Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare și vânzare a produselor din tutun

Articolul 1

Obiectul Prezenta directivă are ca obiect apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind conținutul maxim de gudron, nicotină și monoxid de carbon din țigarete și avertismentele referitoare la sănătate și alte informații care trebuie să figureze pe ambalajul unitar al produselor din tutun, precum și anumite măsuri privind ingredientele și denumirile produselor din tutun, luând ca bază un nivel ridicat de protecție a sănătății.

Articolul 2

Definiții În sensul prezentei directive: 1. „produse din tutun” înseamnă produse destinate a fi fumate, prizate, supte sau mestecate, atunci când sunt, chiar și parțial, constituite din tutun, fie că este modificat genetic, fie că nu; 2. „gudron” înseamnă condensatul anhidru brut de fum, care nu conține nicotină; 3. „nicotină” înseamnă alcaloizi nicotinici; 4. „tutun pentru uz oral” înseamnă toate produsele destinate uzului oral, cu excepția celor destinate a fi fumate sau mestecate, constituite total sau parțial din tutun, sub formă de pudră, de particule sau în orice combinație a acestor forme, mai ales cele care sunt ambalate în doze la plic sau în plicuri poroase, sau sub o formă care evocă un produs alimentar; 5. „ingredient” înseamnă orice substanță sau componentă, cu excepția frunzei de tutun și a altor părți ale plantei de tutun, naturale sau neprelucrate, utilizate la fabricarea sau prepararea unui produs din tutun și care se regăsesc în produsul finit, chiar și sub formă modificată, inclusiv hârtia, filtrul, cerneala și adezivii.

Articolul 3

Țigaretele: conținutul maxim de gudron, nicotină și monoxid de carbon (1) De la 1 ianuarie 2004, țigaretele puse în liberă circulație, comercializate sau fabricate în statele membre nu pot conține mai mult de: — 10 mg de gudron pe țigaretă; — 1 mg de nicotină pe țigaretă; — 10 mg de monoxid de carbon pe țigaretă. (2) Prin derogare de la data fixată la alineatul (1), în ceea ce privește țigaretele fabricate în și exportate din Comunitatea Europeană, statele membre pot aplica limitele maxime stabilite în prezentul articol de la 1 ianuarie 2005, dar trebuie, în orice caz, să le aplice până la 1 ianuarie 2007. (3) Pentru Grecia, ca o derogare temporară, data de la care se aplică limita maximă de gudron pentru țigaretele fabricate și comercializate pe teritoriul său, menționată la alineatul (1), este de 1 ianuarie 2007.

Articolul 4

Metode de măsurare (1) Conținutul de gudron, nicotină și monoxid de carbon al țigaretelor se măsoară pe baza standardelor ISO 4387 pentru gudron, ISO 10315 pentru nicotină și ISO 8454 pentru monoxid de carbon. Exactitatea mențiunilor privind conținutul de gudron și nicotină de pe pachetele de țigări se verifică în conformitate cu standardul ISO 8243. (2) Testele menționate la alineatul (2) sunt realizate sau verificate de către laboratoarele de încercări, agreate și supravegheate de autoritățile competente ale statelor membre. Statele membre comunică Comisiei, până la 30 septembrie 2002 și cu ocazia fiecărei modificări, o listă a laboratoarelor autorizate, precizând criteriile utilizate pentru autorizare și mijloacele de supraveghere aplicate. (3) De asemenea, statele membre pot solicita fabricanților sau importatorilor de tutun să efectueze orice alt test impus de autoritățile naționale competente în vederea evaluării conținutului de alte substanțe produse de produsele lor din tutun, în funcție de marcă și de tip, în vederea evaluării efectelor pe care le au aceste substanțe asupra sănătății, ținând cont, între altele, de pericolul de a crea dependență pe care îl prezintă. Statele membre pot solicita și ca aceste teste să fie realizate sau verificate în laboratoarele de încercări autorizate așa cum prevede alineatul (2). (4) Rezultatele testelor efectuate în conformitate cu alineatul (3) se prezintă anual autorităților naționale competente. Statele membre pot să prevadă prezentarea mai puțin frecventă a rezultatelor testelor atunci când specificațiile produsului nu s-au modificat. Schimbările care intervin în specificațiile produsului se comunică statelor membre. Statele membre asigură difuzarea, prin toate mijloacele corespunzătoare, a informațiilor transmise conform prezentului articol în vederea informării consumatorilor, ținând cont, după caz, de informațiile care constituie secret comercial. (5) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre, anual, toate datele și informațiile prezentate în temeiul prezentului articol, care ține cont de ele când își întocmește raportul menționat la articolul 11.

