Articolul 1
Definiții
(1) În sensul prezentei orientări:
— „grila pentru alocarea bancnotelor”: înseamnă procentajele care rezultă prin luarea în calcul a cotei BCE din emisiunea totală de bancnote euro și prin aplicarea grilei de repartiție pentru capitatul subscris la cota BCN din acest total, în conformitate cu Decizia BCE/2001/15 din 6 decembrie 2001 privind emisiunea de bancnote euro; (2)
— „consolidare”: înseamnă procesul contabil prin care cifrele financiare ale diferitelor entități juridice distincte sunt agregate ca și cum acestea ar forma o singură entitate;
— „scopuri contabile și de raportare financiară ale SEBC”: înseamnă obiectivele pentru care BCE elaborează situațiile financiare enumerate în anexa I în conformitate cu articolele 15 și 26 din Statut;
— „bănci centrale naționale”: (BCN) înseamnă BCN ale statelor membre participante;
— „state membre participante”: înseamnă statele membre care au adoptat moneda euro în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene;
— „state membre neparticipante”: înseamnă statele membre care nu au adoptat moneda euro în conformitate cu Tratatul;
— „Eurosistem”: înseamnă BCN și BCE;
— „perioadă de tranziție”: înseamnă perioada care începe la 1 ianuarie 1999 și se încheie la 31 decembrie 2001;
— „dată de reevaluare trimestrială”: înseamnă data corespunzătoare ultimei zile calendaristice a unui trimestru.
(2) Glosarul din anexa II conține alte definiții ale termenilor tehnici utilizați în prezenta orientare.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Normele stabilite în prezenta orientare se aplică BCE și BCN în scopuri contabile și de raportare financiară ale SEBC.
(2) Domeniul de aplicare a prezentei orientări se limitează la regimul contabil și de raportare financiară al SEBC, astfel cum se prevede în Statut și, prin urmare, nu instituie norme obligatorii pentru rapoartele și conturile financiare naționale ale BCN. Pentru a asigura coerența și comparabilitatea între SEBC și regimurile naționale, se recomandă ca BCN să respecte, în măsura în care este posibil, normele stabilite în prezenta orientare în ceea ce privește rapoartele și conturile financiare naționale.
Articolul 3
Principii contabile fundamentale
Se aplică următoarele principii contabile fundamentale:
(a) realitatea economică (prevalența economicului asupra juridicului) și transparența: metodele contabile și raportarea financiară reflectă realitatea economică, sunt transparente și respectă caracteristicile calitative inerente inteligibilității, pertinenței, fiabilității și comparabilității. Tranzacțiile sunt înregistrate și prezentate în conformitate cu natura și realitatea lor economică și nu doar în conformitate cu forma lor juridică;
(b) prudența: evaluarea activelor și pasivelor și constatarea rezultatelor se efectuează cu prudență. În contextul prezentei orientări, în temeiul acestui principiu, creșterile de valoare rezultate din reevaluare nu sunt recunoscute ca venituri în contul de profit și pierdere, ci sunt transferate direct într-un cont de reevaluare. Totuși, principiul prudenței nu permite constituirea de rezerve ascunse sau declararea în mod deliberat eronată a elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere;
(c) evenimentele ulterioare datei bilanțului: activele și pasivele se ajustează în funcție de evenimentele care au loc între data bilanțului anual și data la care situațiile financiare sunt aprobate de organele competente, dacă aceste evenimente afectează situația activelor și pasivelor la data bilanțului. Evenimentele care intervin după data bilanțului și care nu modifică situația activelor și pasivelor la data bilanțului, dar a căror importanță este de așa natură încât nedivulgarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor situațiilor financiare de a efectua evaluări corecte și de a lua decizii adecvate, nu implică o ajustare a activelor și pasivelor, dar aceste evenimente fac obiectul unei informări specifice;
(d) pragul de semnificație: nu se acceptă abateri de la normele contabile, inclusiv cele care afectează calcularea conturilor de profit și pierdere ale BCN individuale și al BCE, cu excepția cazului în care aceste abateri pot fi considerate în mod rezonabil ca nesemnificative în contextul general și în ceea ce privește prezentarea conturilor financiare ale instituției raportoare;
(e) principiul continuității activității: conturile sunt elaborate având în vedere continuitatea operativă;
(f) principiul contabilității de angajamente: veniturile și cheltuielile sunt recunoscute în exercițiul contabil în care sunt obținute sau efectuate, și nu în funcție de perioada în care sunt încasate sau plătite;
(g) consecvența (permanența metodelor) și comparabilitatea: criteriile de evaluare a elementelor din bilanț și de constatare a rezultatelor se aplică în mod consecvent, conform unei abordări comune și continue în cadrul SEBC, pentru a asigura comparabilitatea datelor din situațiile financiare.
