Articolul 1
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 4, punctul 24 se înlocuiește cu următorul text: „24. Procedura comitetului reprezintă procedura prevăzută fie la articolele 247 și 247a, fie la articolele 248 și 248a.” 2. La articolul 35, primul alineat se înlocuiește cu următorul text: „Când factorii folosiți la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimați într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb care se folosește este cel publicat de autoritățile competente în materie.” 3. La articolul 77, textul respectiv devine alineatul (1) și se adaugă următorul alineat: „(2) Atunci când declarația vamală este întocmită printr-o tehnică de prelucrare a datelor, autoritățile vamale pot permite ca documentele însoțitoare prevăzute la articolul 62 alineatul (2) să nu fie depuse împreună cu declarația. În acest caz, documentele se păstrează la dispoziția autorităților vamale.” 4. Articolul 115 alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Se pot adopta măsuri destinate să interzică recurgerea la dispozițiile alineatului (1), să le subordoneze anumitor condiții sau să le faciliteze, în conformitate cu procedura comitetului.” 5. La articolul 117 litera (c) se adaugă următoarea teză: „Situațiile în care condițiile economice sunt considerate ca îndeplinite pot fi determinate în conformitate cu procedura comitetului.” 6. Articolul 124 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 124 (1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mărfurile. Cu toate acestea, nu este posibil ca acesta să fie utilizat atunci când, în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație: — mărfurile de import sunt supuse unor restricții cantitative la import; — mărfurilor de import li se aplică o măsură tarifară în cadrul contingentelor tarifare; — pentru mărfurile de import este necesară prezentarea unei licențe de import sau export sau a unui certificat în cadrul politicii agricole comune sau — a fost stabilită o restituire sau o taxă la export pentru produsele compensatoare. (2) Mai mult, nu este posibilă nici o rambursare a drepturilor de import în conformitate cu sistemul cu rambursare dacă, în momentul acceptării declarației de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesită prezentarea unui certificat de import și de export în cadrul politicii agricole comune sau s-a stabilit o restituire sau o taxă la export pentru acestea. (3) Se pot prevedea derogări de la alineatele (1) și (2) în conformitate cu procedura comitetului.” 7. Articolul 131 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 131 Situațiile și condițiile specifice în care se poate utiliza regimul de transformare sub control vamal se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.” 8. La articolul 133 litera (e), se adaugă următoarea teză: „Situațiile în care condițiile economice se consideră a fi îndeplinite se pot stabili în conformitate cu procedura comitetului.” 9. Articolul 142 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 142 (1) Utilizarea regimului de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se acordă pentru mărfurile care nu sunt reglementate de dispozițiile adoptate în conformitate cu articolul 141 sau care sunt reglementate de astfel de dispoziții, dar nu îndeplinesc toate condițiile stabilite pentru a li acorda regimul de admitere temporară cu exonerare totală de taxe. (2) Lista mărfurilor excluse de la posibilitatea utilizării regimului de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, precum și condițiile în care se poate recurge la acest regim se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.” 10. La articolul 153 se adaugă următorul alineat: „Prin derogare de la articolul 151, procedura comitetului poate fi folosită pentru a determina situațiile și condițiile specifice în care mărfurile pot fi puse în liberă circulație în urma unei operațiuni de perfecționare pasivă, în care costul operațiunii de perfecționare este luat ca bază de impozitare în vederea aplicării Tarifului Vamal al Comunităților Europene.” 11. Articolul 167 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Cu excepția zonelor libere desemnate în conformitate cu articolul 168a, zonele libere trebuie să fie împrejmuite. Statele membre definesc punctele de intrare și ieșire ale fiecărei zone libere sau antrepozit liber.” 12. Articolul 168 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Perimetrul și punctele de intrare și ieșire ale zonelor libere, cu excepția zonelor libere desemnate în conformitate cu articolul 168a, și ale antrepozitelor libere sunt supuse supravegherii autorităților vamale.” 13. Următorul articol se inserează între articolul 168 și titlul B („Plasarea mărfurilor în zone libere sau antrepozite libere”): „Articolul 168a (1) Autoritățile vamale pot desemna zonele libere în care se efectuează controalele și formalitățile vamale și în care se aplică dispozițiile referitoare la datoria vamală în conformitate cu regimul de antrepozit vamal. Articolele 170, 176 și 180 nu se aplică zonelor libere astfel desemnate. (2) Trimiterile la zonele libere din articolele 37, 38 și 205 nu se aplică zonelor libere prevăzute în alineatul (1).” 