Articolul 1
(1) În scopul ameliorării siguranței rutiere și a mediului, prezenta directivă vizează să asigure o respectare mai strictă de către vehiculele utilitare aflate în circulație pe teritoriul Comunității a anumitor condiții tehnice prevăzute în Directiva 96/96/CE.
(2) Prezenta directivă definește anumite condiții de realizare a controalelor tehnice rutiere la vehiculele utilitare care circulă pe teritoriul Comunității.
(3) Fără a aduce atingere reglementărilor comunitare, dispozițiile prezentei directive nu restrâng în nici un fel dreptul statelor membre de a efectua controale care nu sunt prevăzute în prezenta directivă, precum și de a controla alte aspecte ale transportului rutier, în special cele referitoare la vehiculele utilitare. Totodată, nu există impedimente pentru statele membre, în momentul efectuării unor controale care depășesc cadrul de aplicare a prezentei directive, să verifice punctele enumerate în anexa I în alte locuri decât pe drumurile publice.
Articolul 2
În înțelesul prezentei directive:
(a) „vehicul utilitar” înseamnă orice autovehicul aparținând categoriilor 1, 2 și 3 definite în anexa I la Directiva 96/96/CE, precum și remorcile acestuia;
(b) „control tehnic rutier” înseamnă controlul de natură tehnică neanunțat de autorități, și deci neașteptat, al unui vehicul utilitar aflat în circulație pe teritoriul unui stat membru, efectuat pe drumurile publice de către autorități sau sub supravegherea acestora;
(c) „control tehnic” înseamnă controlul conformității vehiculului cu reglementarea tehnică prevăzută în anexa II la Directiva 96/96/CE.
Articolul 3
(1) Fiecare stat membru întreprinde controale tehnice rutiere suficiente pentru a aduce la îndeplinire obiectivele precizate în articolul 1 referitoare la vehiculele utilitare care intră sub incidența prezentei directive, ținând cont de regimul național aplicat vehiculelor prin Directiva 96/96/CE.
(2) Controalele tehnice rutiere sunt realizate fără discriminări privind naționalitatea conducătorului auto, țara de înmatriculare sau de punere în circulație a vehiculului utilitar și ținând cont de necesitatea reducerii la minim a costurilor și întârzierilor provocate conducătorilor auto sau întreprinderilor.
Articolul 4
(1) Controlul tehnic comportă un element, două sau ansamblul următoarelor elemente:
(a) verificarea vizuală a stării de întreținere a vehiculului utilitar în momentul opririi;
(b) verificarea fișei de revizie tehnică rutieră menționată la articolul 5, de dată recentă, sau un control al documentelor care atestă respectarea reglementării tehnice pentru vehicule, cu precădere pentru vehiculele înmatriculate sau puse în circulație în unul din statele membre, verificarea documentului care atestă că vehiculul utilitar a fost supus unui control tehnic obligatoriu, în conformitate cu Directiva 96/96/CE;
(c) un control axat pe identificarea viciilor de întreținere. Acest control vizează unul, mai multe sau totalitatea punctelor de control enumerate în lista care figurează în anexa I punctul 10.
(2) Controlul dispozitivelor de frânare și emisie a gazelor de eșapament se efectuează conform procedeelor prevăzute în anexa II.
(3) Inspectorul, înainte de a trece la verificările prevăzute la punctele enumerate în lista din anexa I punctul 10, ia în considerare ultimul certificat de control tehnic și/sau ultimul raport de revizie tehnică rutieră, eventual prezentat(e) de conducătorul auto.
Inspectorul mai poate lua în considerare oricare alt certificat de siguranță eliberat de un organism autorizat prezentat, dacă este cazul, de conducătorul auto.
Dacă certificatele și/sau rapoartele menționate mai sus fac dovada unei revizii efectuate în ultimele trei luni pentru unul din punctele enumerate în lista din anexa I punctul 10, punctul respectiv nu va mai fi supus controlului, decât în cazul unei defecțiuni și/sau neconcordanțe vizibile.