Articolul 4
Recunoașterea elementelor de activ și de pasiv
Un activ/pasiv financiar sau de alt tip este recunoscut în bilanțul entității raportoare numai atunci când:
(a) este probabil că orice beneficiu economic viitor aferent elementului de activ sau de pasiv în cauză va fi încasat sau va fi plătit de entitatea raportoare;
(b) toate riscurile și avantajele aferente elementului de activ sau de pasiv au fost transferate în mod substanțial entității raportoare; și
(c) costul sau valoarea activului pentru entitatea raportoare sau valoarea datoriei pot fi măsurate în mod fiabil.
Articolul 5
Metoda contabilizării la data încasării-plății/decontării și metoda economică
(1) Metoda contabilizării la data încasării-plății/decontării se utilizează ca bază pentru înregistrarea datelor în sistemele contabile ale Eurosistemului până la 31 decembrie 2006.
(2) De la 1 ianuarie 2007, se utilizează metoda economică, definită în anexa III, ca bază pentru înregistrarea în sistemele contabile ale Eurosistemului a datelor aferente tranzacțiilor valutare și angajamentelor în valută externă. Tranzacțiile cu titluri de valoare pot fi înregistrate în continuare în conformitate cu metoda contabilizării la data încasării-plății/decontării.
(3) Prin derogare de la alineatul (1), BCN pot utiliza metoda economică înainte de 1 ianuarie 2007.
(4) Cifrele prezentate ca parte a raportului financiar zilnic în scopuri de raportare financiară ale Eurosistemului indică fluxurile de numerar aferente elementelor din bilanț altele decât cele care apar la „Alte active” și „Alte pasive”, cu excepția ajustărilor contabile de la sfârșitul trimestrului și de la sfârșitul anului.
CAPITOLUL II
STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
Articolul 6
Structura bilanțului
Structura bilanțului BCE/BCN în scopuri de raportare financiară ale SEBC se bazează pe structura stabilită în anexa IV.
Articolul 7
Normele de evaluare a elementelor din bilanț
(1) Pentru evaluarea elementelor din bilanț se utilizează ratele și prețurile curente de pe piață, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa IV.
(2) Reevaluarea aurului, a instrumentelor în valută externă, a titlurilor de valoare și a instrumentelor financiare (din bilanț și din afara bilanțului) se efectuează la data de reevaluare trimestrială, la ratele și prețurile medii ale pieței. Acest lucru nu împiedică BCE/BCN să-și reevalueze portofoliile mai frecvent pentru scopuri interne, cu condiția ca pe parcursul trimestrului să fie raportate doar datele la valoarea de tranzacționare.
(3) Pentru aur nu se face distincție între diferențele din reevaluare de preț și de monedă, ci se înregistrează o singură diferență din reevaluare pentru aur, bazată pe prețul în euro pe unitate de măsură definită a aurului, preț determinat de cursulde schimb EUR/USD la data de reevaluare trimestrială. Reevaluarea se efectuează pentru fiecare valută în parte în cazul schimburilor valutare (inclusiv operațiunile din bilanț și cele din afara bilanțului) și pentru fiecare cod în parte (același număr/tip ISIN) în cazul titlurilor de valoare, cu excepția acelor titluri incluse la elementul „Alte active financiare”, care sunt tratate în mod separat.
(4) Înregistrările valorilor rezultate din reevaluare se stornează la sfârșitul următorului trimestru, cu excepția descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului; în cursul trimestrului, orice tranzacție se raportează la prețurile și ratele de tranzacționare.
