Articolul text
Text integral
31998Y0206(01) (98/C 39/02) PREFAȚĂ În urma prezentării de către Comisie a unei Cărți verzi privind dezvoltarea pieței unice pentru serviciile poștale (1) și a unei comunicări, adresate Parlamentului European și Consiliului, precizând rezultatele consultărilor privind Cartea verde și măsurile preconizate de Comisie (2), a avut loc o dezbatere de fond cu privire la viitorul cadru de reglementare pentru sectorul poștal în Comunitate. Prin Rezoluția din 7 februarie 1994 privind dezvoltarea serviciilor poștale comunitare (3), Consiliul a invitat Comisia să propună măsuri care urmăresc definirea unui serviciu universal armonizat și a serviciilor poștale care pot fi rezervate. În iulie 1995 Comisia a propus un pachet de măsuri privind serviciile poștale care consta într-o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru dezvoltarea serviciile poștale comunitare și îmbunătățirea calității serviciului (4) și un proiect al prezentei comunicări privind aplicarea normelor de concurență (5). Prezenta comunicare, care completează măsurile de armonizare propuse de Comisie, se bazează pe rezultatele acestor discuții în conformitate cu principiile stabilite de rezoluția din 7 februarie 1994. Ea ține seama de observațiile primite în timpul consultării publice cu privire la proiectul de comunicare publicat în decembrie 1995, de rezoluția Parlamentului European (6) privind acest proiect adoptată la 12 decembrie 1996, precum și de dezbaterile din Parlamentul European și de discuțiile din Consiliu privind propunerea de directivă. Comisia consideră că, întrucât sunt un mijloc esențial de comunicare și de schimburi comerciale, serviciile poștale sunt vitale pentru toate activitățile economice și sociale. Noi servicii poștale își fac apariția în prezent, iar certitudinea privind evoluția pieței este necesară pentru a favoriza investițiile și crearea de noi locuri de muncă în acest sector. Astfel cum a recunoscut Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dreptul comunitar, în special normele de concurență din Tratatul CE, se aplică sectorului poștal (7). Curtea a explicat că „în cazul întreprinderilor publice cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive, acestea nu trebuie nici să adopte, nici să mențină în vigoare vreo măsură contrară normelor conținute în tratat în materie de concurență” și că aceste norme „trebuie coroborate cu articolul 90 alineatul (2) care prevede că întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general se supun normelor de concurență în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în fapt și în drept, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată”. Prin urmare, Comisiei îi sunt deseori adresate întrebări cu privire la atitudinea pe care intenționează să o adopte, pentru punerea în aplicare a normelor de concurență conținute de tratat, față de comportamentul furnizorilor de servicii poștale și față de măsurile de stat cu privire la întreprinderile publice și întreprinderile cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive în sectorul poștal. Prezenta comunicare expune interpretarea dată de Comisie dispozițiilor pertinente ale tratatului și principiile de orientare în conformitate cu care Comisia intenționează să aplice normele de concurență din tratat în sectorul poștal în cazuri concrete, menținând în același timp garanțiile necesare pentru furnizarea unui serviciu universal, și oferă întreprinderilor și statelor membre orientări clare astfel încât să evite încălcarea tratatului. Prezenta comunicare nu aduce atingere nici unei interpretări date de Curtea de Justiție a Comunităților Europene. În afară de aceasta, prezenta comunicarea descrie abordarea pe care Comisia intenționează să o adopte atunci când aplică normele de concurență în cazul comportamentului furnizorilor de servicii poștale și în atunci când evaluează compatibilitatea măsurilor de stat care limitează libertatea de a furniza servicii și/sau de a concura pe piețele