Articolul 5

Etichetare (1) Conținutul de gudron, nicotină și monoxid de carbon al țigaretelor, măsurat în conformitate cu articolul 4, se imprimă pe una din fețele laterale ale pachetului de țigări în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în care produsul este comercializat, astfel încât să acopere cel puțin 10 % din suprafața corespunzătoare. Acest procent se ridică la 12 % pentru statele membre care au două limbi oficiale și la 15 % pentru statele membre care au trei limbi oficiale. (2) Fiecare pachet unitar de produse din tutun, cu excepția tutunului pentru uz oral și a altor produse din tutun care nu se aprind, trebuie să poarte avertismentele următoare: (a) un avertisment general: 1. „Fumatul ucide/fumatul poate ucide” sau 2. „Fumatul dăunează grav sănătății tale și a celor din jurul tău”. Avertismentele generale citate mai sus se alternează astfel încât să se garanteze apariția lor regulată. Avertismentul se imprimă pe suprafața cea mai vizibilă a pachetului unitar, precum și pe orice ambalaj exterior cu excepția ambalajului transparent suprapus, utilizat pentru vânzarea cu amănuntul a produsului și (b) un avertisment suplimentar preluat din lista care figurează în anexa I. Aceste avertismente suplimentare se alternează într-un mod care să garanteze apariția lor cu regularitate. Acest avertisment se imprimă pe cealaltă suprafață foarte vizibilă a pachetului unitar și pe toate ambalajele exterioare, cu excepția supraambalajelor transparente, utilizate pentru vânzarea cu amănuntul a produsului. Statele membre pot determina poziționarea avertismentelor care trebuie inscripționate pe suprafața ambalajului în funcție de cerințele lingvistice. (3) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2), Comisia adoptă, în cel mai scurt timp posibil și în orice caz până la 31 decembrie 2002, reglementările privind utilizarea fotografiilor color sau a altor ilustrații care arată sau explică consecințele fumatului asupra sănătății, cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor referitoare la piața internă. Atunci când statele membre solicită avertismente suplimentare sub formă de fotografii color sau alte imagini, acestea trebuie să fie în conformitate cu normele menționate. (4) Produsele din tutun pentru uz oral, în cazul în care comercializarea lor este autorizată în temeiul dispozițiilor articolului 8, și produsele din tutun care nu se aprind poartă avertismentul următor: „Acest produs din tutun poate să dăuneze grav sănătății tale și poate crea dependență”. Acest avertisment se imprimă pe suprafața cea mai vizibilă a pachetului unitar ca și pe orice ambalaj exterior, cu excepția supraambalajului transparent, utilizat pentru vânzarea cu amănuntul a produsului. Statele membre pot determina poziționarea avertismentului pe suprafața respectivă, în funcție de cerințele lingvistice. (5) Avertismentul general impus în temeiul alineatului (2) litera (a), precum și avertismentul pentru produsele din tutun care nu se aprind și care se utilizează oral menționat la alineatul (4) acoperă cel puțin 30 % din întinderea exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar de tutun pe care este imprimat. Acest procent se ridică la 32 % pentru statele membre cu două limbi oficiale și la 35 % pentru statele membre cu trei limbi oficiale. Avertismentul suplimentar impus în temeiul alineatului (2) litera (b) acoperă cel puțin 40 % din întinderea exterioară a suprafeței corespunzătoare a pachetului unitar pe care este imprimat. Acest procentaj este de 45 % pentru statele membre cu două limbi oficiale și de 50 % pentru statele membre cu trei limbi oficiale. Cu toate acestea, în ceea ce privește pachetele unitare destinate altor produse din tutun decât țigaretele a căror suprafață, cea mai vizibilă, depășește 75 cm2, avertismentele menționate la alineatul (2) acoperă o întindere de cel puțin 22,5 cm2 pe fiecare suprafață. Această întindere este de 24 cm2 pentru statele membre cu două limbi oficiale și de 26,25 cm2 pentru statele membre cu trei limbi oficiale. (6) Textele de avertisment și indicațiile privind conținutul prevăzute de prezentul articol sunt: (a) imprimate cu caractere groase Helvetica negre pe fond alb. Pentru a ține cont de cerințele lingvistice, statele membre au dreptul să aleagă mărimea fonturilor utilizate, cu condiția ca mărimea fonturilor specificată în legislația proprie să fie suficientă pentru a ocupa proporția cea mai mare posibilă din suprafața rezervată textului cerut; (b) imprimate cu litere mici, cu excepția primei litere a mesajului și acolo unde regulile gramaticale impun acest lucru; (c) centrate pe întinderea de suprafață pe care trebuie imprimat textul, paralel cu marginea superioară a pachetului; (d) pentru alte produse decât cele menționate la alineatul (4), înconjurate de un chenar negru, cu o grosime minimă de 3 mm. și maximă de 4 mm. și care nu interferează în nici un fel cu textul de avertisment sau cu informațiile furnizate; (e) imprimate în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în care este comercializat produsul. (7) Se interzice imprimarea textelor prevăzute în prezentul articol pe timbrele fiscale de pe pachetele unitare. Ele se imprimă astfel încât să nu poată fi detașate, șterse și în nici un fel ascunse, acoperite sau întrerupte de alte indicații sau imagini sau de deschiderea pachetului. În ceea ce privește alte produse din tutun decât țigaretele, textele pot să fie aplicate cu autocolante, cu condiția ca acestea să fie nedetașabile. (8) Statele membre pot să prevadă ca avertismentele menționate la alineatele (2) și (4) să fie însoțite, în afara casetei prevăzute pentru avertisment, de o mențiune privind autoritatea care a emis avertismentele. (9) Pentru a asigura identificarea și urmărirea produselor, produsul din tutun este marcat, sub orice formă potrivită, prin indicarea numărul lotului sau a echivalentului său pe pachetul unitar, care să asigure posibilitatea identificării locului și datei fabricației. Măsurile tehnice pentru aplicarea acestei dispoziții se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2).

