Regulamentul (CE) nr. 12/97 al Comisiei din 18 decembrie 1996 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a dispozițiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se modifică după cum urmează: 1. Titlul II din partea I se înlocuiește cu următorul text: „TITLUL II INFORMAȚII OBLIGATORII CAPITOLUL I Definiții Articolul 5 În sensul acestui titlu: 1. informații obligatorii: reprezintă informațiile tarifare sau informațiile referitoare la origine obligatorii pentru administrațiile tuturor statelor membre ale Comunității atunci când condițiile prevăzute la articolele 6 și 7 sunt respectate; 2. solicitant: — în ceea ce privește tariful vamal: reprezintă persoana care solicită autorităților vamale informații tarifare obligatorii; — în ceea ce privește originea: reprezintă persoana care solicită autorităților vamale informații obligatorii privind originea și are motive întemeiate de a face acest lucru; 3. titular: reprezintă persoana în numele căreia se eliberează informațiile obligatorii. CAPITOLUL 2 Procedura de obținere a informațiilor obligatorii – Notificarea solicitantului și transmiterea către Comisie Articolul 6 (1) Cererile de informații obligatorii se întocmesc în scris, fie către autoritățile vamale competente din statul membru sau statele membre în care urmează a se aplica aceste informații, fie către autoritățile vamale competente din statul membru de reședință al solicitantului. (2) Cererea privind informațiile tarifare obligatorii se referă la un singur tip de mărfuri. Cererea de informații privind originea se referă la un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe ce conferă originea. (3) (A) Cererile pentru informațiile tarifare obligatorii trebuie să includă următoarele date: (a) numele și adresa titularului; (b) numele și adresa solicitantului, în cazul în care acesta nu este titularul; (c) nomenclatura vamală în care urmează a se încadra mărfurile. În cazul în care solicitantul dorește să obțină încadrarea mărfurilor într-una dintre nomenclaturile prevăzute la articolul 20 alineatul (3) litera (b) și alineatul (6) litera (b) din cod, în cererea de informații obligatorii privind tarifele se face în mod expres mențiune la nomenclatura respectivă; (d) descrierea amănunțită a mărfurilor permițând identificarea lor și determinarea încadrării în nomenclatura vamală; (e) compoziția mărfurilor și metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia, în cazul în care încadrarea depinde de acest lucru; (f) mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau orice alte documente disponibile care pot ajuta autoritățile vamale la stabilirea încadrării corecte a mărfurilor din nomenclatura vamală se atașează ca anexe; (g) încadrarea avută în vedere; (h) acordul de a pune la dispoziție o traducere a oricărui document anexat în limba oficială (sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de către autoritățile vamale; (i) orice date ce urmează a se considera confidențiale; (j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoștințele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori s-au eliberat informații tarifare obligatorii pentru mărfuri identice sau similare; (k) acceptul ca informațiile furnizate să poată fi stocate într-o bază de date a Comisiei; totuși, în afara articolului 15 din cod, se aplică dispozițiile ce reglementează protecția informațiilor în vigoare în statele membre. (B) Cererile pentru informații obligatorii privind originea trebuie să includă următoarele date: (a) numele și adresa titularului; (b) numele și adresa solicitantului, în cazul în care acesta nu este titularul; (c) temeiul juridic, în sensul articolelor 22 și 27 din cod; (d) descrierea amănunțită a mărfurilor și încadrarea lor tarifară; (e) compoziția mărfurilor și metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia și prețul lor de uzină, dacă este necesar; (f) condițiile care permit identificarea originii, materiile prime folosite și originea acestora, încadrarea tarifară, valorile corespunzătoare și descrierea circumstanțelor (reguli de schimbare a poziției tarifare, valoarea adăugată, descrierea operațiunii sau transformării sau orice altă regulă specifică) ce permit întrunirea condițiilor; trebuie menționate în mod special regula exactă de origine aplicată și originea mărfurilor; (g) mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau alte documente disponibile privind compoziția mărfurilor și materialele componente și care pot ajuta la descrierea procesului de fabricație sau transformare suferit de materiale; (h) acordul de a pune la dispoziție o traducere a oricărui document anexat în limba oficială (sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de către autoritățile vamale; (i) orice date ce urmează a se considera confidențiale, fie față de public, fie față de administrații; (j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoștințele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori s-au eliberat informații obligatorii privind tarifele sau originea pentru mărfuri sau materiale identice sau similare cu cele menționate la litera (d) sau (f); (k) acceptul ca informațiile furnizate să poată fi stocate într-o bază de date a Comisiei cu acces public; totuși, în afara articolului 15 din cod, se aplică dispozițiile ce reglementează protecția informațiilor în vigoare în statele membre. (4) În cazul în care, la primirea cererii, autoritățile vamale consideră că cererea nu conține toate datele necesare pentru formularea unui răspuns în cunoștință de cauză, acestea cer solicitantului să prezinte informațiile lipsă. Termenele de trei luni și 150 de zile menționate în articolul 7 încep din momentul în care autoritățile vamale au toate datele pentru a lua o decizie; autoritățile vamale trebuie să notifice solicitantului pentru primirea cererii acestuia și să-i comunice data de la care începe termenul respectiv. (5) Lista autorităților vamale desemnate de statele membre să primească cererile sau să elibereze informații obligatorii se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene. Articolul 7 (1) Informațiile obligatorii se notifică solicitantului în scris cât mai curând posibil. (a) În ceea ce privește tariful: vamal dacă nu este posibilă notificarea solicitantului în termen de 3 luni de la acceptarea cererii, autoritățile vamale contactează solicitantul pentru a explica motivul întârzierii și pentru a indica data la care anticipează că vor putea furniza informațiile. (b) În ceea ce privește originea: notificarea trebuie efectuată în termen de 150 de zile de la data acceptării cererii. (2) Informațiile obligatorii se furnizează cu ajutorul unui formular în conformitate cu modelul din anexa 1 (informații tarifare obligatorii) sau anexa 1A (informații obligatorii privind originea). Notificarea trebuie să precizeze ce date urmează a se considera ca fiind furnizate pe bază confidențială. Se va menționa posibilitatea de a face recurs, prevăzută la articolul 243 din cod. Articolul 8 (1) Un exemplar al informațiilor tarifare obligatorii notificate (exemplarul nr. 2 din anexa 1) și constatările (exemplarul nr. 4 din aceeași anexă) sau o copie după informațiile obligatorii privind originea notificate se transmit neîntârziat Comisiei de către autoritățile vamale ale statului membru interesat. Transmiterea se face cât de curând posibil, prin mijloace electronice. (2) În cazul în care un stat membru cere acest lucru, Comisia trimite neîntârziat datele înscrise în exemplarul respectiv al formularului și celelalte informații relevante. Această înștiințare se efectuează cât de curând posibil, prin mijloace electronice. CAPITOLUL 3 Dispoziții ce se aplică în cazul neconcordanțelor din informațiile obligatorii Articolul 9 (1) În cazul în care există informații obligatorii diferite: — Comisia trebuie, la inițiativa proprie, sau la cererea reprezentantului unui stat membru, să înscrie problema pe agenda Comitetului în vederea dezbaterii la ședința care se va desfășura luna următoare sau, în lipsa acesteia, la următoarea ședință; — în conformitate cu procedura Comitetului, Comisia va adopta o măsură pentru a asigura aplicarea uniformă a nomenclaturii vamale și a regulilor de origine, unde ele sunt valabile, cât mai curând cu putință și până la șase luni de la ședința menționată la prima liniuță. (2) În sensul aplicării alineatului (1), informațiile obligatorii privind originea se consideră diferite în cazul în care conferă origini diferite mărfurilor care: — se încadrează la aceeași poziție tarifară și a căror origine a fost stabilită pe baza acelorași reguli și — au fost obținute prin aceleași procedee de fabricație. CAPITOLUL 4 Efectul juridic al informațiilor obligatorii Articolul 10 (1) Fără să aducă atingere dispozițiilor articolelor 5 și 64 din cod, informațiile obligatorii se pot invoca numai de către titular. (2) (a) În ceea ce privește tariful vamal: autoritățile vamale pot cere titularului, atunci când completează formalitățile vamale, să informeze autoritățile vamale că se află în posesia informațiilor tarifare obligatorii cu privire la mărfurile ce sunt vămuite. (b) În ceea ce privește originea: autoritățile responsabile cu verificarea aplicabilității informațiilor obligatorii privind originea pot cere titularului, atunci când completează formalitățile, să informeze autoritățile respective că se află în posesia informațiilor obligatorii privind originea mărfurilor pentru care sunt efectuate formalitățile. (3) Titularul de informații obligatorii le poate folosi pentru anumite mărfuri numai în cazul în care face dovada: (a) în ceea ce privește tariful vamal: față de autoritățile vamale că mărfurile respective sunt conforme în toate privințele cu cele descrise în informațiile prezentate; (b) în ceea ce privește originea: față de autoritățile menționate la alineatul (2) litera (b) că mărfurile în cauză și circumstanțele care le determină originea sunt conforme sub toate aspectele cu cele descrise în informațiile prezentate. (4) Autoritățile vamale (pentru informații tarifare obligatorii) sau autoritățile menționate la alineatul (2) litera (b) (pentru informații obligatorii privind originea) pot cere ca aceste informații să fie traduse în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru interesat. Articolul 11 Informațiile tarifare obligatorii furnizate de autoritățile vamale ale unui stat membru începând de la 1 ianuarie 1991 devin obligatorii pentru autoritățile competente ale tuturor statelor membre în aceleași condiții. Articolul 12 (1) La adoptarea unuia dintre documentele sau a uneia dintre măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod, autoritățile vamale întreprind demersurile necesare pentru asigurarea condițiilor ca informațiile obligatorii să fie de la acea dată numai în conformitate cu documentul sau măsura respectivă. (2) (a) Pentru informații tarifare obligatorii, în sensul alineatului (1) de mai sus, data ce se ia în considerare va fi precum urmează: — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (i) din cod privind amendamentele la nomenclatura vamală, data aplicabilității lor; — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (i) din cod și care stabilesc sau afectează încadrarea mărfurilor în nomenclatura vamală, data publicării lor în seria L a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod privind amendamentele la notele explicative la Nomenclatura Combinată, data publicării lor în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod, data deciziei; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod referitoare la adoptarea unui aviz de clasificare sau a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura Sistemului Armonizat emise de Organizația Mondială a Comerțului, data comunicării de către Comisie în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene. (b) Pentru informațiile obligatorii, în sensul alineatului (1), data ce se ia în considerare este precum urmează: — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (i) din cod privind determinarea originii mărfurilor și regulile stipulate în articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii), data intrării lor în vigoare; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod referitoare la amendamentele la notele explicative și avizele adoptate la nivelul Comunității, data publicării acestora în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod, data deciziei; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod referitoare la observațiile privind originea sau notele explicative emise de Organizația Mondială a Comerțului, data comunicării de către Comisie în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod privind anexa la Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind regulile de origine și cele adoptate în acorduri internaționale, data intrării în vigoare. (3) Comisia comunică autorităților vamale cât de curând posibil datele de adoptare a măsurilor și documentelor prevăzute în prezentul articol. CAPITOLUL 5 Dispoziții aplicabile în cazul expirării valabilității informațiilor obligatorii Articolul 13 În cazul în care, ca urmare a punctului 2 de la articolul 12 alineatul (4) și articolul 12 alineatul (5) din cod, informațiile obligatorii sunt anulate sau încetează a mai fi valabile, autoritățile vamale care le-au furnizat trebuie să anunțe Comisia în cel mai scurt timp. Articolul 14 (1) În cazul în care titularul informațiilor obligatorii care și-au pierdut valabilitatea din motive prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod dorește să folosească posibilitatea de a invoca astfel de informații pe o perioadă de timp în conformitate cu dispozițiile alineatului (6) din articolul menționat, el notifică autoritățile vamale, punând la dispoziție documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificări pentru a se stabili dacă se îndeplinesc condițiile relevante. (2) În cazurile excepționale în care Comisia, în conformitate cu dispozițiile de la ultimul paragraf de la articolul 12 alineatul (7) din cod, adoptă o măsură derogatorie de la dispozițiile alineatului (6) din articolul menționat sau în cazul în care nu se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informațiile tarifare obligatorii sau informațiile obligatorii privind originea, autoritățile vamale trebuie să notifice în scris pe titular.” 