Articolul 1
(1) Statele membre adoptă măsurile definite în prezenta directivă cu privire la stabilirea sau circulația serviciilor pe teritoriile lor de către persoane fizice și societăți precizate de Titlul I din Programele generale pentru eliminarea restricțiilor cu privire la libera circulație a serviciilor (7) și libertatea de stabilire (8), precum și cu privire la prestarea serviciilor de către aceste persoane și societăți (denumite în continuare „beneficiari”), care doresc să desfășoare activitățile enumerate în anexa A.
(2) Prezenta directivă se aplică activităților enumerate în anexa A pe care resortisanți ai statelor membre doresc să le desfășoare într-un stat membru gazdă, ca lucrători care desfășoară activități independente sau ca lucrători salariați.
Articolul 2
Statele membre în care inițierea sau efectuarea oricăreia dintre activitățile menționate în anexa A depinde de îndeplinirea anumitor condiții de calificare iau măsuri pentru ca oricărui beneficiar care solicită acest lucru să i se furnizeze, înainte de a se stabili sau de a începe să presteze servicii, informații despre reglementările cu privire la activitatea pe care urmărește să o desfășoare.
TITLUL II
Recunoașterea diplomelor oficiale acordate de un alt stat membru
Articolul 3
(1) Fără să aducă atingere articolului 4, un stat membru nu poate refuza unui resortisant al altui stat membru, din motive de calificare necorespunzătoare, accesul la sau desfășurarea uneia dintre activitățile enumerate în partea întâi a anexei A în aceleași condiții ca acelea care se aplică resortisanților proprii, fără a fi comparat în prealabil cunoștințele și competențele atestate de diplomele, certificatele sau alte titluri oficiale de calificare profesională obținute de beneficiar în vederea desfășurării aceleiași activități în alt loc din Comunitate cu cunoștințele și competențele solicitate conform normelor sale interne. Dacă examinarea comparativă conduce la concluzia corespondenței dintre cunoștințele și competențele atestate de o diplomă, un certificat sau un alt titlu oficial de calificare profesionale acordat de un alt stat membru și cele solicitate de normele sale interne, statul membru gazdă nu-i poate refuza deținătorului dreptul de a desfășura activitatea respectivă. Dacă însă examinarea comparativă evidențiază o diferență substanțială, statul membru gazdă trebuie să îi ofere beneficiarului ocazia de a demonstra că și-a însușit cunoștințele și competențele care îi lipseau. În acest caz, statul membru gazdă este obligat să permită solicitantului alegerea între o perioadă de adaptare și un test de aptitudini, prin analogie cu directivele 89/48/CEE și 92/51/CEE.
Prin derogare de la această regulă, statul membru gazdă poate solicita o perioadă de adaptare sau un test de aptitudini dacă migrantul preconizează să exercite, ca liber profesionist sau ca administrator al unei întreprinderi, activitățile enumerate în partea întâi a anexei A, necesitând cunoașterea sau aplicarea normelor interne specifice în vigoare, atunci când această cunoaștere sau aplicare a normelor este solicitată de autoritățile competente din acest stat resortisanților proprii pentru a desfășura astfel de activități.
Statele membre se străduiesc să țină seama de preferința beneficiarului între alternativele respective.
(2) Cererile de recunoaștere în sensul alineatului (1) sunt examinate în cel mai scurt timp posibil, iar autoritatea competentă din statul membru gazdă își motivează decizia, care trebuie să fie luată nu mai târziu de patru luni de la data la care au fost prezentate cererea și o documentație doveditoare cuprinzătoare. Dreptul de apel împotriva deciziei sau împotriva absenței acesteia există și se supune normelor de drept intern.
