentele de supraveghere pot fi utilizate atâta timp cât măsurile de liberalizare a importurilor sunt în vigoare pentru tranzacțiile în cauză. Fără să aducă atingere unei eventuale modificări a regimului de import în vigoare sau dispozițiilor speciale luate în cadrul unui acord sau gestionării unui contingent:
— perioada de valabilitate a documentului de supraveghere este stabilită la patru luni;
— documentele de supraveghere neutilizate sau utilizate parțial pot fi prelungite pe o perioadă echivalentă.
(6) Importatorul trimite documentele de supraveghere autorității care le-a eliberat la sfârșitul perioadei lor de valabilitate.
(7) Autoritățile competente pot autoriza, potrivit condițiilor pe care le-au stabilit, transmiterea sau imprimarea declarațiilor sau a cererilor pe cale electronică. Cu toate acestea, toate documentele și actele justificative trebuie să fie puse la dispoziția autorităților competente.
(8) Documentul de supraveghere poate fi eliberat pe cale electronică numai în cazul în care biroul vamal în cauză are acces la acest document prin intermediul unei rețele informatice.
Articolul 3
(1) Faptul că prețul unitar la care se efectuează tranzacția diferă de cel indicat în documentul de supraveghere cu cel puțin 5 % în plus sau în minus sau cantitatea totală a produselor prezentate la import depășește cantitatea indicată în documentul de supraveghere cu cel puțin 5 % nu reprezintă un obstacol la punerea în liberă circulație a produselor în cauză.
(2) Cererile de documente de supraveghere și documentele ca atare au caracter confidențial. Acestea sunt rezervate numai autorităților competente și solicitantului.
Articolul 4
(1) Statele membre comunică Comisiei:
(a) în mod cât mai regulat și actualizat posibil și până în ultima zi a fiecărei luni cel târziu, detalii privind cantitățile și sumele (exprimate în euro) pentru care au fost eliberate documentele de supraveghere;
(b) la șase săptămâni de la sfârșitul fiecărei luni cel târziu, detalii privind importurile efectuate în cursul lunii în cauză, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1917/2000.
Informațiile furnizate de statele membre sunt clasificate în funcție de produs, cod NC și țară.
(2) Statele membre indică anomaliile sau fraudele eventual constatate și, dacă este cazul, motivul pentru care s-a refuzat acordarea unui document de supraveghere.
Articolul 5
Notificările prevăzute de prezentul regulament trebuie să fie adresate Comisiei Comunităților Europene și comunicate pe cale electronică prin intermediul unei rețele integrate stabilite în acest scop, cu condiția ca motive tehnice imperative să nu impună temporar folosirea altor moduri de comunicare.
Articolul 6
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie la 31 decembrie 2002.