2. În partea I titlul IV, capitolul 2 se înlocuiește cu următorul text: „CAPITOLUL 2 Originea preferențială Articolul 66 În sensul prezentului capitol: (a) prin «fabricare» se înțelege orice prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operațiunile specifice; (b) prin «materiale» se înțelege orice ingredient, materie primă, componentă sau piesă etc., folosită la fabricarea produsului; (c) prin «produs» se înțelege produsul care este fabricat, chiar dacă este destinat folosirii ulterioare într-o altă operațiune de fabricare; (d) prin «mărfuri» se înțelege atât materiale, cât și produse; (e) prin «valoarea în vamă» se înțelege valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General privind Tarifele și Comerțul (Acordul OMC privind evaluarea în vamă); (f) prin «prețul de uzină» se înțelege, în listele din anexele 15, 19 și 20, prețul plătit fabricantului care a efectuat ultima prelucrare sau transformare a produsului, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor folosite minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite când produsul este exportat; (g) prin «valoare» se înțelege, în listele din anexele 15, 19 și 20, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare folosite, sau, dacă aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi apreciată, primul preț apreciat plătit pentru materiale în Comunitate sau în țara beneficiară în sensul articolului 67 alineatul (1) sau republica, sau teritoriul beneficiar în sensul articolului 98 alineatul (1). În cazul în care valoarea materialelor originare folosite trebuie să fie stabilită, acest alineat trebuie aplicat mutatis mutandis; (h) prin «capitole» și «poziții» se înțelege capitolele și pozițiile (coduri de 4 cifre) folosite în nomenclatură care formează Sistemul Armonizat; (i) «încadrat» se referă la încadrarea unui produs sau material la o anumită poziție; (j) prin «transport sau partidă de mărfuri» se înțelege produsele care fie sunt expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie fac obiectul unui singur document de transport referitor la transportul de la exportator la destinatar sau, în absența unui astfel de document, de o singură factură. Secțiunea 1 Sistemul generalizat de preferințe Subsecțiunea 1 Definiția conceptului de produse originare Articolul 67 (1) În sensul dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare generalizate acordate de Comunitate unor produse care provin din țări în curs de dezvoltare (denumite în continuare «țări beneficiare»), următoarele se consideră produse originare într-o țară beneficiară: (a) produse obținute integral în țara respectivă, în conformitate cu articolul 68; (b) produse obținute în țara respectivă, la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele prevăzute la litera (a), cu condiția ca respectivele produse să sufere prelucrări sau transformări suficiente, în sensul articolului 69. (2) În sensul prezentei secțiuni, produsele originare din Comunitate, în sensul alineatului (3), care sunt supuse într-o țară beneficiară prelucrării sau transformării depășind-o pe cea descrisă la articolul 70, sunt considerate ca provenind din țara beneficiară. (3) Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în vederea stabilirii originii produselor obținute în Comunitate. (4) Atât timp cât Norvegia și Elveția acordă preferințe tarifare generalizate produselor provenind din țările beneficiare menționate la alineatul (1) și aplică o definiție a conceptului de origine corespunzătoare cu cea din prezenta secțiune, produsele originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția care sunt supuse într-o țară beneficiară transformării sau prelucrării depășind-o pe cea descrisă la articolul 70 se consideră ca fiind originare din acea țară beneficiară. Dispozițiile primului paragraf se aplică doar produselor originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția (potrivit regulilor de origine privind tarifele preferențiale respective) care sunt exportate direct în țara beneficiară. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (seria C) data intrării în vigoare a dispozițiilor de la primul și al doilea paragraf. (5) Dispozițiile alineatului (4) se aplică, cu condiția ca Norvegia și Elveția să acorde, prin reciprocitate, același tratament produselor din Comunitate. Articolul 68 (1) Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o țară beneficiară sau în Comunitate: (a) produse minerale extrase din solul sau subsolul apelor teritoriale ale acelei țări; (b) produse vegetale recoltate în acea țară; (c) animale vii născute și crescute în acea țară; (d) produse obținute de la animale vii în acea țară; (e) produse obținute din pescuit și vânat în acea țară; (f) produse rezultate din pescuitul marin și alte produse obținute din mare de nave ale acelei țări; (g) produse realizate la bordul navelor-uzină exclusiv din produsele prevăzute la litera (f); (h) articole uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime; (i) deșeuri și resturi provenind din operațiuni de fabricație desfășurate în acea țară; (j) produse extrase din solul marin sau subsolul din afara apelor teritoriale, cu condiția ca acea țară să aibă dreptul exclusiv de exploatare; (k) produse fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j). (2) Termenele «nave ale acelei țări» și «nave-uzină» de