Regulamentul (CE) nr. 466/2001 al Comisiei din 8 martie 2001 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentareText cu relevanță pentru SEE.

Articolul 1

(1) Produsele alimentare indicate în anexa I nu trebuie să atingă niveluri de contaminare mai mari decât cele specificate în respectiva anexă, atunci când sunt introduse pe piață. (2) Nivelurile maxime specificate în anexa I trebuie aplicate părții comestibile a produsului alimentar menționat. (3) Metodele de prelevare a probelor și de analiză aplicate trebuie să fie cele specificate în anexa I.

Articolul 2

(1) În cazul produselor, altele decât cele menționate la articolul 4 alineatul (1), care sunt uscate, diluate, prelucrate sau compuse din mai mult de un ingredient, nivelul maxim aplicabil trebuie să fie cel prezentat în anexa I, ținând cont de: (a) modificarea concentrației agentului contaminant prin uscare sau diluare; (b) modificarea concentrației agentului contaminant prin prelucrare; (c) proporția relativă a ingredientelor în produs și (d) limita analitică a cuantificării. Primul paragraf se aplică cât timp nu sunt stabilite niveluri maxime specifice pentru aceste produse uscate, diluate, prelucrate sau compuse. (2) Nivelurile maxime specificate în anexa I se aplică și în cazul produselor alimentare destinate sugarilor și copiilor mici, menționate la Directiva 91/321/CEE și în Directiva 96/5/CE, cât timp nu au fost stabilite niveluri mai stricte prin legislația internă pentru produsele alimentare menționate, ținând cont de modificările concentrației agentului contaminant datorate uscării, diluării sau prelucrării și, respectiv, de concentrațiile relative ale ingredientelor din produs. Nivelurile maxime specifice ale agenților contaminanți pentru produsele alimentare menționate trebuie stabilite până la 5 aprilie 2004. (3) Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (1) și articolului 4 alineatul (3), este interzisă utilizarea produselor cum ar fi ingredientele alimentare pentru producerea produselor alimentare compuse, care nu se supun nivelurilor maxime stabilite în anexa I.

Articolul 3

(1) Statele membre pot autoriza, atunci când este justificat, pe o perioadă de tranziție, introducerea pe piață a salatei proaspete și a spanacului proaspăt, cultivate și destinate consumului pe teritoriul propriu, având niveluri de nitrați mai mari decât nivelurile maxime stabilite la punctele 1.1 și 1.3 din anexa I, cu condiția să fie aplicată buna practică agricolă, pentru a atinge treptat nivelurile stabilite în prezentul regulament. Statele membre informează anual celelalte state membre și Comisia despre progresele realizate în aplicarea primului paragraf. (2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre, până la data de 30 iunie a fiecărui an, rezultatele monitorizărilor și îi sunt raportate măsurile luate și progresele făcute în privința aplicării și îmbunătățirii codurilor de bună practică agricolă efectuate în scopul reducerii nivelului de nitrați din salata verde și din spanac. Această informare trebuie să conțină, de asemenea, datele pe care se bazează codurile lor de bună practică agricolă. (3) Statele membre care nu aplică alineatul (1) realizează monitorizarea nivelului de nitrați din salată și din spanac și aplică bunele practici agricole, utilizând mijloace proporționale cu obiectivul dorit, iar obținerea rezultatelor monitorizării se apreciază, în special, în temeiul riscurilor și a experienței câștigate.

Articolul 4

(1) Limitele maxime de aflatoxine aplicabile produselor, așa cum sunt prezentate la punctele 2.1.1.1 și 2.1.2.1 din anexa I, trebuie, de asemenea, să fie aplicabile produselor prelucrate din acestea, atâta timp cât nici o limită maximă specifică nu este stabilită pentru astfel de produse prelucrate. (2) În legătură cu aflatoxinele din produsele menționate la punctul 2.1 din anexa I, este interzis: (a) să se amestece produsele care respectă nivelul maxim, conform anexei I, cu produse care depășesc acest nivel sau să se amestece produse care urmează să fie supuse unei tehnici de sortare sau unui tratament fizic, cu produse destinate consumului uman direct sau sunt folosite ca ingrediente alimentare; (b) să se utilizeze produse care nu îndeplinesc nivelurile maxime prezentate la punctele 2.1.1.1, 2.1.2.1 și 2.1.3 din anexa I, ca ingrediente în fabricarea altor produse alimentare; (c) să se detoxifieze produse prin tratamente chimice. (3) Arahidele, fructele în coajă și fructele uscate care nu respectă nivelurile maxime ale aflatoxinelor prevăzute la punctul 2.1.1.1 din anexa I și cerealele care nu respectă nivelurile maxime prevăzute la punctul 2.1.2.1 pot fi introduse pe piață, cu condiția ca aceste produse: (a) să nu fie destinate consumului uman direct sau să fie folosite ca ingrediente alimentare; (b) să respecte nivelurile maxime prevăzute la punctul 2.1.1.2 din anexa I, pentru arahide, și la punctul 2.1.1.3 din anexa I, pentru fructe în coajă și fructe uscate; (c) să fie supuse unui tratament secundar, care implică sortarea sau alte tratamente fizice, după care, limitele maxime prevăzute la punctele 2.1.1.1 și 2.1.2.1 din anexa I să nu fie depășite, iar din acest tratament să nu rezulte reziduuri dăunătoare; (d) să fie clar etichetate, arătându-se destinația lor, și să poarte inscripția: „produsul trebuie supus sortării sau altor tratamente fizice, în scopul reducerii contaminării cu aflatoxine, înainte de a fi consumat de om ori utilizat ca ingredient alimentar”.

Articolul 5

(1) Pe baza rezultatelor controlului efectuat de către statele membre pentru a verifica respectarea nivelurilor maxime de nitrați menționate în secțiunea 1 din anexa I, a rapoartelor cu privire la aplicarea și îmbunătățirea codurilor de bună practică agricolă în scopul reducerii nivelului de nitrați și a evaluării datelor pe care statele membre își bazează bunele practici agricole, Comisia procedează, din 5 în 5 ani, și pentru prima dată înainte de 1 ianuarie 2002, la o revizuire a nivelurilor maxime, având ca obiectiv general reducerea respectivelor niveluri. (2) Pe baza noilor date științifice și a rezultatelor controalelor efectuate de statele membre cu scopul de a verifica respectarea nivelurilor maxime pentru metalele grele și 3-PCPD din secțiunile 3 și 4 din anexa I, Comisia procedează, din cinci în cinci ani și pentru prima dată înainte de 5 aprilie 2003, la o revizuire a nivelurilor maxime, având ca obiectiv general asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății consumatorului.

Articolul 6

Regulamentul (CE) nr. 194/97 se abrogă de la 5 aprilie 2002. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 7

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Se aplică de la 5 aprilie 2002. Secțiunile 3 (metale grele) și 4 (3-PCPD) din anexa I nu se aplică produselor care au fost introduse legal pe piața Comunității înainte de această dată.