Articolul 8
Contracte de report (repo)
(1) O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de report se înregistrează în pasivul bilanțului ca un depozit acceptat cu garanție, în timp ce elementul oferit ca garanție rămâne înscris în activul bilanțului. Titlurile vândute care urmează a fi răscumpărate în cadrul contractelor de report sunt tratate de BCE/BCN care trebuie să le răscumpere ca și cum activele în cauză ar continua să facă încă parte din portofoliul din care au fost vândute.
(2) O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de deport (inversul contractului de report/reverse repo) se înregistrează în activul bilanțului ca un credit acordat cu garanție, la valoarea creditului acordat. Titlurile de valoare achiziționate în cadrul contractului de deport nu se reevaluează, iar profiturile sau pierderile aferente acestora nu sunt înregistrate în contul de profit și pierdere de către partea creditoare.
(3) Tranzacțiile reversibile care au ca obiect titluri de valoare în valută externă nu au efecte asupra costului mediu al poziției valutare.
(4) În cazul operațiunilor de împrumut de titluri de valoare, titlurile rămân înscrise în bilanțul împrumutătorului. Aceste operațiuni se înregistrează în contabilitate în același mod ca și operațiunile repo. Dacă, totuși, titlurile împrumutate de BCE sau de o BCN în calitate de împrumutat nu sunt păstrate în depozitul său la sfârșit de an, împrumutătorul constituie un provizion pentru pierderi în cazul în care valoarea de piață a titlurilor de valoare în cauză a crescut de la data contractului pentru operațiunea de împrumut și pentru a indica un element de pasiv (obligația de retransferare a titlurilor) dacă împrumutatul a vândut între timp titlurile de valoare.
(5) Tranzacțiile cu aur garantate sunt tratate ca și contractele de report. Fluxurile de aur aferente acestor operațiuni garantate nu se înregistrează în situațiile financiare, iar diferențele dintre prețurile la vedere și cele la termen ale operațiunii sunt înregistrate pe măsura acumulării.
(6) Tranzacțiile reversibile (inclusiv operațiunile de împrumut de titluri de valoare) realizate în cadrul unui program automat de împrumut de titluri sunt înregistrate în bilanț numai în cazul în care se furnizează o garanție sub formă de numerar pe întreaga durată a tranzacției.
Articolul 9
Instrumente de capital propriu negociabile
(1) Prezentul articol se aplică instrumentelor de capital propriu negociabile (acțiuni sau fonduri de investiții în acțiuni/equity funds), indiferent dacă operațiunile sunt efectuate direct de către o BCN, de BCE sau de un mandatar, cu excepția activităților efectuate pentru fonduri de pensii, participații, investiții în filiale, interese semnificative sau imobilizări financiare.
(2) Instrumentele de capital propriu în valută externă nu fac parte din poziția valutară globală, ci sunt incluse în disponibilități în valută externă distincte. Se recomandă să se calculeze câștigurile și pierderile din cursul de schimb fie prin metoda costului mediu net, fie prin metoda costului mediu.
(3) Se recomandă ca instrumentele de capital propriu să fie tratate în conformitate cu următoarele norme:
(a) reevaluarea portofoliilor de acțiuni se realizează în conformitate cu articolul 7 alineatul (2). Reevaluarea se efectuează pentru fiecare element în parte. Pentru fondurile de investiții în acțiuni, reevaluarea prețurilor se efectuează pe bază netă, și nu pentru fiecare acțiune în parte. Nu se fac compensări între diferitele acțiuni sau între diferitele fonduri de investiții în acțiuni;
(b) tranzacțiile sunt înregistrate în bilanț la prețul tranzacției;
(c) comisioanele de brokeraj sunt înregistrate fie ca și cost al tranzacției care trebuie inclus în costul activului, fie ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere;
(d) valoarea dividendului cumpărat este inclusă în costul instrumentului de capital propriu. La data ex-dividend (data detașării dividendului), atâta timp cât plata dividendului nu a fost încă încasată, valoarea dividendului cumpărat poate fi tratată ca un element distinct;
(e) dobânzile acumulate pe dividende nu sunt înregistrate la sfârșitul perioadei deoarece sunt deja reflectate în prețul de piață al instrumentelor de capital propriu, cu excepția acțiunilor cotate ex-dividend (cu dividende detașate);
(f) emisiunile de acțiuni noi cu opțiune sunt tratate ca un activ distinct la emisiune. Costul de achiziție se calculează pe baza vechiului cost mediu al acțiunilor, pe baza prețului de exercitare a opțiunii pentru cele noi și pe baza raportului dintre acțiunile vechi și cele noi. Ca alternativă, prețul opțiunii se poate calcula pe baza valorii opțiunii pe piață, a vechiului cost mediu al acțiunii și a prețului de piață al acțiunii înainte de emisiunea noilor acțiuni cu opțiune. Acestea sunt tratate conform normelor contabile ale Eurosistemului.
