Regulamentul (CE) nr. 718/1999 al Consiliului din 29 martie 1999 privind politica capacității flotei Comunității cu scopul de a promova transportul pe căile navigabile interioare

Articolul 1

Navele de navigație interioară folosite pentru a transporta mărfuri între două sau mai multe puncte pe căile navigabile interioare din statele membre sunt supuse politicii capacității flotei Comunității stabilite prin prezentul regulament. Pentru o perioadă nu mai mare de patru ani începând cu 29 aprilie 1999 această politică a capacității include condițiile de punere în funcțiune de capacități noi, conform prezentului regulament.

Articolul 2

(1) Prezentul regulament se aplică navelor care transportă marfă și remorcherelor-împingătoare care furnizează servicii pe cont propriu sau contra cost și sunt înregistrate într-un stat membru sau, dacă nu sunt înregistrate, sunt operate de o întreprindere stabilită într-un stat membru. În înțelesul prezentului regulament, „întreprindere” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce exercită o activitate economică la scală industrială sau neindustrială. (2) Sunt exceptate de prezentul regulament: (a) navele care operează exclusiv pe căi navigabile naționale care nu sunt conectate cu alte căi navigabile din Comunitate; (b) navele care, din cauza dimensiunilor lor, nu pot părăsi căile navigabile pe care funcționează și nu pot intra pe celelalte căi navigabile ale Comunității (nave captive), cu condiția ca aceste nave să nu concureze cu navele la care se referă prezentul regulament; (c) navele care funcționează exclusiv pe Dunăre (și pe afluenții săi) până la Kelheim fără să o părăsească; (d) remorcherele-împingătoare cu o forță motrice care nu depășește 300 kilowați; (e) navele fluvio-maritime și barjele îmbarcate utilizate exclusiv pentru operațiuni de transport naționale și internaționale pentru călătoriile care includ traversarea unei mări; (f) navele utilizate exclusiv pentru depozitarea mărfurilor, adică nave utilizate pentru încărcarea și ulterior descărcarea bunurilor în același loc; (g) echipamentele de dragare, cum ar fi navele cu magazie de material dragat și pontoanele și instalațiile plutitoare ale întreprinderilor, cu condiția ca aceste echipamente să nu fie folosite pentru transportul mărfurilor în înțelesul articolului 1; (h) feriboturile; (i) navele care furnizează un serviciu public non-profit. (3) Fiecare stat membru interesat în înțelesul articolului 3 alineatul (1) poate exclude navele sale având o capacitate brută de încărcare mai mică de 450 tone din domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul în care un stat membru se prevalează de această opțiune, trebuie să anunțe în consecință Comisia în termen de șase luni; Comisia trebuie să informeze celelalte state membre.

Articolul 3

(1) Fiecare stat membru ale cărui căi navigabile se leagă cu cele ale altui stat membru și tonajul flotei sale este mai mare de 100 000 tone, în continuare numit „stat membru interesat”, stabilește conform legislației interne și cu resursele administrative proprii un Fond pentru navigația interioară, numit în continuare „Fond”. (2) Autoritățile competente din statele membre interesate administrează Fondul. Fiecare stat membru implică organizațiile sale naționale reprezentând transportatorii ce utilizează căile navigabile interioare în această administrare. (3) Fiecare Fond trebuie să aibă un fond de rezervă format din trei conturi separate; unul pentru navele pentru mărfuri uscate, unul pentru nave cisternă și unul pentru remorchere-împingătoare. Acest fond de rezervă este finanțat din: — surplusurile de fonduri provenite din programele de îmbunătățire structurală administrate până la 28 aprilie 1999, care constau doar din contribuții provenite din industrie; — contribuțiile speciale prevăzute la articolul 4; — resursele financiare care ar putea fi disponibile în cazul unei perturbări serioase a pieței, menționate la articolul 7 din Directiva 96/75/CE. (4) Fondul de rezervă poate fi folosit în legătură cu măsurile corespunzătoare menționate la articolul 7 din Directiva 96/75/CE și, în special, pe parcursul măsurilor de îmbunătățire organizate la nivelul Comunității în concordanță cu procedura prevăzută la alineatul (6) și articolul 6 din prezentul Regulament. (5) Fondul de rezervă poate fi folosit pe parcursul măsurilor prevăzute la articolul 8 dacă este cerut unanim de către organizațiile care reprezintă transportul pe căile navigabile interioare. În acest caz, măsurile trebuie să fie supuse unei acțiuni la nivelul Comunității. (6) Între Fonduri trebuie să existe sprijin financiar reciproc cu privire la conturile separate menționate în primul paragraf din alineatul (3). Aceasta intră în acțiune pentru toate cheltuielile și finanțările menționate la al doilea paragraf din alineatul (3), astfel încât să se garanteze un tratament egal tuturor operatorilor de transport prevăzuți în prezentul regulament, independent de Fondul căruia nava îi aparține. (7) Statele membre în cauză continuă să administreze Fondul prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 1101/89 până când se înființează noul Fond prevăzut la alineatul (1).