TITLUL III
Recunoașterea diplomelor pe baza experienței profesionale dobândite în alt stat membru
Articolul 4
În cazul în care într-un stat membru inițierea sau desfășurarea oricăreia dintre activitățile enumerate în anexa A este condiționată de posedarea unor cunoștințe și aptitudini generale, comerciale sau profesionale, statul membru respectiv acceptă ca probe suficiente cu privire la aceste cunoștințe și aptitudini faptul că activitatea respectivă a fost desfășurată în alt stat membru. Dacă activitatea este menționată în anexa A partea întâi, ea trebuie să fi fost desfășurată:
1. în cazul activităților din lista I: (a) timp de șase ani consecutivi cu statut fie de lucrător care desfășoară activități independente, fie de conducător al unei întreprinderi sau (b) timp de trei ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin trei ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau luat în considerare de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau (c) timp de trei ani consecutivi ca lucrător care desfășoară o activitate independentă, dacă beneficiarul dovedește că a desfășurat activitatea respectivă cel puțin cinci ani cu statut de salariat sau (d) timp de cinci ani consecutivi în funcții de conducere, din care cel puțin trei ani în funcții tehnice cu responsabilitate pentru unul sau mai multe departamente ale întreprinderii, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin trei ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau considerat de către un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale. În cazurile menționate la literele (a) și (c), desfășurarea activității nu trebuie să fi încetat cu mai multe de zece ani înainte de data la care se face cererea conform articolului 8;
2. în cazul activităților din lista II: (a) timp de șase ani consecutivi ca lucrător care desfășoară o activitate independentă ori în calitate de conducător al unei întreprinderi sau (b) — timp de trei ani consecutivi ca lucrător care desfășoară o activitate independentă sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că anterior primit o instruirea primit o instruirea primit o instruire de cel puțin trei ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau considerat de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau — timp de patru ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruirea de cel puțin doi ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau considerat de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau (c) timp de trei ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că a desfășurat activitatea respectivă timp de cel puțin cinci ani cu statut de salariat sau (d) — timp de cinci ani consecutivi cu statut de lucrător salariat, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin trei ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau considerat de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau — timp de șase ani consecutivi cu statut de lucrător salariat, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin doi ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau considerat de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale. În cazurile menționate la literele (a) și (c), desfășurarea activității nu trebuie să fi încetat cu mai multe de zece ani înainte de data la care se face cererea prevăzută la articolul 8;
3. în cazul activităților din lista III: (a) timp de șase ani consecutivi, fie ca lucrător care desfășoară o activitate independentă, fie de conducător al unei întreprinderi sau (b) timp de trei ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin trei ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau luat în considerare de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau (c) timp de trei ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente, dacă beneficiarul dovedește că a desfășurat activitatea respectivă timp de cel puțin cinci ani cu statut de salariat. În cazurile menționate la literele (a) și (c), desfășurarea activității nu trebuie să fi încetat cu mai mult de zece ani înainte de data la care se face cererea prevăzută la articolul 8;
4. în cazul activităților din lista IV: (a) timp de cinci ani consecutivi fie cu statut de lucrător care desfășoară activități independente, fie de conducător al unei întreprinderi sau (b) timp de doi ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin trei ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau considerat de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau (c) timp de trei ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin doi ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau considerat de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau (d) timp de doi ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că a desfășurat activitatea respectivă timp de cel puțin trei ani cu statut de salariat sau (e) timp de trei ani consecutivi cu statut de lucrător salariat dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire de cel puțin doi ani pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau luat în considerare de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale;
5. în cazul activităților din lista V secțiunile (a) și (b): (a) timp de trei ani cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, cu condiția ca desfășurarea activității respective să nu fi încetat cu mai mult de doi ani înainte de data la care se face cererea prevăzută la articolul 8 sau (b) timp de trei ani cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, cu condiția ca desfășurarea activității respective să nu fi încetat cu mai mult de doi ani înainte de data la care se face cererea prevăzută la articolul 8, dacă statul membru gazdă nu permite resortisanților săi să întrerupă desfășurarea activității respective pentru o perioadă mai lungă;
6. în cazul activităților din lista VI: (a) timp de trei ani consecutivi fie ca lucrător care desfășoară o activitate independentă, fie de conducător al unei întreprinderi sau (b) timp de doi ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire pentru activitatea respectivă, atestată printr-un certificat recunoscut la nivel național sau luat în considerare de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale sau (c) timp de doi ani consecutivi cu statut de lucrător care desfășoară activități independente sau de conducător al unei întreprinderi, dacă beneficiarul dovedește că a desfășurat activitatea respectivă timp de cel puțin trei ani cu statut de salariat sau (d) timp de trei ani consecutivi cu statut de lucrător salariat dacă beneficiarul dovedește că anterior a primit o instruire pentru activitatea respectivă, atestată de un certificat recunoscut la nivel național sau luat în considerare de un organism profesional sau comercial competent ca satisfăcând pe deplin cerințele sale. În cazurile menționate la literele (a) și (c), desfășurarea activității nu trebuie să fi încetat cu mai mult de 10 ani înainte de data la care se face cererea prevăzută la articolul 8.