serviciilor poștale cu normele de concurență și alte dispoziții ale tratatului. În afară de aceasta, ea abordează problema accesului nediscriminatoriu la rețeaua poștală și măsurile de protecție necesare pentru a asigura o concurență loială în acest sector. În special datorită dezvoltării noilor servicii poștale de către operatorii privați și publici, unele state membre și-au revizuit sau sunt în curs de a-și revizui legislația privind serviciile poștale pentru a limita monopolul furnizorilor lor de servicii poștale la ceea ce este considerat necesar pentru realizarea obiectivului de interes public. În același timp, Comisia se confruntă un număr crescând de reclamații și cauze in temeiul dreptului concurenței pentru care trebuie să adopte o poziție. La acest stadiu, o comunicare constituie astfel instrumentul adecvat pentru a furniza orientări statelor membre și furnizorilor de servicii poștale, inclusiv celor care se bucură de drepturi speciale sau exclusive, care să asigure o punere în aplicare corectă a normelor de concurență. Cu toate că nu poate fi exhaustivă, prezenta comunicare urmărește să furnizeze orientările necesare pentru o interpretare corectă, în special a articolelor 59, 85, 86, 90 și 92 din tratat în cazuri concrete. Publicând prezenta comunicare, Comisia ia măsuri pentru a asigura transparență și pentru a facilita deciziile de investiții ale tuturor furnizorilor de servicii poștale, în interesul utilizatorilor de servicii poștale din Uniunea Europeană. Astfel cum a explicat Comisia în comunicarea sa din 11 septembrie 1996 privind „Serviciile de interes general în Europa” (8), solidaritatea și tratamentul egal într-o economie de piață constituie obiective fundamentale ale Comunității. Serviciile de interes general contribuie la realizarea acestor obiective. Europenii așteaptă servicii de înaltă calitate la prețuri accesibile și mulți dintre ei chiar percep serviciile de interes general ca drepturi sociale. În special în sectorul poștal consumatorii tind să fie tot mai hotărâți în exercitarea drepturilor și dorințelor lor. Concurența mondială forțează întreprinderile care folosesc asemenea servicii să caute oferte la prețuri mai bune, comparabile cu cele de care se bucură concurenții lor. Noile tehnologii, precum faxul și poșta electronică, exercită presiuni enorme asupra serviciilor poștale tradiționale. Aceste evoluții au provocat îngrijorări cu privire la viitorul acestor servicii, însoțite de preocupări privind ocuparea forței de muncă și coeziunea economică și socială. Importanța economică a acestor servicii este considerabilă. Iată de ce este importantă modernizarea și dezvoltarea serviciilor de interes general, în măsura în care acestea contribuie atât de mult la competitivitatea, solidaritatea socială și calitatea vieții în Europa. Obiectivul Comunității este de a susține competitivitatea economiei europene într-o lume din ce în ce mai competitivă și de a asigura consumatorului mai multe posibilități de alegere, o calitate mai bună și prețuri mai mici, contribuind în același timp, prin intermediul politicilor sale, la consolidarea coeziunii economice și sociale între statele membre și la reducerea anumitor inegalități. Serviciile poștale joacă un rol important în această privință. Comunitatea s-a angajat să promoveze funcțiile acestora de interes economic general, astfel cum a afirmat solemn în noul articol 7d, introdus prin Tratatul de la Amsterdam, îmbunătățindu-le în același timp eficiența. Forțele pieței produc o alocare mai bună a resurselor și o eficiență mai mare în furnizarea de servicii, principalul beneficiar fiind consumatorul, care obține o calitate mai bună la un preț mai mic. Cu toate acestea, aceste mecanisme au câteodată limitele lor; ca urmare, avantajele potențiale pot să nu se extindă la întreaga populație, iar obiectivul de a promova coeziunea socială și teritorială în Uniune poate să nu fie atins. Astfel, autoritatea publică trebuie să asigure ca interesul general să fie