Articolul 4

(1) Navele care intră sub incidența prezentului regulament, fie că sunt nou construite, importate dintr-o țară terță sau obligate să părăsească căile navigabile menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (a), (b) sau (c), pot fi puse în funcțiune cu condiția (regula „vechi pentru nou”) ca proprietarul navei respective: — fie taie pentru fier vechi, fără a primi o primă de tăiere, un tonaj aliniat cu raportul între tonajul vechi și cel nou stabilit de Comisie; — fie plătește Fondului corespunzător noii sale nave, sau Fondului ales de proprietarul navei conform articolului 5 alineatul (2), o contribuție specială bazată pe raportul menționat mai sus sau, dacă proprietarul taie un tonaj mai mic decât cel cerut de raportul menționat mai sus, plătește diferența dintre tonajul noii nave și tonajul tăiat. (2) Raportul se poate stabili la nivele diferite pentru diferite sectoare ale pieței, de exemplu nave pentru marfă uscată, nave cisterne și remorchere-împingătoare. Raportul se reduce în mod constant pentru a ajunge la zero cât mai repede posibil și în etape regulate nu mai târziu de 29 aprilie 2003. De îndată ce raportul se stabilește la zero, reglementările devin un mecanism de rezervă, și pot fi reactivate doar în cazul unei perturbări serioase a pieței, conform prevederilor articolului 6. (3) Proprietarul navei trebuie să aibă posibilitatea de a alege între plata unei contribuții speciale și tăierea pentru fier vechi a tonajului vechi: — fie în momentul în care firma dă comanda pentru construirea noii nave sau în momentul în care se depune cererea pentru import, cu condiția ca nava să fie pusă în funcțiune în 12 luni din acel moment; — sau în momentul în care nava nouă sau importată se pune în funcțiune. Alegerea momentului trebuie declarată în momentul comandării navei sau solicitării navei pentru import. Nava oferită pentru tăiere pentru fier vechi ca tonaj compensatoriu trebuie să fi fost tăiată înainte de punerea în funcțiune a noii nave. Proprietarii navelor care urmează să fie puse în funcțiune care au un tonaj mai mare decât este necesar pentru tăiere nu primesc compensații financiare pentru acest surplus. Oricare stat membru interesat poate permite retragerea definitivă din uz a navelor de pe piață pentru folosirea în alte scopuri decât transportul de marfă, cum sunt navele pentru scopuri umanitare, navele muzeu, navele pentru țările în curs de dezvoltare din afara Europei sau navele puse la dispoziția organizațiilor non-profit, pentru a fi socotite ca tonaj compensatoriu, adică considerate ca și cum ar fi fost tăiate pentru fier vechi. Se comunică o astfel de permisiune Comisiei, care informează apoi celelalte state membre interesate. (4) În cazul remorcherelor-împingătoare, noțiunea de „tonaj” se înlocuiește cu aceea de „forță motrice”. (5) Condițiile stabilite la alineatul (1) se aplică și creșterilor de capacitate care rezultă din prelungirea navei sau înlocuirea motoarelor remorcherelor-împingătoare. (6) După consultarea statelor membre și organizațiilor care reprezintă transportul pe căi navigabile interioare la nivelul Comunității, Comisia poate excepta navele specializate de la domeniul de aplicare al alineatului (1). Navele specializate trebuie să fie concepute în mod special și din punct de vedere tehnic pentru a transporta un singur fel de mărfuri și să fie concepute ca nepotrivite tehnic să transporte alte mărfuri, trebuie să fie imposibil să se transporte acest unic tip de mărfuri în nave fără instalații tehnice speciale, iar proprietarii navelor trebuie să își ia un angajament scris că nu se vor transporta alte mărfuri în navele lor atât timp cât se aplică regula „vechi pentru nou”.

Articolul 5

(1) Pentru navele înregistrate în unul din statele membre interesate, contribuția specială se plătește Fondului statului membru în care nava este înregistrată. Pentru navele neînregistrate administrate de o întreprindere stabilită din statele membre interesate, contribuția specială se plătește în Fondul statului membru în care s-a stabilit întreprinderea. (2) Contribuția specială pentru navele înregistrate într-un stat membru altul decât un stat membru interesat sau pentru navele neînregistrate administrate de o întreprindere stabilită într-un stat membru altul decât un stat membru interesat se plătește într-unul din Fondurile stabilite de statele membre interesate, la alegerea proprietarului de navă.