Articolul 5
Dacă beneficiarul deține un certificat recunoscut la nivel național, obținut într-un stat membru și care atestă cunoașterea activității respective și aptitudinile necesare, echivalent cu cel puțin doi sau trei ani, după caz, de pregătire profesională, statul membru gazdă poate trata certificatul respectiv ca pe un certificat care atestă pregătirea cu durata cerută de articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (d), alineatul (2) literele (b) și (d), alineatul (3) litera (b) și alineatul (4) literele (b), (c) și (e).
Articolul 6
Dacă durata pregătirii beneficiarului este de cel puțin doi ani și mai puțin de trei ani, cerințele articolului 4 sunt îndeplinite dacă durata experienței profesionale ca persoană care desfășoară o activitate independentă sau de conducător specificată la articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (d), alineatul (2) litera (b) prima liniuță, alineatul (3) litera (b) și alineatul (4) litera (b) sau cu statut de salariat specificată la articolul 4 alineatul (2) litera (d) prima liniuță este extinsă în proporția necesară pentru a acoperi diferența de durată a pregătirii.
Articolul 7
Se consideră că o persoană a desfășurat activitate de conducător al unei întreprinderi în sensul articolului 4 dacă a desfășurat o astfel de activitate într-o întreprindere din domeniul profesional respectiv:
(a) de conducător al întreprinderii sau al unei filiale a întreprinderii sau
(b) ca adjunct al proprietarului sau conducătorului unei întreprinderi, dacă postul respectiv implică o răspundere echivalentă cu aceea a proprietarului sau conducătorului pe care l-a reprezentat sau
(c) într-un post de conducere cu sarcini de natură comercială sau tehnică și cu răspundere pentru unul sau mai multe departamente ale întreprinderii.
Articolul 8
Dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 este furnizată de un certificat privind natura și durata activității emis de autoritatea sau organismul competent din statul membru de origine sau din statul membru de unde provine beneficiarul, pe care beneficiarul trebuie să-l prezinte în sprijinul cererii sale de a primi autorizare pentru desfășurarea activității sau activităților respective în statul membru gazdă.
TITLUL IV
Recunoașterea altor calificări profesionale obținute în alt stat membru
Articolul 9
(1) Dacă statul membru gazdă solicită resortisanților săi care doresc să inițieze orice activitate menționată la articolul 1 alineatul (2) să prezinte o dovadă de moralitate și dovada că nu sunt și nu au fost declarați anterior în faliment sau numai una dintre aceste dovezi, el acceptă ca dovadă suficientă, în cazul resortisanților altor state membre, prezentarea unui extras din cazierul judiciar sau, în statele în care acesta nu există, a unui document echivalent emis de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau din statul membru din care provine beneficiarul care să demonstreze că sunt îndeplinite aceste cerințe.
(2) Dacă un stat membru gazdă impune resortisanților săi care doresc să inițieze orice activitate menționată la articolul 1 alineatul (2) anumite cerințe de moralitate și le cere să dovedească faptul că nu sunt și nu au fost declarați în faliment și că nu li s-au aplicat măsuri disciplinare profesionale sau administrative (de exemplu, retragerea dreptului de a deține anumite posturi, suspendarea activității sau radierea firmei), dar dovada nu poate fi obținută din documentul menționat la alineatul (1) al prezentului articol, el acceptă ca dovadă suficientă pentru resortisanții altor state membre un certificat emis de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau din statul membru din care provine beneficiarul prin care se atestă îndeplinirea cerințelor. Acest certificat se referă la faptele considerate relevante de către statul membru gazdă.