luat în considerare. Structurile tradiționale ale anumitor servicii de interes economic general, care se bazează pe monopoluri naționale, constituie o provocare pentru integrarea economică europeană. Aceasta include monopolurile asupra serviciilor poștale care pot împiedica buna funcționare a pieței, în special prin blocarea accesului la un segment determinat al pieței, chiar și atunci când acestea sunt justificate. Adevărata provocare este de a asigura o interacțiune armonioasă între cerințele pieței unice în termeni de liberă circulație, performanță economică și dinamism economic, liberă concurență și obiectivele de interes general. De această interacțiune trebuie să beneficieze fiecare cetățean și societatea în ansamblu. Aceasta este un act dificil de echilibru, întrucât condițiile se schimbă permanent: piața unică continuă să se extindă, iar serviciile publice, departe de a fi fixe, trebuie să se adapteze noilor cerințe. Conceptul de bază de serviciu universal, la originea căruia se află Comisia (9), se referă la asigurarea presării de servicii de înaltă calitate la prețuri accesibile pentru toți. Serviciul universal este definit în funcție de principii — egalitate, universalitate, continuitate și adaptabilitate — și în funcție de practici solide — transparență în gestionare, în stabilirea tarifelor și în finanțarea și controlul de către organisme independente de cele care furnizează serviciile. Aceste criterii nu sunt întotdeauna îndeplinite toate la nivel național, dar atunci când au fost introduse prin folosirea conceptului de serviciu universal european, au avut efecte pozitive pentru dezvoltarea serviciilor de interes general. Serviciul universal este, în Europa, expresia cerințelor și aspectelor specifice ale modelului european de societate, în cadrul unei politici care combină o piață dinamică, coeziunea și solidaritatea. Serviciile poștale universale de înaltă calitate sunt de o mare importanță atât pentru consumatori, cât și pentru utilizatorii profesionali. Ținând seama de dezvoltarea comerțului electronic, importanța lor va crește în viitorul apropiat. Serviciile poștale au de jucat aici un rol important. În ceea ce privește sectorul poștal, a fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu Directiva 97/67/CE (denumită în continuare „Directiva poștală”, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 15, 21.1.1998)]. Această directivă urmărește să instituie norme comune pentru dezvoltarea sectorului poștal și îmbunătățirea calității serviciului, precum și pentru deschiderea progresivă a piețelor către concurență, într-un mod controlat. Obiectivul Directivei poștale este de a garanta serviciul poștal ca serviciu universal pe termen lung. Aceasta impune statelor membre un standard minim armonizat al serviciului universal, care include un serviciu de înaltă calitate pe întreg teritoriul cu distribuiri regulate garantate la prețuri accesibile pentru toți. Acest lucru implică colectarea, transportul, sortarea și distribuirea scrisorilor, precum și, în anumite limite de greutate și de preț, a cataloagelor și a coletelor. Cuprinde, de asemenea, trimiteri recomandate și cu valoare declarată (valeur déclarée) și se aplică atât corespondenței interne cât și celei externe. Se acordă o atenție corespunzătoare criteriilor de continuitate, confidențialitate, imparțialitate, tratament egal, precum și adaptabilitate. Pentru a garanta finanțarea serviciului universal, un sector poate fi rezervat furnizorilor acestui serviciu universal. Sfera sectorului rezervat a fost armonizată de Directiva poștală. În conformitate cu Directiva poștală, statele membre pot acorda drepturi exclusive pentru furnizarea de servicii poștale doar în măsura în care acest lucru este necesar pentru garantarea menținerii serviciului universal. În afară de aceasta, Directiva poștală stabilește sfera maximă pe care statele membre o pot rezerva pentru atingerea acestui obiectiv. Orice finanțare suplimentară care poate fi solicitată