la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor: — care sunt înregistrate sau înmatriculate în țara beneficiară sau într-un stat membru; — care navighează sub pavilionul țării beneficiare sau al unui stat membru; — care sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de către cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre sau de către o companie cu sediul în acea țară sau într-un stat membru, în care directorul sau directorii, președintele Consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritatea membrilor sunt cetățeni ai acelei țări sau ai unui stat membru și la care, în cazul parteneriatelor sau firmelor cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține țării respective sau organelor de stat, sau cetățenilor acelei țări sau al acelor state membre; — ale căror căpitani și ofițeri sunt toți cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre și — ale căror echipaje sunt constituit în proporție de cel puțin 75 % din cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre. (3) Termenii «țară beneficiară» și «Comunitate» se referă, de asemenea, la apele teritoriale ale acelei țări sau ale statelor membre. (4) Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peștele prins, se consideră parte a teritoriului țării beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2). Articolul 69 (1) În sensul articolului 67, materialele neoriginare se consideră a fi prelucrate sau transformate suficient când produsul obținut se încadrează într-o poziție tarifară diferită de cele în care sunt încadrate toate materialele fără origine folosite la fabricarea produsului cu respectarea dispozițiilor de la alineatul (2). (2) Pentru un produs menționat în coloanele 1 și 2 ale listei din anexa 15, se respectă condițiile stipulate în coloana 3 pentru produsul respectiv în locul reglementării enunțate la alineatul (1). Articolul 70 Următoarele operațiuni sunt considerate ca prelucrare sau transformare insuficientă pentru a atribui statutul de produse originare, chiar dacă sunt întrunite sau nu condițiile de la articolul 69 alineatul (1): (a) operațiuni destinate să asigure păstrarea produselor în bună stare pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, refrigerare, plasarea în saramură, atmosferă de dioxid de sulf sau alte soluții apoase, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare); (b) operațiuni simple constând din înlăturarea prafului, separarea sau inspecția, cernerea sau ciuruirea, sortarea, încadrarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de articole), spălarea, vopsirea, debitarea; (c) (i) schimbări de ambalaje și separări sau unificări de loturi; (ii) simpla plasare în sticle, recipiente, saci, lăzi, cutii, fixarea pe cartoane sau scânduri și toate celelalte operațiuni simple de ambalare; (d) aplicarea de însemne, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora; (e) simpla amestecare a produselor, indiferent dacă ele sunt sau nu de aceleași tipuri, în cazul în care una sau mai multe componente nu îndeplinesc condițiile stabilite în prezenta secțiune pentru a le permite să fie considerate produse originare dintr-o țară beneficiară sau din Comunitate; (f) simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet; (g) o combinație de două sau mai multe operațiuni prevăzute la literele (a)-(f); (h) sacrificarea de animale. Articolul 71 (1) Prin derogare de la dispozițiile articolului 69, materialele neoriginare pot fi folosite la fabricarea unui produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 5 % din prețul de uzină al produsului final și respectând condițiile din nota 3.4 din anexa 14. (2) Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la pozițiile 50-63 ale Sistemului Armonizat. Articolul 72 (1) Prin derogare de la articolul 67, în scopul de a stabili dacă produsul fabricat într-o țară beneficiară ce este membră a unui grup regional provine din acea țară în sensul articolului menționat, produsele provenind din oricare dintre țările acelui grup regional și folosite la continuarea fabricației în altă țară a produsului se tratează ca și cum ar fi originare din țara unde se continuă fabricația (cumul regional). (2) Țara de origine a produsului finit se determină în conformitate cu articolul 72a. (3) Cumulul regional se aplică la trei grupuri regionale distincte din care fac parte țările beneficiare ale sistemului generalizat de preferințe (SGP): (a) Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) (Brunei Darussalam, Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore, Tailanda, Vietnam); (b) Piața Comună a Americii Centrale (CACM) (Costa Rica, Honduras, Guatemala, Nicaragua, El Salvador); (c) Grupul Țărilor Andine (Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela). (4) Prin «grup regional» se înțelege ASEAN, CACM sau Grupul Țărilor Andine, după cum este cazul. Articolul 72a (1) Atunci când produsele originare