Articolul 6

Alte informații despre produs (1) Statele membre impun fabricanților și importatorilor produselor din tutun să le prezinte o listă cu toate ingredientele, precum și cantitățile în care sunt folosite în fabricarea respectivelor produse din tutun, pe marcă și tip. Această listă este însoțită de o declarație care cuprinde motivele pentru care aceste ingrediente au fost incluse în respectivele produse din tutun. Aceasta indică funcția și categoria lor. Lista este completată și cu datele toxicologice de care fabricantul sau importatorul dispune pentru aceste ingrediente, atunci când sunt sau nu aprinse, după caz, raportându-se în principal la efectele lor asupra sănătății și ținând cont, între altele, de orice efecte de dependență. Lista este întocmită în ordinea descrescătoare a greutății fiecărui ingredient inclus în produs. Informațiile prevăzute la primul paragraf sunt furnizate anual și pentru prima dată până la 31 decembrie 2002. (2) Statele membre asigură difuzarea, prin toate mijloacele adecvate, a informațiilor furnizate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol în vederea informării consumatorilor. Totuși, trebuie să se țină în mod corespunzător seama de protecția oricărei informații privind o formulă de produs specifică, care constituie secret comercial. (3) Statele membre veghează ca lista de ingrediente pentru fiecare produs, indicând conținutul de gudron, nicotină și monoxid de carbon, să fie făcută publică. (4) Statele membre comunică anual toate datele și informațiile prezentate, în temeiul prezentului articol, Comisiei, care ține cont de acestea la întocmirea raportului menționat la articolul 11.

Articolul 7

Descrierea produsului Cu începere de la 30 septembrie 2003 și fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), este interzis să se utilizeze pe ambalajul produselor din tutun texte, denumiri, mărci și semne figurative sau alte însemne care sugerează că un produs din tutun este mai puțin dăunător decât altele.

Articolul 8

Tutunul pentru uz oral Statele membre interzic introducerea pe piață a tutunului pentru uz oral, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 151 din Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei.

Articolul 9

Măsuri de adaptare Comisia adaptează la progresul științific și tehnic, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2), următoarele: (a) metodele de măsurare prevăzute la articolul 4, precum și definițiile corespunzătoare; (b) avertismentele privind sănătatea care trebuie să figureze pe pachetele unitare ale produselor din tutun, prevăzute în anexa I, și frecvența alternării avertismentelor privind sănătatea; (c) marcajul având ca scop identificarea și urmărirea produselor din tutun.