Articolul 10
Bancnote
Cifra aferentă postului „bancnote în circulație” din bilanțurile BCN rezultă din următoarele două componente:
(a) valoarea neajustată a bancnotelor euro în circulație, care se calculează în conformitate cu una din următoarele două metode: Metoda A: BC = BP – BD – S Metoda B: BC = BI – BR Unde: BC = cifra „bancnote euro în circulație” BP = valoarea bancnotelor euro produse sau primite de la imprimerie sau de la alte BCN BD = valoarea bancnotelor euro distruse BI = valoarea bancnotelor euro puse în circulație BR = valoarea bancnotelor euro primite S = valoarea bancnotelor euro în stoc/seif;
(b) plus/minus valoarea ajustărilor rezultate din aplicarea grilei pentru alocarea bancnotelor.
CAPITOLUL III
CONSTATAREA REZULTATELOR
Articolul 11
Înregistrarea veniturilor
(1) La constatarea rezultatelor se aplică următoarele norme:
(a) câștigurile și pierderile realizate se trec în contul de profit și pierdere;
(b) creșterile de valoare rezultate din reevaluare nu sunt recunoscute ca venituri, ci se transferă direct într-un cont de reevaluare;
(c) descreșterile de valoare rezultate din reevaluare se trec în contul de profit și pierdere atunci când depășesc câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare corespunzător;
(d) descreșterile de valoare rezultate din reevaluare trecute în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu noile creșteri de valoare rezultate din reevaluare;
(e) descreșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente unui titlu de valoare, unei valute externe sau unor active în aur nu se compensează cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente altor titluri de valoare, valute sau active în aur.
(2) Primele sau disconturile aferente titlurilor emise sau achiziționate se calculează și se prezintă ca parte a veniturilor din dobânzi și se amortizează pe durata de viață rămasă a titlurilor, fie conform metodei amortizării liniare, fie conform metodei ratei interne a rentabilității (metoda RIR). Totuși, metoda RIR este obligatorie la titlurile cu discont cu o scadență reziduală de peste un an la data achiziționării.
(3) Dobânzile acumulate aferente activelor și pasivelor financiare (de exemplu dobânzile de plătit și primele/disconturile amortizate) se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin trimestrial. Dobânzile acumulate aferente altor posturi de bilanț se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin anual.
(4) BCE/BCN pot calcula dobânzile acumulate mai frecvent și mai detaliat, cu condiția să se raporteze în cursul trimestrului doar datele la valoarea de tranzacționare.
(5) Dobânzile acumulate exprimate în valută externă se convertesc la rata medie de piață la sfârșitul trimestrului și se stornează la aceeași rată.
(6) În general, pentru calcularea dobânzilor acumulate de-a lungul anului se pot aplica practicile locale (și anume calcularea fie până la ultima zi lucrătoare, fie până la ultima zi calendaristică a trimestrului). Totuși, la sfârșitul anului, ultima zi calendaristică a trimestrului (adică 31 decembrie) reprezintă data obligatorie de referință.
(7) Doar operațiunile care presupun o modificare a disponibilităților într-o anumită valută pot genera câștiguri sau pierderi realizate din schimb valutar.
Articolul 12
Costul tranzacțiilor
(1) La determinarea costului tranzacțiilor se aplică următoarele norme generale:
(a) metoda costului mediu se utilizează zilnic pentru aur, instrumente în valută externă și titluri de valoare pentru a calcula costul de achiziție al elementelor vândute, ținând cont de efectul fluctuațiilor cursului de schimb și/sau ale prețului;
(b) prețul mediu/rata medie de cost a elementului de activ/pasiv se reduce/crește cu descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului;
(c) în cazul achiziționării de titluri cu cupoane, cuantumul venitului pe cuponul achiziționat se consideră în mod separat. În cazul titlurilor de valoare exprimate în valută externă, aceasta se include în activele în valuta respectivă, dar nu se include în costul sau prețul activului în vederea determinării prețului mediu.