dintr-o țară membră a unui grup regional sunt prelucrate sau transformate în altă țară din același grup regional, ele păstrează originea țării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca: (a) valoarea adăugată în acea țară în sensul alineatului (3) să fie mai mare decât cea mai mare valoare în vamă a produselor folosite care provin din una dintre celelalte țări ale grupului regional și (b) prelucrarea sau transformarea efectuată în acea țară să o depășească pe aceea stabilită la articolul 70 și, în cazul produselor textile, toate operațiunile menționate în anexa 16. (2) Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile privind originea de la alineatul (1) literele (a) și (b), produsele au originea țării din grupul regional care deține valoarea cea mai ridicată în vamă a produselor de origine provenind din alte țări ale grupului regional. (3) Prin «valoare adăugată» se înțelege prețul de uzină minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate care are originea în altă țară a grupului regional. (4) Dovada statutului originar al bunurilor exportate dintr-o țară a unui grup regional într-o altă țară din același grup cu scopul de a fi utilizate în prelucrări și transformări adiționale sau de a fi reexportate fără a fi transformate sau prelucrate sunt stabilite de un certificat de origine tip A emis în prima țară. (5) Dovada statutului originar, obținut sau acordat în condițiile articolului 72, prezentului articol și articolului 72b, al mărfurilor exportate dintr-o țară a unui grup regional către Comunitate este stabilită cu ajutorul unui certificat de origine tip A sau declarației pe factură eliberate în acea țară pe baza unui certificat de origine tip A eliberat în conformitate cu alineatul (4). (6) Țara de origine va fi indicată la rubrica 12 a certificatului de origine tip A sau în declarația pe factură, acea țară fiind: — în cazul produselor exportate fără a mai fi prelucrate sau transformate în conformitate cu alineatul (4), țara de fabricație; — în cazul produselor exportate după ce au mai fost prelucrate sau transformate, țara de origine determinată în conformitate cu alineatul (1). Articolul 72b (1) Articolele 72 și 72a se aplică numai în cazul în care: (a) dispozițiile ce reglementează schimburile comerciale în contextul cumulului regional, ca între țările grupului regional, sunt identice cu cele prevăzute în prezenta secțiune; (b) fiecare stat al grupului regional s-a angajat să respecte sau să asigure respectarea condițiilor prezentei secțiuni și să asigure cooperarea necesară atât cu Comunitatea, cât și cu celelalte țări ale grupului regional pentru a asigura eliberarea corectă a certificatelor de origine tip A și verificarea certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură. Acest angajament se transmite Comisiei prin intermediul secretariatului grupului regional respectiv. Secretariatele sunt după cum urmează: — Secretariatul General al ASEAN; — Secretariatul permanent al Pieței Comune a Americii Centrale; — Junta del Acuerdo de Cartagena, după cum este cazul. (2) Comisia informează statele membre când sunt respectate condițiile stabilite la alineatul (1) în cazul fiecărui grup regional. (3) Articolul 78 alineatul (1) litera (b) nu se aplică produselor originare din oricare din țările grupului regional în cazul în care ele tranzitează teritoriul oricărei alte țări din același grup, chiar dacă ele au mai fost prelucrate sau transformate, sau nu. Articolul 73 Accesoriile, piesele de schimb și uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul acestora sau care nu sunt facturate separat se consideră parte integrantă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv. Articolul 74 Seturile, așa cum se definesc în regula generală 3 a Sistemului Armonizat, se consideră ca având origine când articolele componente sunt produse originare. Cu toate acestea, atunci când un set se compune din articole originare și articole neoriginare, setul ca întreg se consideră ca având origine, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul de uzină al setului. Articolul 75 Pentru a determina dacă un produs este originar, nu este necesară determinarea originii pentru următoarele produse care sunt folosite la fabricarea lui: (a) energie și combustibil; (b) instalații și echipamente; (c) mașini și unelte; (d) mărfuri care nu intră și care nu sunt menite să intre în compoziția finală a produsului. Articolul 76 (1) Se pot face derogări de la dispozițiile din prezenta secțiune în favoarea țărilor celor mai puțin dezvoltate, beneficiare ale sistemului generalizat de preferințe, în situațiile în care acest lucru se justifică prin dezvoltarea industriilor existente sau crearea unor industrii noi în țările respective. Țările cele mai puțin dezvoltate sunt enumerate în Regulamentele anuale ale Consiliului și în Decizia CSCE privind aplicarea preferințelor tarifare generalizate. În acest