Articolul 6

În cazul unei perturbări serioase pe piață, astfel cum este definită la articolul 7 din Directiva 96/75/CE și la cererea unui stat membru, după ce Comitetul prevăzut la articolul 8 din Directiva menționată anterior și-a dat avizul și, conform procedurii stabilite în același articol, Comisia poate reactiva regula „vechi pentru nou” pe o perioadă limitată, conform articolului 7 din directiva menționată, cu sau fără măsurile de îmbunătățire structurală. Conform unor astfel de măsuri de îmbunătățire, proprietarii navelor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) care taie un vas, mai exact, dispun tăierea corpului navei în totalitate sau, în cazul unui remorcher-împingător, cei care dispun distrugerea corpului navei și a motorului, pot primi o primă de tăiere pentru fier vechi la prețul stabilit de Comisie conform condițiilor prevăzute la articolul 7 din Fondul respectivei nave atât timp cât există resursele financiare. Cu toate acestea, această primă poate fi acordată doar navelor pentru care proprietarul dovedește că fac parte din flota sa activă, adică: — nave care sunt în stare bună de funcționare și — nave pentru care proprietarul poate prezenta certificat de navigabilitate și tonaj valabil sau o autorizație pentru transport național eliberată de autoritatea competentă a unuia din statele membre interesate și — nave care au efectuat cel puțin zece călătorii în perioada de 24 luni ce precede cererea pentru prima de tăiere. „Călătoria” reprezintă realizarea unui transport comercial pe o distanță normală pentru transportul de mărfuri de același tip (peste 50 km) și care transportă un volum de încărcătură în proporție rezonabilă față de capacitatea de încărcare a navei (cel puțin 70 %). Nu se acordă nici o primă navelor care, în urma unui naufragiu sau altei daune suferite, nu mai sunt reparabile sau pentru care costurile reparațiilor sunt mai mari decât prima de tăiere pentru fier vechi. În cazul în care autoritățile competente au motive întemeiate să se îndoiască de faptul că nava care a făcut cererea pentru prima de tăiere pentru fier vechi este în stare bună de funcționare, acestea pot solicita un inspector pentru a certifica dacă nava implicată deține condiția tehnică de a transporta mărfuri. Prima de tăiere pentru fier vechi se refuză dacă nava nu îndeplinește această cerință.

Articolul 7

(1) După consultarea statelor membre și a organizațiilor care reprezintă transportul pe căile navigabile interioare la nivelul Comunității, Comisia stabilește separat pentru navele pentru marfă uscată, pentru navele cisterne și pentru remorcherele-împingătoare: — raporturile pentru regula „vechi pentru nou” pentru navele menționate la articolul 2; — cota contribuțiilor speciale; — perioada în timpul căreia primele pentru tăiere pentru fier vechi prevăzute la articolul 6 se vor plăti, condițiile pentru acordarea lor și cotele; — coeficienții de adaptare (tonaj echivalent) pentru fiecare tip și categorie de navă fluvială. (2) Contribuțiile speciale și primele pentru tăiere se exprimă în euro. Cotele care se aplică sunt aceleași pentru fiecare Fond. (3) Contribuțiile speciale și primele pentru tăiere pentru fier vechi se calculează pentru navele de marfă pe baza tonajului capacității brute de încărcare și pentru remorcherele-împingătoare pe baza forței motrice a navei. (4) După consultarea statelor membre și a organizațiilor care reprezintă transportul pe căile navigabile interioare la nivelul Comunității, Comisia stabilește regulile detaliate pentru sprijinul financiar reciproc prevăzut la articolul 3 alineatul (6). (5) Deciziile luate de Comisie iau de asemenea în considerare rezultatele examinării piețelor de transport în Comunitate și orice schimbări previzibile, precum și nevoia de a evita orice denaturare a concurenței într-o măsură care este contrară interesului comun. Pentru a contribui la examinarea pieței, proprietarii navelor construite sau importate trebuie să informeze Fondurile cu 6 luni înainte ca aceste nave să fie puse în funcțiune.

Articolul 8

Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (5), orice stat membru poate lua măsuri în special pentru a: — facilita transportatorilor fluviali care se retrag obținerea unei pensii anticipate sau transferul la o altă activitate economică; — organiza programe pentru calificare și recalificare profesională pentru muncitorii care se retrag; — încuraja operatorii-proprietari privați să facă parte din asociațiile comerciale; — încuraja adaptarea navelor la progresul tehnic pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și a promova necesitățile de siguranță tehnică; — îmbunătăți capacitățile operatorilor pentru a proteja dezvoltarea și viitorul comerțului.

Articolul 9

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a pune în aplicare prezentul regulament și înștiințează Comisia. Aceste măsuri prevăd, inter alia, verificarea permanentă și efectivă a conformității cu obligațiile impuse întreprinderilor de prezentul regulament și dispozițiile de drept intern adoptate la punerea în aplicare a acestora, și cu penalizările corespunzătoare în cazul nerespectării lor. (2) Comisiei îi sunt comunicate anual de către statele membre toate informațiile relevante în legătură cu progresul regulii „vechi pentru nou” și cu poziția financiară a Fondurilor și a fondului lor de rezervă. (3) Comisia adoptă deciziile pe care trebuie să le ia în conformitate cu articolul 7. (4) Comisia asigură că Fondurile aplică prezentul regulament în mod uniform și asigură coordonarea acestuia.

Articolul 10

Prezentul regulament intră în vigoare la 29 aprilie 1999.