Articolul 1
Declarații de bune practici (1) Fiecare stat membru va depune la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene, în termen de douăsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentei acțiuni comune, o declarație de bune practici în executarea cererilor de asistență judiciară în materie penală venite din partea celorlalte state membre, inclusiv transmiterea rezultatelor, și în trimiterea de cereri de asistență judiciară altor state membre. (2) Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene va traduce declarațiile prevăzute la prezentul articol în limbile oficiale ale instituțiilor Comunității Europene și va transmite aceste traduceri statelor membre. (3) Declarațiile fiecărui stat membru menționate la alineatul (1) includ, fără a aduce atingere dispozițiilor proiectului de Convenție de asistență judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene și sub rezerva declarației anexate la prezenta acțiune comună, angajamentul de a promova, în conformitate cu dreptul său intern și cu procedurile sale judiciare, următoarele practici: (a) în cazul în care statul membru solicitant cere acest lucru, se va lua act de toate cererile de asistență, precum și de toate solicitările de informații în formă scrisă referitoare la executarea cererilor, în afară de cazul în care un răspuns detaliat este trimis rapid; statul membru solicitant nu va putea să ceară o confirmare de primire, cu excepția cazului în care acest stat membru a menționat pe cerere „urgent” sau consideră, având în vedere circumstanțele, că o confirmare de primire este necesară; (b) luând act de cererile de asistență și de cererile de informații menționate la prezentul alineat, se vor transmite autorităților solicitante numele și coordonatele, inclusiv numerele de telefon și de fax, ale autorității și, dacă este posibil, ale persoanei împuternicite să execute cererea; (c) se va acorda prioritate, în măsura în care aceasta nu contravine dreptului statului membru solicitat, cererilor însoțite de mențiunea explicită „urgent” ale autorităților solicitante, iar cererile, însoțite sau nu de mențiunea „urgent”, nu se vor trata mai puțin favorabil decât cererile de informații similare făcute în statul membru solicitat în numele autorităților acestuia; (d) în cazul în care asistența solicitată nu poate fi acordată în totalitate sau parțial, se va transmite autorităților solicitante un raport scris sau verbal în care se va explica dificultatea și se va propune, dacă este posibil, examinarea, împreună cu autoritățile respective, a mijloacelor de soluționare; (e) în cazul în care este previzibil că asistența nu va putea fi acordată sau nu va putea fi acordată în totalitate în termenul fixat de către statul membru solicitant, și că aceasta va afecta derularea procedurilor în statul membru solicitant, se va transmite în cel mai scurt timp autorităților acestui stat un raport scris sau verbal, precum și orice raport suplimentar solicitat de către acestea, precizându-se când ar putea fi acordată asistența solicitată; (f) se vor prezenta cereri de asistență de îndată ce a fost stabilită cu exactitate nevoia de asistență și, în cazul în care o cerere poartă mențiunea „urgent” sau în care este indicat un termen, vor fi explicate motivele urgenței sau ale termenului; declarația include angajamentul de a nu indica mențiunea „urgent” în cazul în care cererea este de importanță secundară; (g) cererile vor fi transmise în conformitate cu dispozițiile tratatului sau ale altor instrumente internaționale relevante; (h) la prezentarea unei cereri de asistență, se vor pune la dispoziția autorităților solicitate numele și coordonatele autorității, inclusiv numerele de telefon și de fax, și, dacă este posibil, ale persoanei împuternicite să emită cererea. (4) Fiecare stat membru comunică declarația sa autorităților judiciare sau autorităților competente respective, invitându-le ca, în limitele competențelor lor, să ia măsurile eventual necesare pentru punerea ei în practică. (5) Orice declarație depusă în conformitate cu prezentul articol, fără a aduce atingere prevederilor alineatului (3), poate fi modificată în orice moment de către statul membru care a întocmit-o, printr-o altă declarație depusă la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene. Orice nouă declarație are ca scop îmbunătățirea bunelor practici de executare a cererilor de asistență judiciară în materie penală.