(2) Următoarele norme specifice se aplică titlurilor de valoare:
(a) tranzacțiile se înregistrează la prețul tranzacției și se contabilizează în conturile financiare la prețul curat;
(b) comisioanele de custodie și de administrare, comisioanele de cont curent și alte costuri indirecte nu se consideră costuri de tranzacție și se includ în contul de profit și pierdere. Acestea nu se consideră parte a costului mediu al unui anumit element de activ;
(c) veniturile se înregistrează la valoarea brută, reținerile la sursă rambursabile și alte taxe fiind contabilizate separat;
(d) în scopul calculării costului mediu de achiziție al unui titlu de valoare, fie (i) se adaugă toate achizițiile efectuate în cursul aceleiași zile, la prețul lor de tranzacție, la disponibilitățile zilei precedente pentru a obține un nou preț mediu ponderat, înainte de înregistrarea vânzărilor pentru aceeași zi, fie (ii) se înregistrează achizițiile și vânzările individuale de titluri în ordinea producerii lor pe parcursul zilei în vederea calculării prețului mediu revizuit.
(3) Următoarele norme speciale se aplică aurului și schimbului valutar:
(a) tranzacțiile în valută externă care nu implică nici o modificare a deținerilor în valuta respectivă se convertesc în euro, la cursul de schimb de la data contractului sau de la data decontării, și nu influențează costul de achiziție al deținerilor respective;
(b) tranzacțiile în valută externă care implică modificări ale disponibilităților în valuta respectivă se convertesc în euro la cursul de schimb de la data contractului sau de la data decontării;
(c) încasările și plățile efective în numerar se convertesc la cursul de schimb mediu al pieței din ziua în care are loc decontarea;
(d) cumpărările nete de valută externă și de aur efectuate pe parcursul zilei se adaugă, la costul mediu al cumpărărilor din acea zi pentru fiecare valută și pentru aur, la disponibilitățile din ziua precedentă în vederea obținerii unor nou curs de schimb mediu ponderat sau a unui nou preț mediu ponderat pentru aur. În cazul ieșirilor nete, calculul câștigurilor sau pierderilor realizate se face pe baza costului mediu al valutei externe respective sau al deținerilor de aur din ziua precedentă, astfel încât costul mediu să rămână nemodificat. Diferențele de curs de schimb mediu/preț mediu al aurului dintre intrările și ieșirile efectuate pe parcursul zilei generează, de asemenea, câștiguri sau pierderi realizate. În cazul unei poziții scurte (sold debitor) pentru o valută sau pentru aur, se aplică metoda inversă celei descrise anterior. Astfel, costul mediu al poziției scurte (sold debitor) este influențat de ieșirile nete, în timp ce intrările nete reduc poziția la cursul de schimb/prețul aurului mediu ponderat existent;
(e) costurile tranzacțiilor valutare și alte costuri generale se trec în contul de profit și pierdere.
CAPITOLUL IV
NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
Articolul 13
Norme generale
(1) Tranzacțiile valutare la termen (forward), componentele ce se execută la termen (forward) ale swap-urilor valutare și alte instrumente valutare care implică schimbul unei valute contra altei valute la o dată ulterioară sunt incluse în pozițiile valutare nete pentru calcularea câștigurilor și pierderilor din schimb valutar.
(2) Swap-urile pe rata dobânzii, contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii și alte instrumente având ca obiect rata dobânzii se contabilizează și se reevaluează element cu element. Aceste instrumente sunt tratate separat de elementele din bilanț.
(3) Profiturile și pierderile aferente instrumentelor din afara bilanțului sunt recunoscute și tratate în mod similar instrumentelor din bilanț.