(3) Dacă statul membru de origine sau statul membru din care provine beneficiarul nu emite documentele prevăzute la alineatele (1) și (2), aceste documente sunt înlocuite cu o declarație sub jurământ – sau, în statele membre unde astfel de declarații sub jurământ nu sunt prevăzute, cu o declarație solemnă – făcută de persoana respectivă în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, unde este cazul, în fața unui notar din respectivul stat membru; această autoritate sau notarul eliberează un certificat care atestă autenticitatea declarației sub jurământ sau a declarației solemne. Declarația de absență a stării de faliment poate fi făcută și în fața unui organism profesional sau comercial competent din statul membru respectiv.
(4) Dacă statul membru gazdă solicită o dovadă a situației financiare, el consideră certificatele emise de bănci din statul membru de origine sau statul membru din care provine beneficiarul ca fiind echivalente cu cele emise pe propriul său teritoriu.
(5) Dacă un stat membru gazdă solicită resortisanților săi care doresc să inițieze sau să desfășoare oricare dintre activitățile prevăzute la articolul 1 alineatul (2) să aducă dovada că sunt asigurați împotriva riscurilor financiare care decurg din răspunderea lor profesională, el acceptă certificatele emise de societățile de asigurări ale altor state membre ca fiind echivalente cu cele emise pe propriul său teritoriu. Aceste certificate arată că asigurătorul s-a conformat legilor și reglementărilor în vigoare în statul membru gazdă în ceea ce privește condițiile și gradul de acoperire al asigurării.
(6) La data prezentării lor, documentele menționate la alineatele (1)-(3) și (5) nu trebuie să fie mai vechi de trei luni.
TITLUL V
Dispoziții procedurale
Articolul 10
(1) Statele membre desemnează, în termenul prevăzut la articolul 14, autoritățile și organismele răspunzătoare de eliberarea certificatelor menționate la articolele 8 și 9 alineatele (1)-(3) și comunică imediat acest lucru celorlalte state membre și Comisiei.
(2) Fiecare stat membru poate desemna un coordonator al activităților autorităților și organismelor prevăzute în alineatul (1) pentru grupul de coordonare creat în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva 89/48/CEE. Sarcinile grupului de coordonare includ:
— facilitarea aplicării prezentei directive;
— culegerea tuturor informațiilor folositoare pentru aplicarea sa în statele membre și în special culegerea și compararea informațiilor privind diferitele calificări profesionale din domeniile de activitate care intră sub incidența prezentei directive.
TITLUL VI
Dispoziții finale
Articolul 11
(1) Prezenta directivă abrogă directivele enumerate în anexa B.
(2) Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă.
Articolul 12
Începând de la 1 ianuarie 2001, statele membre transmit Comisiei la fiecare doi ani un raport cu privire la aplicarea sistemului introdus.
În afară de observațiile generale, raportul conține un rezumat statistic al deciziilor luate și o descriere a principalelor probleme generate de aplicarea prezentei directive.
Articolul 13
În termen de cel mult cinci ani de la data stabilită la articolul 14, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la situația aplicării prezentei directive, în special a articolului 5 în statele membre.
După ce au avut loc toate audierile necesare, îndeosebi ale coordonatorilor, Comisia își prezintă concluziile cu privire la modificările ce trebuie aduse sistemului existent. Dacă este necesar, Comisia prezintă și propuneri de îmbunătățire a sistemelor existente cu scopul de a facilita libera circulație a persoanelor, dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii.
Articolul 14
(1) Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare în conformitate cu prezenta directivă înainte de 31 iulie 2001. Ele informează de îndată Comisia în acest sens.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre reglementează modalitatea de realizare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor lor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 15
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 16
Prezenta directivă se adresează statelor membre.