pentru serviciul universal poate fi obținută prin impunerea unor obligații agenților economici în schimbul autorizației care le este acordată; de exemplu, acestora li se poate solicita să contribuie financiar la un fond de compensare administrat în acest scop de un organism independent al beneficiarului (beneficiarilor), astfel cum se prevede la articolul 9 din Directiva poștală. Directiva poștală fixează un standard comun minim pentru serviciul universal și stabilește norme comune cu privire la sectorul rezervat. Prin urmare, ea consolidează certitudinea juridică ținând seama de legalitatea anumitor drepturi speciale și exclusive în sectorul poștal. Cu toate acestea, există anumite măsuri de stat care nu sunt tratate în directivă și care pot intra în conflict cu normele din tratat aplicabile statelor membre. Comportamentul autonom al furnizorilor de servicii poștale rămâne, de asemenea, supus normelor de concurență din tratat. Articolul 90 alineatul (2) din tratat prevede că furnizorii de servicii de interes general pot deroga de la normele din tratat, în măsura în care aplicarea acestor norme ar împiedica îndeplinirea misiunii de interes general care le-a fost încredințată. Această exceptare de la normele din tratat este, cu toate acestea, supusă principiului proporționalității. Acest principiu are ca scop să asigure cea mai bună corelație între obligația de a furniza servicii de interes general și modul în care serviciile sunt furnizate efectiv, astfel încât mijloacele utilizate să fie proporționale cu obiectivele urmărite. Principiul este conceput astfel încât să permită un echilibru flexibil și adaptat fiecărei situații, care ține seama de constrângerile tehnice și bugetare care pot varia de la un sector la altul. De asemenea, el permite o interacțiune optimă între eficiența pieței și cerințele de interes general, asigurând că mijloacele folosite pentru a satisface cerințele nu perturbă în mod excesiv buna funcționare a pieței unice europene și nu afectează schimburile comerciale într-o măsură contrară interesului Comunității (10). Aplicarea normelor din tratat, inclusiv aplicarea posibilă a exceptării în temeiul articolului 90 alineatul (2), privind atât comportamentul întreprinderilor, cât și măsurile de stat, poate fi realizată doar caz cu caz. Cu toate acestea, pentru consolidarea certitudinii juridice cu privire la măsurile nereglementate de Directiva poștală, pare a fi mult de dorit explicarea modului în care Comisia interpretează tratatul și abordarea pe care intenționează să o urmeze pe viitor în aplicarea acestor norme. În special, Comisia consideră că, sub rezerva dispozițiilor articolului 90 alineatul (2) privind furnizarea serviciului universal, aplicarea normelor din tratat ar favoriza competitivitatea întreprinderilor active în sectorul poștal, ar profita consumatorilor și ar contribui într-un mod pozitiv la obiectivele de interes general. Sectorul poștal din Uniunea Europeană se caracterizează prin existența unor sectoare pe care statele membre le-au rezervat pentru a garanta serviciul universal și care sunt în curs de armonizare prin Directiva poștală pentru a limita efectele de denaturare între statele membre. În conformitate cu tratatul, Comisia trebuie să asigure ca monopolurile asupra serviciilor poștale să respecte normele din tratat, în special normele de concurență, pentru a asigura avantaje maxime pentru consumatori și pentru a limita orice efecte de denaturare pentru aceștia. În atingerea acestui obiectiv prin aplicarea normelor de concurență în sectorul poștal de la caz la caz, Comisia se va asigura că puterea de monopol nu este utilizată pentru extinderea unei poziții dominante protejate și la activitățile liberalizate sau pentru discriminarea nejustificată în favoarea clienților mari și în detrimentul micilor utilizatori. Comisia asigură, de asemenea, ca monopolurile asupra serviciilor poștale acordate în sectorul serviciilor transfrontaliere să nu fie folosite la crearea sau menținerea