Articolul 14
Tranzacții valutare la termen (forward)
(1) Cumpărările și vânzările la termen (forward) se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării la cursul la vedere (spot) al operațiunii la termen (forward). Câștigurile și pierderile aferente vânzărilor se calculează pe baza costului mediu al poziției valutare la data contractului plus două sau trei zile lucrătoare, în conformitate cu procedura zilnică de compensare a cumpărărilor și vânzărilor. Câștigurile și pierderile nu sunt considerate ca fiind realizate până la data decontării și sunt tratate în conformitate cu articolul 11 alineatul (1).
(2) Diferența dintre cursurile la vedere (spot) și la termen (forward) este tratată ca dobândă de plătit sau de încasat pe măsura acumulării, atât pentru cumpărări, cât și pentru vânzări.
(3) La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează, iar soldul contului de reevaluare se creditează în contul de profit și pierdere la sfârșitul trimestrului.
(4) Costul mediu al poziției valutare este influențat de cumpărările la termen de la data încheierii tranzacției plus două sau trei zile lucrătoare, în funcție de convențiile de pe piață privind decontarea operațiunilor la vedere (spot), la cursul de cumpărare la vedere (spot).
(5) Pozițiile la termen (forward) sunt evaluate împreună cu poziția la vedere (spot) a aceleiași valute, compensând eventualele diferențe care pot apărea în cadrul unei singure poziții valutare. Un sold net debitor se înregistrează în debitul contului de profit și pierdere dacă depășește câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare; un sold net creditor se înregistrează în creditul contului de reevaluare.
Articolul 15
Swap-uri valutare
(1) Cumpărările și vânzările la vedere (spot) sunt înregistrate în conturile de bilanț la data decontării.
(2) Vânzările și cumpărările la termen (forward) sunt înregistrate în conturile în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării la cursul la vedere al operațiunilor la termen (forward).
(3) Operațiunile de vânzare sunt înregistrate la cursul la vedere (spot) al tranzacției; prin urmare, nu generează câștiguri și pierderi.
(4) Diferența dintre cursurile la vedere (spot) și la termen (forward) este tratată ca dobândă de plătit sau de încasat pe măsura acumulării, atât pentru cumpărări, cât și pentru vânzări.
(5) La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează.
(6) Costul mediu al poziției valutare nu se modifică.
(7) Poziția la termen (forward) se evaluează împreună cu poziția la vedere (spot).
Articolul 16
Contracte futures pe rata dobânzii
(1) Contractele futures pe rata dobânzii se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturi în afara bilanțului.
(2) Marja inițială se înregistrează ca activ separat dacă este depozitată sub formă de numerar. Dacă este depozitată sub formă de titluri de valoare, marja inițială nu se modifică în bilanț.
(3) Fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în bilanț într-un cont separat, fie ca activ, fie ca pasiv, în funcție de evoluția prețului contractului futures. Aceeași procedură se aplică în ziua închiderii poziției deschise. Imediat după aceasta, contul separat se anulează, iar rezultatul global al tranzacției se înregistrează ca profit sau pierdere, indiferent dacă livrarea are loc sau nu. Dacă livrarea are loc, înregistrarea cumpărării sau a vânzării se realizează la prețul pieței.
(4) Comisioanele se înscriu în contul de profit și pierdere.
(5) Conversia în euro, dacă este cazul, se efectuează în ziua lichidării la cursul de pe piață din ziua respectivă. O intrare de valută externă are efect asupra costului mediu al poziției valutare respective la data lichidării .
(6) Datorită reevaluării zilnice, profiturile și pierderile se trec în conturi separate specifice. Un cont separat de activ reprezintă o pierdere, iar un cont separat de pasiv reprezintă un profit. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare se debitează în contul de profit și pierdere și se creditează într-un cont de pasiv ca alte pasive.
(7) Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare trecute în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare, decât dacă instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență. În cazul unui profit, înregistrarea efectuată se debitează într-un cont de așteptare ca alte active și se creditează într-un cont de reevaluare.
Articolul 17
Swap-uri pe rata dobânzii
(1) Swap-urile pe rata dobânzii se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturi în afara bilanțului.
(2) Plățile dobânzilor curente, încasate sau efectuate, se înregistrează pe măsura acumulării. Este permisă compensarea între plățile aferente unui swap pe rata dobânzii.
