Versiunea consolidată a Orientării BCE/2000/6 din 20 iulie 2000 privind punerea în aplicare a articolului 52 din statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene după încheierea perioadei de tranziție, modificată prin Orientarea BCE/2001/10 (2001/C 325/12)

Articolul 1

Definiții În sensul prezentei orientări: — „BCN” înseamnă băncile centrale naționale ale statelor membre care au adoptat moneda unică în conformitate cu tratatul; — „stat membru participant” înseamnă toate statele membre care au adoptat moneda unică în conformitate cu tratatul; — „bancnote ale altor state membre participante” înseamnă bancnotele emise de o BCN care aveau curs legal la 31 decembrie 2001 și care sunt prezentate altei bănci centrale naționale sau agentului desemnat al acesteia în vederea schimbului; — „schimbul bancnotelor altor state membre participante” înseamnă schimbul bancnotelor emise de o bancă centrală națională și prezentate altei bănci centrale naționale sau agentului desemnat al acesteia, în vederea schimbului în bancnote și monede euro sau a înscrierii contravalorii lor în creditul unui cont; — „marcaj” înseamnă identificarea bancnotelor naționale printr-un semn distinctiv și specific, de exemplu găuri executate cu perforatoare, care va fi realizată de instituții autorizate în contextul punerii în aplicare a măsurilor legale adoptate la nivelul fiecărui stat membru participant, în scopul facilitării retragerii din circulație a bancnotelor naționale; — „valoare paritară” înseamnă valoarea dată de cursurile de schimb adoptate de Consiliul UE în temeiul articolului 123 alineatul (4) din tratat, fără nici o diferență între cursul de cumpărare și cursul de vânzare.

Articolul 2

Obligația de a schimba la valoarea paritară (1) BCN asigură, cel puțin într-un loc de pe teritoriul național, nemijlocit sau printr-un agent desemnat, că bancnotele altor state membre participante pot fi schimbate în bancnote și monede euro sau înscrise, la cerere, în creditul unui cont la instituția care efectuează schimbul, dacă legislația internă prevede o astfel de posibilitate, în ambele cazuri schimbul fiind efectuat la valoarea paritară. (2) BCN pot limita numărul și/sau valoarea totală a bancnotelor altor state membre participante pe care sunt dispuse să le accepte pentru o anumită tranzacție sau pe zi.

Articolul 3

Bancnote care pot fi schimbate Bancnotele altor state membre participante care pot fi schimbate în conformitate cu prezenta orientare nu trebuie să prezinte deteriorări majore. În special, bancnotele nu trebuie să aibă mai mult de două părți ale aceleiași bancnote unite și nu trebuie să fi fost deteriorate de dispozitivele antifurt. De asemenea, ele nu trebuie să fi fost marcate sau deteriorate astfel încât să fie imposibilă verificarea prezenței marcajului.

Articolul 4

Dispoziție finală Prezenta orientare se aplică tuturor bancnotelor altor state membre participante prezentate în vederea schimbului între 1 ianuarie 2002 și 31 martie 2002. Prezenta orientare se adresează băncilor centrale naționale ale statelor membre participante. Prezenta orientare se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.