14. Articolul 212a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 212a Atunci când legislația vamală prevede un tratament tarifar favorabil mărfurilor în temeiul naturii sau destinației lor speciale, o scutire sau o exonerare totală sau parțială de drepturi de import sau de export în temeiul articolelor 21, 82, 145 sau 184-187, acest tratament tarifar favorabil, această scutire sau această exonerare se aplică și în cazurile în care a luat naștere o datorie vamală în temeiul articolelor 202-205, 210 sau 211, numai când comportamentul persoanei interesate nu implică manevre dolozive sau neglijență manifestă și face dovada că au fost îndeplinite celelalte condiții de aplicare a tratamentului favorabil, a scutirii sau exonerării.” 15. La articolul 215 se adaugă următorul alineat: „(4) Dacă o autoritate vamală constată că a luat naștere o datorie vamală în temeiul articolului 202 într-un alt stat membru și că valoarea acestei datorii este mai mică de 5 000 EUR, datoria se consideră a fi luat naștere în statul membru unde s-a constatat acest lucru.” 16. Articolul 220 alineatul (2) litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) valoarea drepturilor legal datorate nu a fost înscrisă în evidența contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităților vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiții rezonabile de către debitor, acesta acționând la rândul lui de bună credință și respectând toate dispozițiile prevăzute de legislația în vigoare în ceea ce privește declarația vamală. În cazul în care se stabilește statutul preferențial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autoritățile unei țări terțe, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorități se dovedește incorectă, aceasta constituie o eroare care n-ar fi putut fi detectată în mod rezonabil în sensul primului paragraf. Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu excepția cazului în care, mai ales, este evident că autoritățile care au eliberat certificatul au știut sau ar fi trebuit să știe că mărfurile nu îndeplineau condițiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferențial. Se poate invoca bună-credință a debitorului atunci când acesta poate demonstra că, în timpul operațiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligențele pentru a se asigura că toate condițiile pentru tratament preferențial au fost respectate. Cu toate acestea, debitorul nu poate invoca buna-credință dacă Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene un aviz în care semnalează că există suspiciuni întemeiate în ceea ce privește aplicarea corectă a regimului preferențial de către țara beneficiară;”. 17. La articolul 221, alineatul (3) se înlocuiește cu următoarele alineate: „(3) Comunicarea către debitor nu poate fi făcută după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere datoria vamală. Acest termen se suspendă din momentul introducerii unei acțiuni în conformitate cu articolul 243, pe durata acțiunii. (4) Atunci când datoria vamală este rezultatul unui act care, în momentul săvârșirii, putea declanșa urmărirea penală, valoarea poate fi comunicată debitorului, în conformitate cu condițiile prevăzute în dispozițiile legale în vigoare, după expirarea perioadei de trei ani menționată în alineatul (3).” 18. În articolul 222, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Situațiile și condițiile în care obligația debitorului de a plăti drepturile se suspendă pot fi stabilite, de asemenea, în conformitate cu procedura comitetului: — atunci când se întocmește o cerere de remitere a drepturilor în conformitate cu articolul 236, 238 sau 239 sau — atunci când mărfurile sunt puse sub sechestru în vederea confiscării ulterioare în conformitate cu articolul 233 litera (c) a doua liniuță sau litera (d), sau — atunci când datoria vamală a luat naștere în conformitate cu articolul 203 și există mai mult de un debitor.” 19. Articolele 247, 248 și 249 se înlocuiesc cu următorul text: „Articolul 247 Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament prevăzute în articolul 184, cu excepția titlului VIII și sub rezerva articolelor 9 și 10 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 (7), precum și a articolului 248 din prezentul regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 247a alineatul (2), cu respectarea angajamentelor internaționale la care Comunitatea este parte. Articolul 247a (1) Comisia este asistată de Comitetul Codului Vamal (numit în continuare «comitet»). (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8. Perioada prevăzută în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni. (3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură. Articolul 248 Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 11, 12 și 21 se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 248a alineatul (2). Articolul 248a (1) Comisia este asistată de Comitetul Codului Vamal, numit în continuare «comitet». (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolelor 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE. Perioada prevăzută în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni. (3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură. Articolul 249 Comitetul poate examina orice chestiune referitoare la legislația vamală care este ridicată de președinte, fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.