(3) Costul mediu al poziției valutare este influențat de swap-urile pe rata dobânzii într-o valută externă atunci când există o diferență între plățile încasate și plățile efectuate. Dacă soldul plăților determină o intrare, se influențează costul mediu al valutei la scadența plății.
(4) Fiecare swap pe rata dobânzii este evaluat la prețul pieței și, dacă este necesar, este convertit în euro la cursul la vedere (spot) al valutei. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare trecute în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare decât dacă instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează în contul de reevaluare.
(5) Comisioanele se trec în contul de profit și pierdere.
Articolul 18
Contracte forward pe rata dobânzii
(1) Contractele forward pe rata dobânzii se înregistrează în momentul încheierii tranzacției în conturi în afara bilanțului.
(2) Plata compensatorie datorată de una dintre părți celeilalte părți la data decontării se înscrie în contul de profit și pierdere la data decontării. Plățile nu se înregistrează pe măsura acumulării.
(3) Contractele forward pe rata dobânzii într-o valută externă au efecte asupra costului mediu al poziției valutare în cauză din plata compensatorie. Plata compensatorie se convertește în euro la cursul la vedere (spot) de la data decontării. Dacă soldul plătilor determină o intrare, se influențează costul mediu al valutei externe la scadența plății.
(4) Toate contractele forward pe rata dobânzii se evaluează la prețul pieței și, dacă este necesar, se convertesc în euro la cursul la vedere (spot) al valutei externe. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare trecute în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare decât dacă instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare.
(5) Comisioanele se trec în contul de profit și pierdere.
Articolul 19
Tranzacții la termen (forward) cu titluri de valoare
Tranzacțiile la termen (forward) cu titluri de valoare pot fi înregistrate în conformitate cu una din următoarele două metode:
Metoda A: (a) tranzacțiile la termen (forward) cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului, de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul la termen (forward) al tranzacției la termen; (b) costul mediu al deținerilor din titlul tranzacționat nu este influențat până la decontare; profitul și pierderea rezultate din operațiunile de vânzare la termen (forward) se calculează la data decontării; (c) la data decontării, se stornează conturile în afara bilanțului, iar soldul contului de reevaluare, dacă acesta există, se creditează în contul de profit și pierdere. Titlul achiziționat se contabilizează la prețul la vedere (spot) de la data scadenței (prețul curent al pieței), în timp ce diferența față de prețul inițial la termen este recunoscută ca profit sau pierdere realizat(ă); (d) în cazul titlurilor de valoare exprimate într-o valută externă, costul mediu al poziției valutare nete nu este influențat dacă BCE/BCN deține deja o poziție pentru valuta respectivă. Dacă obligațiunea cumpărată la termen este exprimată într-o valută pentru care BCE/BCN nu deține o poziție, astfel încât este necesară cumpărarea valutei respective, se aplică normele prevăzute în articolul 12 alineatul (3) litera (d) privind cumpărarea de valută externă; (e) pozițiile la termen (forward) se evaluează izolat, la prețul la termen de pe piață, pentru durata reziduală a tranzacției. Pierderea din reevaluare la sfârșit de an se debitează în contul de profit și pierdere, iar profitul din reevaluare se creditează în contul de reevaluare. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșit de an nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare, cu excepția cazului în care instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență.
Metoda B: (a) tranzacțiile la termen (forward) cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul la termen (forward) al operațiunii la termen (forward). La data decontării, se stornează conturile în afara bilanțului; (b) la sfârșit de trimestru, reevaluarea titlului se efectuează pe baza poziției nete rezultate din bilanț și din vânzările aceluiași titlu înregistrate în conturile în afara bilanțului. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre poziția netă evaluată la prețul de reevaluare și aceeași poziție evaluată la costul mediu al poziției din bilanț. La sfârșitul trimestrului, cumpărările la termen (forward) fac obiectul procedurii de reevaluare descrise la articolul 7. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre prețul la vedere (spot) și costul mediu al angajamentelor de cumpărare; (c) rezultatul unei vânzări la termen (forward) se înregistrează în exercițiul financiar în cursul căruia a fost asumat angajamentul. Acest rezultat este egal cu diferența dintre prețul inițial la termen (forward) și costul mediu al poziției din bilanț sau costul mediu al angajamentelor de cumpărare în afara bilanțului, dacă poziția din bilanț nu este suficientă, în momentul vânzării.