de înțelegeri ilicite privind tarifele, care prejudiciază interesul întreprinderilor și al consumatorilor din Uniunea Europeană. Prezenta comunicare explică operatorilor de pe piață consecințele practice ale aplicării normelor de concurență în sectorul poștal și derogările posibile de la principii. Ea precizează poziția pe care o adoptă Comisia, în contextul stabilit de menținerea drepturilor exclusive și speciale armonizate de Directiva poștală, în evaluarea cazurilor concrete sau în fața Curții de Justiție în cauzele în care Curtea este sesizată de instanțele naționale în temeiul articolului 177 din tratat. 1. DEFINIȚII În sensul prezentei comunicări, se aplică următoarele definiții (11): Protecția datelor poate include protecția datelor personale, confidențialitatea informațiilor transmise sau stocate și protecția vieții private. 2. DEFINIȚIA PIEȚEI ȘI POZIȚIA PE PIAȚA SERVICIILOR POȘTALE (a) Definiția pieței geografice și a pieței produsului (b) Poziția dominantă (c) Obligațiile furnizorilor de servicii poștale care ocupă o poziție dominantă 3. SUBVENȚIONAREA ÎNCRUCIȘATĂ (a) Principiile de bază (b) Consecințe 4. ÎNTREPRINDERILE PUBLICE ȘI DREPTURILE SPECIALE SAU EXCLUSIVE 5. LIBERTATEA DE A FURNIZA SERVICII (a) Principiile de bază (b) Consecințe 6. MĂSURILE ADOPTATE DE STATELE MEMBRE (a) Principiile de bază (b) Consecințe 7. FURNIZORII DE SERVICII POȘTALE ȘI AJUTOARELE DE STAT (a) Principii În timp ce un număr mic de furnizori menționați la punctul 4.2 sunt foarte rentabili, majoritatea dintre ei fie par să aibă un deficit financiar, fie se situează aproape de pragul de rentabilitate în operațiunile poștale, cu toate că informațiile privind rezultatele lor financiare de bază sunt limitate, întrucât relativ puțini operatori publică periodic informații relevante în conformitate cu criteriile care permit verificarea contabilă. Cu toate acestea, se acordă ajutor financiar direct sub formă de subvenții sau ajutor indirect, precum scutiri fiscale, pentru a finanța anumite servicii poștale, chiar și în cazul în care valorile reale nu sunt deseori transparente. Tratatul însărcinează Comisia să aplice articolul 92, care declară ca fiind incompatibile cu piața comună ajutoarele de stat care afectează schimburile comerciale dintre statele membre ale Comunității, cu excepția cazului în care o exceptare este sau poate fi acordată. Fără a aduce atingere articolului 90 alineatul (2), articolele 92 și 93 se aplică serviciilor poștale (23). În temeiul articolului 93 alineatul (3), statele membre sunt obligate să notifice Comisiei pentru aprobare toate proiectele de acordare a ajutoarelor sau de modificare a sistemelor de ajutoare existente. În afara de aceasta, Comisia este obligată să monitorizeze ajutoarele pe care le-a autorizat anterior sau care au fost acordate înainte de intrarea în vigoare a tratatului sau înaintea aderării statului membru în cauză. Toți furnizorii de serviciu universal întră, în prezent, în sfera de aplicare a Directivei 80/723/CEE a Comisiei din 25 iunie 1980 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice (24), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/84/CEE (25). În afară de cerința generală de transparență pentru conturile furnizorilor menționați la punctul 4.2, care este descrisă la punctul 8 litera (b) punctul (vi), statele membre trebuie să asigure, prin urmare, în condițiile prevăzute de această directivă, transparența relațiilor financiare între ele și acești operatori, astfel încât să rezulte clar următoarele: Comisia ia în considerare, în special, următoarele relații financiare ca fiind puneri la dispoziție a fondurilor publice: (b) Aplicarea articolelor 90 și 92 Comisia a fost invitată să examineze un anumit număr de avantaje fiscale acordate unui furnizor de servicii poștale pe baza articolului 92 coroborat cu articolul 90 din tratat. Comisia a încercat să verifice dacă acest tratament fiscal privilegiat poate fi utilizat pentru a subvenționa încrucișat activitățile acestui