Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
Prezenta decizie stabilește normele care se aplică în cazul metodelor de analiză folosite la examinarea probelor oficiale prelevate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) a doua teză din Directiva 96/23/CE și definește criterii comune pentru interpretarea rezultatelor laboratoarelor care răspund de controlul oficial al acestor probe.
Prezenta decizie nu se aplică substanțelor pentru care au fost definite norme mai specifice de legislația comunitară.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei decizii, se aplică definițiile din Directiva 96/23/CE și anexa la aceasta.
Articolul 3
Metode de analiză
Statele membre iau măsuri pentru ca probele oficiale prelevate în conformitate cu Directiva 96/23/CE să se analizeze cu ajutorul unor metode care:
(a) sunt documentate în instrucțiunile de test, de preferință în conformitate cu standardul ISO 78-2 (6);
(b) sunt în conformitate cu partea 2 din anexa la prezenta decizie;
(c) au fost validate în conformitate cu procedurile descrise de partea 3 din anexă;
(d) sunt în conformitate cu limitele de funcționare minime cerute (MRPL) relevante, care trebuie stabilite în conformitate cu articolul 4.
Articolul 4
Limitele de funcționare minime cerute
Prezenta decizie se reexaminează în vederea stabilirii progresive a limitelor de funcționare minime cerute (MRPL) care se aplică metodelor de analiză care trebuie utilizate în cazul substanțelor pentru care nu a fost definită nici o limită autorizată.
Articolul 5
Controlul calității
Statele membre asigură calitatea rezultatelor analizei probelor prelevate în conformitate cu Directiva 96/23/CE, în special prin testele de control și/sau rezultatele de etalonare în conformitate cu capitolul 5.9 din standardul ISO 17025 (1).
Articolul 6
Interpretarea rezultatelor
(1) Rezultatul unei analize este considerat neconform în cazul în care este depășită limita de decizie a metodei de confirmare pentru analitul în cauză.
(2) În cazul în care a fost stabilită limita autorizată pentru o substanță, limita de decizie este concentrația de la care este posibil să se decidă cu o certitudine statistică de 1 – α că a fost într-adevăr depășită limita autorizată.
(3) În cazul în care nu a fost stabilită nici o limită autorizată pentru o substanță, limita de decizie este cel mai scăzut nivel de concentrație la care o metodă poate discrimina cu certitudinea statistică de 1 – α dacă analitul în cauză este prezent.
(4) Pentru substanțele enumerate de grupa A din anexa I la Directiva 96/23/CE, eroarea α este egală cu sau mai mică decât 1 %. Pentru toate celelalte substanțe, eroarea α este egală cu sau mai mică decât 5 %.
Articolul 7
Abrogare
Deciziile 90/515/CEE, 93/256/CEE și 93/257/CEE se abrogă.
Articolul 8
Dispoziții tranzitorii
Metodele de analiză a probelor oficiale ale substanțelor enumerate de grupa A din anexa I la Directiva 96/23/CE care respectă criteriile definite de Deciziile 90/515/CEE, 93/256/CEE și 93/257/CEE pot fi utilizate timp de maximum doi ani după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Metodele aplicate în prezent substanțelor enumerate de grupa B din anexa I la directivă trebuie să devină conforme cu prezenta decizie în termen de cel mult cinci ani de la data aplicării prezentei decizii.
Articolul 9
Data aplicării
Prezenta decizie se aplică de la data de 1 septembrie 2002.
Articolul 10
Destinatari
Prezenta decizie se adresează statelor membre.