Articolul 1
Scopul prezentei directive este acela de a proteja drepturile membrilor regimurilor de pensie suplimentară care se deplasează dintr-un stat membru în altul, contribuind astfel la eliminarea obstacolelor în calea liberei circulații a lucrătorilor salariați și a lucrătorilor care desfășoară activități independente în cadrul Comunității. O asemenea protecție se referă la dreptul la pensie atât în cadrul regimurilor facultative de pensie suplimentară, cât și al celor obligatorii, cu excepția celor reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.
Articolul 2
Prezenta directivă se aplică membrilor regimurilor de pensie suplimentară și altor persoane îndreptățite conform regimurilor respective, care au dobândit sau sunt pe cale să dobândească drepturi în unul sau mai multe state membre.
CAPITOLUL II
DEFINIȚII
Articolul 3
În sensul prezentei directive:
(a) „pensie suplimentară” reprezintă pensiile de vârstă și, dacă regulile regimurilor de pensie suplimentară stabilite în conformitate cu legislația și practica națională prevăd acest lucru, indemnizațiile de invaliditate și de urmaș, care ar trebui să suplimenteze sau să le înlocuiască pe cele echivalente din regimurile legale de securitate socială;
(b) „regim de pensie suplimentară” reprezintă orice regim de pensii stabilite după criteriul profesional în conformitate cu legislația și practica națională, cum ar fi contractele de asigurare de grup sau schemele de repartiție convenite de către unul sau mai multe ramuri sau sectoare, regimuri finanțate prin capitalizare sau promisiuni de pensii sprijinite prin înscrierea unor provizioane sau orice alt aranjament, colectiv sau similar, care poate să asigure o pensie suplimentară lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente;
(c) „drepturi la pensie” reprezintă orice beneficii la care membrii acestor regimuri sau alte persoane îndreptățite au dreptul, conform regulilor specifice regimurilor de pensie suplimentară și, acolo unde este cazul, conform legislației naționale;
(d) „drepturi de pensie dobândite” reprezintă orice îndreptățire la beneficii obținute după îndeplinirea condițiilor cerute de regulile specifice regimurilor de pensie suplimentară și, acolo unde este cazul, de legislația națională;
(e) „lucrător detașat” reprezintă acea persoană care este trimisă la lucru în alt stat membru și care, în condițiile titlului II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, continuă să facă obiectul legislației din statul membru de origine, iar termenul „detașare” se interpretează în consecință;
(f) „contribuție” reprezintă orice plată efectuată sau considerată a fi fost efectuată într-un regim de pensie suplimentară.
CAPITOLUL III
MĂSURI PENTRU PROTECȚIA DREPTULUI LA PENSIE SUPLIMENTARĂ AL LUCRĂTORILOR CARE SE DEPLASEAZĂ ÎN CADRUL COMUNITĂȚII
Articolul 4
Tratamentul egal în ceea ce privește păstrarea drepturilor la pensie
Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura păstrarea drepturilor la pensie dobândite de către membrii unui regim de pensie suplimentară pentru care nu se mai plătesc contribuții în regimul respectiv ca urmare a deplasării lor dintr-un stat membru în altul, în aceeași măsură ca și pentru membrii ale căror contribuții nu mai sunt plătite, dar care rămân în același stat membru. Prezentul articol se aplică, de asemenea, altor persoane îndreptățite, conform regulilor regimului de pensie suplimentară respectiv.
Articolul 5
Plățile peste graniță
Statele membre trebuie să se asigure că, în privința membrilor unui regim de pensie suplimentară, ca și a altor persoane îndreptățite în cadrul unor asemenea regimuri, regimurile de pensie suplimentară efectuează plata în alte state membre, sumă netă, fără taxe și alte speze care ar putea fi aplicate, a tuturor beneficiilor datorate în cadrul acestor regimuri.
Articolul 6
Contribuții la regimurile de pensie suplimentară din partea sau în numele lucrătorilor detașați
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a permite continuarea contribuțiilor la regimurile de pensie suplimentară stabilite într-un stat membru, din partea sau în numele unui lucrător detașat care este membru al unui astfel de regim, pe perioada detașării într-un alt stat membru.
(2) Dacă, în conformitate cu alineatul (1), contribuțiile continuă să fie plătite într-un regim de pensie suplimentară stabilit într-un stat membru, lucrătorul detașat și, unde este cazul, angajatorul său sunt scutiți de obligația de a contribui la un regim de pensie suplimentară într-un stat membru.
Articolul 7
Informații pentru membrii regimurilor
Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că angajatorii, administratorii sau alte persoane răspunzătoare de administrarea regimurilor de pensie suplimentară furnizează informații adecvate membrilor regimurilor, atunci când aceștia din urmă se deplasează în alt stat membru, cu privire la drepturile lor la pensie și la opțiunile pe care le au în cadrul regimului respectiv. Aceste informații trebuie să corespundă cel puțin informațiilor furnizate membrilor regimului care încetează să mai contribuie, dar care rămân în statul membru respectiv.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 8
Statele membre se asigură că prevederile articolului 6 se aplică numai acelor transferuri de lucrători care încep pe data de 25 iulie 2001 sau după această dată.
Articolul 9
Statele membre trebuie să introducă în ordinea lor juridică internă acele măsuri care sunt necesare pentru a permite tuturor persoanelor care se consideră lezate prin neaplicarea prevederilor prezentei directive să-și poată valorifica drepturile pe cale judecătorească, după recurgerea eventuală la alte autorități competente.
Articolul 10
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare, în conformitate cu prezenta directivă, în termen de cel mult 36 de luni de la data intrării sale în vigoare, sau se asigură, cel târziu până la acea dată, că partenerii sociali au introdus prevederile necesare prin acord. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a putea garanta, în orice moment, rezultatele impuse prin prezenta directivă. Acestea trebuie să informeze imediat Comisia în această privință.
În momentul adoptării de către statele membre, aceste prevederi trebuie să cuprindă o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Metodele prin care se face o astfel de referire sunt hotărâte de către statele membre.
Acestea informează Comisia cu privire la autoritățile naționale care trebuie să fie contactate în legătură cu aplicarea prezentei directive.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, cel târziu până la data de 25 ianuarie 2002, dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în domeniile reglementate de prezenta directivă.
(3) Pe baza informațiilor furnizate de către statele membre, Comisia înaintează un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social, în termen de șase ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
Raportul se ocupă de aplicarea prezentei directive și trebuie să propună, acolo unde este cazul, orice modificări care se dovedesc necesare.
Articolul 11
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.