operator în sectoarele deschise concurenței. La momentul respectiv, furnizorul de servicii poștale nu dispunea de un sistem de contabilitate analitică care să permită Comisiei să facă distincție între activitățile rezervate și cele concurențiale. Prin urmare, pe baza concluziilor studiilor realizate în acest domeniu, Comisia a evaluat cheltuielile suplimentare datorate obligațiilor de serviciu universal ale acestui furnizor de servicii poștale și a comparat aceste cheltuieli cu avantajele fiscale acordate. Comisia a ajuns la concluzia că aceste cheltuieli sunt superioare avantajelor respective și a hotărât, în consecință, că regimul fiscal în cauză nu poate conduce la subvenționarea încrucișată a activităților acestui operator în domeniile concurențiale (26). Ar trebui notat că, în decizia sa, Comisia a invitat statul membru în cauză să se asigure că furnizorul de servicii poștale adoptă un sistem de contabilitate analitică și i-a cerut să prezinte un raport anual care să-i permită monitorizarea respectării dreptului comunitar. Tribunalul de Primă Instanță a confirmat decizia Comisiei și a declarat că avantajele fiscale acordate acestui furnizor de servicii poștale constituie un ajutor de stat care beneficiază de o exceptare de la interdicția prevăzută la articolul 92 alineatul (1), în temeiul articolului 90 alineatul (2) din tratat (27). 8. SERVICIUL DE INTERES ECONOMIC GENERAL (a) Principiile de bază (b) Condițiile de aplicare a articolului 90 alineatul (2) sectorului poștal În ceea ce privește exceptarea prevăzută la articolul 90 alineatul (2), trebuie aplicate următoarele condiții: (i) liberalizarea altor servicii poștale Cu excepția serviciilor care trebuie rezervate și care pot fi rezervate în temeiul Directivei poștale, statele membre trebuie să retragă toate drepturile speciale sau exclusive privind furnizarea de servicii poștale, în măsura în care nu este obstrucționată, în fapt sau în drept, îndeplinirea misiunii speciale care a fost atribuită furnizorilor menționați la punctul 4.2 pentru furnizarea unui serviciu de interes economic general, cu excepția trimiterilor poștale legate de exercitarea puterii publice, și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta dreptul tuturor operatorilor economici de a furniza servicii poștale. Aceasta nu împiedică statele membre de a supune, după caz, furnizarea acestor servicii procedurilor de declarare sau de licențe colective și, după caz, procedurilor de acordare de licențe individuale pentru a asigura respectarea cerințelor esențiale și menținerea serviciului universal. Statele membre ar trebui, în acest caz, să asigure că toate condițiile prevăzute în cadrul acestor proceduri sunt transparente, obiective și fără efect discriminatoriu și ca există o cale de atac eficientă înaintea instanțelor contra deciziilor de refuz; (ii) absența de mijloace mai puțin restrictive pentru a garanta serviciile de interes economic general Drepturile exclusive pot fi acordate sau menținute doar în măsura în care ele sunt indispensabile pentru a asigura îndeplinirea misiunilor de interes economic general. În numeroase domenii, accesul la piață al noilor întreprinderi ar putea contribui, prin cunoștințele lor practice și teoretice specifice, la furnizarea de servicii de interes economic general. În cazul în care furnizorul menționat la punctul 4.2 nu furnizează în mod satisfăcător toate elementele serviciului universal cerute de Directiva poștală (precum posibilitatea fiecărui cetățean al statului membru în cauză și, în special, a celor care locuiesc în zone retrase, de a avea acces la ziare, reviste și cărți), în pofida avantajelor rețelei poștale publice și a drepturilor speciale sau exclusive acordate, statul membru în cauză trebuie să ia măsuri (31). În loc de a extinde drepturile deja acordate, statele membre trebuie să creeze posibilitatea ca serviciile să fie furnizate de concurenți și pot impune, în acest sens, acestor concurenți obligații suplimentare cerințelor