Articolul 1
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 se modifică după cum urmează: 1. Articolul 91 alineatul (1) litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) a mărfurilor comunitare, în cazul și în condițiile determinate în conformitate cu procedura comitetului, pentru a evita ca produsele care fac obiectul sau beneficiază de măsuri de export să poată fi sustrase acestor măsuri sau să beneficieze nejustificat de acestea”. 2. Articolul 92 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 92 (1) Regimul de tranzit extern ia sfârșit și obligațiile titularului se consideră îndeplinite atunci când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate sunt prezentate la biroul vamal de destinație în conformitate cu dispozițiile regimului respectiv. (2) Autoritățile vamale încheie regimul atunci când sunt în măsură să stabilească, pe baza comparației datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinație, că regimul a luat sfârșit în mod corect.” 3. Articolul 94 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 94 (1) Principalul obligat este ținut să constituie o garanție pentru asigurarea plății datoriei vamale sau a altor taxe care pot lua naștere în ceea ce privește mărfurile. (2) Garanția este: (a) fie o garanție individuală care acoperă o singură operațiune de tranzit, (b) fie o garanție globală care acoperă mai multe operațiuni de tranzit în care principalul obligat a fost autorizat să folosească o astfel de garanție de către autoritățile vamale ale statului membru în care este stabilit. (3) Autorizarea menționată la alineatul (2) litera (b) se acordă numai persoanelor care: (a) sunt stabilite în Comunitate; (b) recurg cu regularitate la regimurile de tranzit comunitar sau despre care autoritățile vamale știu că sunt în măsură să-și îndeplini obligațiile legate de aceste regimuri și (c) nu au săvârșit încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale. (4) Persoanele care dovedesc autorităților vamale că îndeplinesc cele mai înalte standarde de încredere pot fi autorizate să folosească o garanție globală cu o valoare redusă sau să beneficieze de o dispensă de garanție. Criteriile suplimentare pentru această autorizare includ: (a) folosirea corectă a regimurilor de tranzit comunitar într-o perioadă determinată; (b) cooperarea cu autoritățile vamale și (c) în ceea ce privește dispensa de garanție, o situație financiară bună, suficientă pentru îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauză. Normele detaliate privind autorizările acordate în aplicarea prezentului alineat se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului. (5) Dispensa de garanție acordată în conformitate cu alineatul (4) nu se aplică operațiunilor de tranzit comunitar extern care implică mărfuri care, în conformitate cu procedura comitetului, se consideră ca având un înalt grad de risc. (6) În conformitate cu principiile ce stau la baza alineatului (4), recurgerea la garanția globală cu o valoare redusă, în cazul tranzitului comunitar extern, poate fi temporar interzisă prin procedura comitetului ca măsură excepțională în circumstanțe speciale. (7) În conformitate cu principiile ce stau la baza alineatului (4), recurgerea la garanția globală, în cazul tranzitului comunitar extern, poate fi temporar interzisă prin procedura comitetului în ceea ce privește mărfurile care, în cadrul garanției globale, au fost identificate ca făcând obiectul unei fraude de proporții.” 4. Articolul 95 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 95 (1) Cu excepția situațiilor care urmează a fi stabilite atunci când este cazul în conformitate cu procedura comitetului, nu este necesară constituirea nici unei garanții pentru: (a) trasee aeriene; (b) transportul mărfurilor pe Rin și pe căile navigabile renane; (c) transportul prin conducte; (d) operațiuni efectuate de companiile de căi ferate din statele membre. (2) Situațiile în care pot fi scutite de la constituirea unei garanții transporturile de mărfuri pe căi navigabile, altele decât cele menționate la litera (b), se determină în conformitate cu procedura comitetului.” 5. Articolul 97 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 97 (1) Normele detaliate de funcționare a procedurii și excepțiile se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului. (2) Sub rezerva garantării aplicării măsurilor comunitare la care sunt supuse mărfurile: (a) statele membre au dreptul, prin înțelegeri bilaterale sau multilaterale, să stabilească între ele proceduri simplificate în conformitate cu criteriile care urmează a fi stabilite în funcție de împrejurări și care se aplică anumitor tipuri de schimburi de mărfuri sau anumitor întreprinderi; (b) fiecare stat membru are dreptul să stabilească proceduri simplificate aplicabile în anumite circumstanțe în beneficiul mărfurilor care nu este necesar să circule pe teritoriul altui stat membru. (3) Procedurile simplificate stabilite în conformitate cu alineatul (2) sunt comunicate Comisiei.” 6. În articolul 192 alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(1) Atunci când, potrivit legislației vamale, constituirea unei garanții este obligatorie și sub rezerva dispozițiilor specifice prevăzute pentru tranzit în conformitate cu procedura comitetului, autoritățile vamale stabilesc valoarea garanției la un nivel egal cu:”. 7. Articolul 215 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 215 (1) O datorie vamală ia naștere: — în locul în care se produc faptele care generează această datorie; — dacă nu se poate stabili acest loc, atunci la locul unde autoritățile vamale constată că mărfurile se află într-o situație care generează datoria vamală; — dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu s-a încheiat și dacă locul nu poate fi determinat potrivit primei sau celei de-a doua liniuțe într-un termen determinat, în conformitate cu procedura comitetului, la locul unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul respectiv, fie au fost introduse pe teritoriul vamal al Comunității sub regimul respectiv. (2) În cazul în care informațiile aflate la dispoziția autorităților vamale le permit acestora să stabilească faptul că datoria vamală luase deja naștere atunci când mărfurile se aflau în alt loc la o dată anterioară, se consideră că datoria vamală a luat naștere în locul unde se poate stabili că mărfurile se aflau în momentul cel mai îndepărtat în timp în care poate fi stabilită existența datoriei vamale. (3) Autoritățile vamale menționate la articolul 217 alineatul (1) sunt cele ale statului membru unde a luat naștere datoria vamală sau se consideră că a luat naștere în conformitate cu prezentul articol.”