Articolul 5
(1) Raportul de control tehnic rutier privind inspecția menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (c) este întocmit de autoritatea sau inspectorul care a efectuat controlul. Modelul raportului figurează în anexa I și cuprinde la punctul 10 o listă cu punctele care fac obiectul controlului. Autoritatea sau inspectorul bifează rubricile corespunzătoare. Raportul se predă conducătorului vehiculului utilitar.
(2) Dacă autoritatea sau inspectorul estimează că amploarea viciilor de întreținere a vehiculului utilitar poate comporta riscuri de siguranță a traficului de natură să justifice, în special pentru sistemul de frânare, un control mai aprofundat, vehiculul utilitar poate fi supus unui control mai amănunțit într-un centru de revizie situat în apropiere, desemnat de statul membru, conform articolului 2 din Directiva 96/96/CE.
Utilizarea unui asemenea vehicul poate fi interzisă până la remedierea viciilor cu potențial de risc, dacă devine evident că vehiculul utilitar reprezintă un risc important pentru pasagerii săi sau pentru alți participanți la traficul rutier, fie în urma controlului tehnic menționat la articolul 4 alineatul (1), fie în urma unui control mai aprofundat menționat la primul paragraf din prezentul alineat.
Articolul 6
La fiecare doi ani, până la 31 martie, statele membre transmit Comisiei informațiile colectate referitoare la cei doi ani anteriori cu privire la numărul de vehicule utilitare verificate, clasificate pe categorii în conformitate cu anexa I punctul 6 și pe țări de înmatriculare, precum și la punctele verificate și defecțiunile constatate, pe baza anexei I punctul 10.
Prima transmitere de informații va acoperi o perioadă de doi ani începând cu 1 ianuarie 2003.
Comisia comunică aceste informații Parlamentului European.
Articolul 7
(1) Statele membre își acordă sprijin reciproc în aplicarea prezentei directive. Ele își comunică în special numele serviciului/serviciilor competent(e) să efectueze controalele, precum și numele persoanelor de contact.
(2) Defecțiunile grave ale unui vehicul utilitar aflat în proprietatea unui nerezident, cu precădere cele care au atras după sine suspendarea utilizării, trebuie semnalate autorităților competente ale statului membru de înmatriculare sau de punere în circulație a vehiculului pe baza modelului de raport de control care figurează în anexa I, fără a aduce atingere dreptului de urmărire în conformitate cu legislația în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia s-a constatat defecțiunea.
Fără a aduce atingere articolului 5, autoritățile competente ale statului membru în care s-a constatat o defecțiune gravă la un vehicul utilitar aparținând unui nerezident pot cere autorităților competente ale statului de înmatriculare sau de punere în circulație a vehiculului să fie luate măsurile adecvate împotriva contravenientului, de exemplu supunerea vehiculului la un nou control tehnic.
Autoritățile cărora le-a fost adresată cererea comunică autorităților competente ale statului membru în care s-au constatat defecțiunile vehiculului utilitar măsurile adoptate împotriva contravenientului.
Articolul 8
Modificările necesare pentru punerea în aplicare a anexei I sau pentru alinierea la progresul tehnic a normelor tehnice definite în anexa II se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2).
Cu toate acestea, respectivele modificări nu trebuie să ducă la extinderea domeniului de aplicare al prezentei directive.
Articolul 9
(1) Comisia este sprijinită de „comitetul pentru aliniere la progresul tehnic” instituit prin articolul 8 din Directiva 96/96/CE.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 6 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8.
Perioada prevăzută în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.
(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.
Articolul 10
Statele membre stabilesc un sistem de sancțiuni aplicabile în cazul în care conducătorul auto sau angajatorul nu respectă exigențele tehnice supuse controlului în temeiul prezentei directive.
Acestea adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea sancțiunilor respective. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajante.
Articolul 11
La cel mult un an de la primirea din partea statelor membre a informațiilor menționate la articolul 6, Comisia prezintă Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, însoțit de un rezumat al rezultatelor obținute.
Primul raport acoperă o perioadă de doi ani, începând cu 1 ianuarie 2003.
Articolul 12
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma la prezenta directivă înainte de 10 august 2002. Ele informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
(2) Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o atare trimitere la data publicării lor oficiale. Modalitățile de realizare a acestei trimiteri sunt hotărâte de statele membre.
(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 13
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 14
Prezenta directivă se adresează statelor membre.