esențiale. Toate aceste obligații trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și transparente; (iii) proporționalitatea De altfel, statele membre trebui să asigure ca domeniul de aplicare a drepturilor speciale sau exclusive acordate să fie proporțional cu interesul economic general urmărit prin aceste drepturi. Interzicerea autodistribuirii, adică furnizarea de servicii poștale de către persoana fizică sau juridică (inclusiv o întreprindere soră sau o filială) care este inițiatoarea trimiterilor, sau colectarea și transportul acestor trimiteri de către un terț care acționează doar în numele său ar fi, de exemplu, disproporțională în raport cu obiectivul de garantare a resurselor adecvate pentru rețeaua poștală publică. Statele membre trebuie, de asemenea, să adapteze cadrul acestor drepturi speciale sau exclusive la evoluția nevoilor și condițiilor în care serviciile poștale sunt furnizate și să țină seama de orice ajutor de stat acordat furnizorului menționat la punctul 4.2; (iv) monitorizarea de către un organism de reglementare independent Monitorizarea îndeplinirii misiunilor de serviciu public ale furnizorilor menționați la punctul 4.2 și a liberului acces la rețeaua poștală publică, precum și, după caz, acordarea de licențe, verificarea declarațiilor și respectării de către operatorii economici a drepturilor speciale sau exclusive acordate furnizorilor menționați la punctul 4.2 sunt asigurate de unul sau mai multe organisme independente față de aceștia din urmă (32). Acest organism ar trebui să vegheze, în special: că toate contractele de furnizare a serviciilor rezervate sunt complet transparente, sunt facturate separate și sunt diferențiate de serviciile nerezervate, precum imprimarea, etichetarea, introducerea în plic, că termenii și condițiile aplicabile serviciilor care sunt parțial rezervate și parțial liberalizate sunt definite separat și că elementul rezervat este deschis tuturor utilizatorilor de servicii poștale, indiferent dacă elementul nerezervat este cumpărat sau nu; (v) monitorizarea efectivă a serviciilor rezervate Statul membru trebuie să monitorizeze efectiv serviciile excluse din domeniul de aplicare a concurenței în funcție de obiectivele serviciului și de nivelele de performanță făcute publice, îndeplinirea lor trebuind să facă obiectul unor rapoarte periodice și publicate; (vi) transparența contabilă Orice furnizor menționat la punctul 4.2 utilizează o rețea poștală unică pentru a concura pe diferite piețe. Operatorii care exploatează o rețea poștală universală pot ușor practica discriminări prin prețuri și servicii între categorii de clienți sau în cadrul aceleiași categorii, ținând seama de cheltuielile generale importante care nu pot fi imputate integral și exact unui anumit serviciu. Prin urmare, este extrem de dificil a determina subvențiile încrucișate pe care le efectuează, atât între diferitele stadii ale prelucrării trimiterilor poștale în rețeaua poștală publică, cât și între serviciile rezervate și serviciile furnizate în condiții de concurență. În afară de aceasta, anumiți operatori aplică trimiterilor culturale tarife preferențiale, care, în mod evident, nu acoperă costurile totale medii. Statele membre sunt obligate, prin articolele 5 și 90 din tratat, să asigure respectarea deplină a dreptului comunitar. Comisia consideră că modul cel mai potrivit de a se achita de această obligație este ca statele membre să solicite furnizorilor menționați la punctul 4.2 să țină o contabilitate separată, identificând în mod distinct, inter alia, costurile și veniturile legate de serviciile furnizate în cadrul drepturilor lor exclusive și cele ale serviciilor furnizate în condiții de concurență, și să permită evaluarea aprofundată și exhaustivă a condițiilor aplicate în diferite puncte de acces ale rețelei poștale publice. Conturile referitoare la serviciile constituite din elemente care intră sub incidența serviciilor rezervate și elemente care aparțin serviciilor concurențiale ar trebui, de