Articolul 10

Procedura de reglementare (1) Comisia este asistată de un comitet. (2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispozițiile articolului 8 din aceasta. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este fixată la trei luni. (3) Comitetul adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 11

Raportul La 31 decembrie 2004, apoi la fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind aplicarea prezentei directive. În vederea elaborării raportului menționat la primul paragraf, Comisia este asistată de experți științifici și tehnici pentru a putea dispune de toate informațiile necesare. La prezentarea primului raport, Comisia indică, în special, elementele care trebuie să fie revăzute sau dezvoltate ținând cont de evoluția cunoștințelor științifice și tehnice, inclusiv dezvoltarea reglementărilor și normelor recunoscute la nivel internațional privind produsele, acordând o atenție specială: — reducerii ulterioare a conținutului maxim prevăzut la articolul 3 alineatul (1); — legăturilor eventuale între aceste componente; — îmbunătățirilor aduse avertismentelor privind sănătatea, în ceea ce privește mărimea, poziționarea și formularea lor; — noilor informații științifice și tehnice privind etichetarea și imprimarea pe pachetele de țigarete a fotografiilor sau a altor imagini arătând și explicând consecințele fumatului asupra sănătății; — metodelor care permit o evaluare și o reglementare mai realistă a toxicității și nocivității; — evaluării efectelor de dependență a acelor ingrediente pe care le pot avea acestea; — evaluării produselor din tutun având eventual capacitatea de a li se reduce nocivitatea; — elaborării unor metode de testare standardizată care să permită măsurarea, în fumul de țigară, a altor compuși decât gudronul, nicotina și monoxidul de carbon; — datelor toxicologice care trebuie să fie solicitate fabricanților asupra ingredientelor și modul în care acestea trebuie testate, pentru ca autoritățile însărcinate cu sănătatea publică să poată evalua utilizarea lor; — elaborării unor standarde privind alte produse din tutun decât țigaretele, mai ales tutunul de rulat. Raportul examinează totodată legăturile între cerințele în materie de etichetare prevăzute la articolul 5 și comportamentul consumatorilor. Raportul respectiv va fi însoțit de toate propunerile de modificare a prezentei directive pe care Comisia le consideră necesare, în vederea adaptării la evoluțiile intervenite în domeniul produselor din tutun, în măsura necesară pentru stabilirea și funcționarea pieței interne și ținând cont de orice element nou intervenit pe baza constatărilor științifice și a evoluțiilor în ceea ce privește standardele aprobate pe plan internațional pentru produsele din tutun.

Articolul 12

Lista comună a ingredientelor În cadrul primului raport menționat la articolul 11, cel târziu la 31 decembrie 2004, și pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, Comisia este invitată să prezinte, pe baza informațiilor prevăzute la articolul 6, o propunere de listă comună de ingrediente autorizate pentru produsele din tutun, ținând cont, între altele, de pericolul de a crea dependență.

Articolul 13

Importul, vânzarea și consumul produselor din tutun (1) Statele membre nu pot, din considerente care țin de limitarea conținutului maxim admis de gudron, nicotină și monoxid de carbon, de avertismentele privind sănătatea și de alte indicații sau cerințe prevăzute în prezenta directivă, să interzică sau să restrângă importul, vânzarea sau consumul produselor din tutun care sunt conforme cu prezenta directivă, cu excepția măsurilor care se iau în scopul verificării elementelor furnizate în temeiul articolului 4. (2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menține sau adopta, în conformitate cu tratatul, norme mai stricte privind fabricarea, importul, vânzarea și consumul produselor din tutun pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția sănătății publice, în măsura în care aceste norme nu aduc atingere normelor prevăzute de prezenta directivă. (3) În special, până la elaborarea listei comune de ingrediente prevăzute la articolul 12, statele membre pot să prevadă interzicerea utilizării ingredientelor care au ca efect creșterea proprietăților produselor din tutun de a crea dependență.

Articolul 14

Punerea în aplicare (1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 15, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 30 septembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Produsele care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive pot fi comercializate încă un an după data prevăzută la alineatul (1). (3) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), produsele, altele decât țigaretele, care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive pot fi comercializate timp de încă doi ani după data prevăzută la alineatul (1). (4) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Abrogări Directivele 89/622/CEE și 90/239/CEE se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește datele limită de transpunere și de aplicare a directivelor enumerate în anexa II. Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 16

Intrare în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 17

Destinatari Prezenta directivă se adresează statelor membre.