CAPITOLUL V
OBLIGAȚII DE RAPORTARE
Articolul 20
Modele de raportare
(1) BCN raportează BCE datele în cadrul obiectivelor în scopuri de raportare financiară ale Eurosistemului, în conformitate cu cerințele adoptate de Consiliul guvernatorilor.
(2) Modelele de raportare ale Eurosistemului sunt conforme cu prezenta orientare și cuprind elementele prevăzute în anexa IV. Conținutul elementelor care trebuie incluse în diferitele modele de bilanț sunt descrise, de asemenea, în anexa IV.
(3) Modelele diferitelor situații financiare publicate sunt stabilite în următoarele anexe:
(a) anexa V: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată după sfârșitul trimestrului;
(b) anexa VI: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată în cursul trimestrului;
(c) anexa VII: bilanțul anual consolidat al Eurosistemului.
CAPITOLUL VI
BILANȚURILE ȘI CONTURILE DE PROFIT ȘI PIERDERE ANUALE PUBLICATE
Articolul 21
Bilanțurile și conturile de profit și pierdere publicate
Se recomandă ca BCN să își adapteze bilanțurile și conturile de profit și pierdere anuale publicate în conformitate cu anexele VIII și IX.
CAPITOLUL VII
NORME REFERITOARE LA CONSOLIDARE
Articolul 22
Norme generale referitoare la consolidare
(1) Bilanțurile consolidate ale Eurosistemului cuprind toate elementele din bilanțurile BCE și BCN.
(2) Bilanțurile consolidate ale Eurosistemului sunt întocmite de BCE și țin cont de necesitatea unor principii și tehnici contabile uniforme, de nevoia ca perioadele de raportare financiară să coincidă în cadrul Eurosistemului, de ajustările din consolidare aferente operațiunilor și pozițiilor intra-Eurosistem și de modificările intervenite în componența Eurosistemului.
(3) Elementele individuale din bilanț, altele decât soldurile intra-Eurosistem ale BCN și BCE, sunt agregate în vederea consolidării.
(4) Soldurile BCN și BCE în raport cu terți se înregistrează la valoarea brută în procesul de consolidare.
(5) Soldurile intra-Eurosistem sunt prezentate în bilanțurile BCE și BCN conform descrierii din anexa IV.
(6) În cadrul procesului de consolidare trebuie să existe coerență între rapoarte. Toate situațiile financiare ale Eurosistemului trebuie întocmite în mod similar, prin aplicarea acelorași tehnici și proceduri de consolidare.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 23
Dezvoltarea, aplicarea și interpretarea normelor
(1) Comitetul pentru contabilitate și venituri monetare (AMICO) acordă consultanță Consiliul guvernatorilor, prin intermediul Comitetului executiv, în ceea ce privește dezvoltarea, incidența și punerea în aplicare a normelor contabile și de raportare financiară ale SEBC.
(2) La interpretarea prezentei orientări, se ține cont de lucrările pregătitoare, de principiile contabile armonizate de dreptul comunitar și de standardele contabile internaționale general acceptate.
Articolul 24
Abrogare
Orientarea BCE/2000/18 se abrogă. Trimiterile la orientarea abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare.
Articolul 25
Dispoziții finale
(1) Prezenta orientare intră în vigoare la 1 ianuarie 2003.
(2) Fără a aduce atingere alineatului anterior, prezenta orientare se aplică, de asemenea, modelului de bilanț anual consolidat al Eurosistemului la 31 decembrie 2002 și modelelor recomandate pentru bilanțurile anuale ale BCN la 31 decembrie 2002, cu condiția ca bancnotele naționale aflate încă în circulație la 31 decembrie 2002 să fie înregistrate în postul de bilanț „bancnote în circulație”. În plus, se aplică normelor de publicare referitoare la bancnotele euro în circulație, remunerării creanțelor/datoriilor nete intra-Eurosistem rezultate din alocarea bancnotelor euro în cadrul Eurosistemului, precum și venitului monetar.
(3) Prezenta orientare se adresează BCN.
Prezenta orientare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.