asemenea, să prezinte separat costurile aferente fiecărui element. Sistemele de contabilitate internă ar trebui să se bazeze pe principiile contabilității analitice, aplicate coerent și justificate obiectiv. Conturile financiare ar trebui stabilite, supuse verificării unui auditor independent, care poate fi desemnat de autoritatea națională de reglementare, și publicate în conformitate cu legislația națională și comunitară relevantă aplicabilă întreprinderilor comerciale; (vii) accesul nediscriminatoriu la rețeaua poștală Operatorii trebuie să furnizeze serviciul poștal universal oferind un acces nediscriminatoriu clienților sau intermediarilor la punctele publice de acces corespunzătoare, în conformitate cu nevoile acestor utilizatori. Condițiile de acces, inclusiv contractele (după caz), ar trebui să fie transparente, publicate într-un mod adecvat și propuse pe o bază nediscriminatorie. Anumiți operatori par să ofere tarife preferențiale anumitor grupuri de clienți într-un mod netransparent. Statele membre ar trebui să monitorizeze condițiile de acces la această rețea pentru a asigura absența oricărei discriminări, atât în condițiile de utilizare, cât și în prețurile care urmează să fie plătite. Ar trebui să se asigure, în special, că intermediarii, inclusiv operatorii din alte state membre, pot alege între punctele de acces disponibile ale rețelei poștale publice și pot obține accesul la rețea într-un termen rezonabil, în condiții tarifare bazate pe costuri, care țin seama de serviciile efectiv solicitate. Obligația de a furniza un acces nediscriminatoriu la rețeaua poștală publică nu înseamnă că statele membre sunt obligate să garanteze accesul la trimiteri de corespondență provenind de pe teritoriul său care au fost transportate de societățile comerciale într-un alt stat, cu încălcarea unui monopol poștal și care trebuie să fie introduse în rețeaua poștală publică printr-un furnizor de servicii poștale al acestui alt stat, cu unicul scop de a beneficia de tarife poștale mai scăzute. Alte motive economice, precum costurile de producție și echipamentele, valoarea adăugată sau nivelul de serviciu propus în alte state membre, nu sunt considerate abuzive. Organismul de reglementare independent poate aplica sancțiuni în caz de fraudă. În prezent, accesul internațional la rețelele poștale este uneori refuzat, sau autorizat numai în anumite condiții, pentru trimiterile poștale al căror proces de producție include o transmisie de date internațională înainte de realizarea materială a acestor trimiteri poștale. Aceste cazuri sunt, de obicei, denumite repoștare nematerială. În condițiile actuale, aceasta poate chiar să pună o problemă economică furnizorului de servicii poștale care distribuie corespondența, ținând seama de nivelul cheltuielilor terminale aplicate între furnizorii de servicii poștale. Operatorii încearcă să rezolve această problemă prin introducerea unui sistem adecvat de cheltuieli terminale. Comisia poate solicita statelor membre, în temeiul articolului 5 primul paragraf din tratat, să o informeze cu privire la condițiile de acces aplicate și motivele aplicării lor. Comisia nu va divulga informațiile obținute în urma acestor cereri, în măsura în care ea este supusă obligației secretului profesional. 9. REVIZUIREA Prezenta comunicare este adoptată la nivel comunitar pentru a facilita evaluarea anumitor comportamente ale întreprinderilor și a anumitor măsuri publice în materie de servicii poștale. După o anumită perioadă de dezvoltare, eventual spre anul 2000, Comisia ar trebui să realizeze o evaluare a sectorului poștal cu privire la normele din tratat pentru a stabili dacă sunt necesare modificări ale pozițiilor expuse de prezenta comunicare, ținând seama de factorii sociali, economici sau tehnici și pe baza experienței acumulate în examinarea cauzelor din acest sector. În timp util, Comisia va realiza o evaluare globală a situației din sectorul poștal, ținând seama de obiectivele prezentei comunicări.