scop, țara interesată prezintă Comunității o cerere pentru obținerea derogării împreună cu motivele cererii, potrivit alineatului (3). (2) Examinarea cererilor ține seama în principal de: (a) cazurile în care aplicarea regulilor existente pentru stabilirea originii ar afecta considerabil capacitatea unei industrii existente din țara interesată de a continua exporturile către Comunitate cu referire specială la cazurile în care acest lucru ar conduce la încetarea activităților sale; (b) cazurile specifice în care se poate demonstra clar că investițiile considerabile într-o industrie ar putea fi descurajate de regulile de origine și în cazul în care derogarea favorizând realizarea programului de investiții ar permite ca respectarea acestor reguli să se facă în etape; (c) consecințele economice și sociale pe care decizia le poate avea asupra locurilor de muncă în țările beneficiare și în Comunitate. (3) Pentru a facilita analizarea cererilor de derogare, țara solicitantă trebuie să pună la dispoziție toate informațiile posibile pentru susținerea cererii sale, cu prioritate în privința punctelor de mai jos: — descrierea produsului finit; — natura și cantitatea produselor originare dintr-o țară terță; — procesul de fabricație; — valoarea adăugată; — numărul de angajați în întreprinderea interesată; — volumul anticipat al exporturilor către Comunitate; — alte surse posibile de aprovizionare cu materii prime; — motivarea perioadei solicitate; — alte observații. (4) Comisia trebuie să prezinte cererea de derogare Comitetului, care decide în conformitate cu propria procedură. (5) În cazul în care s-a folosit o derogare, la rubrica 4 a certificatului de origine tip A sau în declararea facturii de la articolul 90 trebuie să apară următoarea frază: «DEROGARE - Regulamentul (CE) nr. 0000/96». (6) Dispozițiile alineatelor (1)-(5) se aplică oricăror prelungiri. Articolul 77 Condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune privind dobândirea caracterului originar se respectă fără întrerupere în țara beneficiară sau în Comunitate. În cazul în care produsele originare exportate din țara beneficiară către altă țară sunt returnate, se consideră că ele sunt neoriginare, dacă nu se poate face dovada față de autoritățile competente că: — mărfurile returnate sunt aceleași cu cele exportate și că — ele nu au suferit nici o operațiune în acea țară în afara celor necesare pentru păstrarea lor în bună stare pe durata șederii lor în acea țară. Articolul 78 (1) Următoarele mărfuri se consideră ca fiind transportate direct din țara exportatoare beneficiară către Comunitate sau din Comunitate către țara beneficiară: (a) mărfuri transportate fără a traversa teritoriul oricărei alte țări, cu excepția teritoriului altei țări din același grup regional, atunci când se aplică dispozițiile articolului 72; (b) mărfuri constituind o singură partidă de mărfuri transportată prin teritoriul altor țări decât cea beneficiară sau Comunitatea, suferind, dacă este cazul, transbordări sau depozitări temporare în acele țări, cu condiția ca bunurile să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau depozitare și să nu fi suferit alte operațiuni decât încărcarea, descărcarea sau alte operațiuni menite să le păstreze în bune condiții; (c) mărfuri transportate pe teritoriul Norvegiei sau Elveției și reexportate ulterior în totalitate sau parțial către Comunitate sau în țara beneficiară, cu condiția ca mărfurile să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau depozitare și să nu fi suferit alte operațiuni decât încărcarea, descărcarea sau alte operațiuni menite să le păstreze în bune condiții; (d) mărfuri care sunt transportate prin conducte fără întrerupere pe un alt teritoriu decât cel al țării beneficiare exportatoare sau al Comunității. (2) Dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b) și (c) se face față de autoritățile vamale competente prin prezentarea: (a) unui singur conosament acoperind trecerea prin țara de tranzit sau (b) unui certificat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit: — conținând o descriere exactă a mărfurilor; — declarând datele de descărcare și reîncărcare a mărfurilor sau a îmbarcării sau debarcării lor, identificând navele sau alte mijloace de transport folosite; — certificând condițiile în care mărfurile au rămas în țara de tranzit; (c) sau, în lipsa acestora, orice alte documente doveditoare. Articolul 79 (1) Produsele trimise dintr-o țară beneficiară pentru expunerea lor în cadrul unei expoziții în altă țară și vândute pentru a fi importate în Comunitate beneficiază, la import, de preferințele tarifare menționate la articolul 67, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele prezentei secțiuni care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare în țara beneficiară și cu condiția de a se arăta, spre satisfacția autorităților vamale comunitare competente, că: (a) un exportator a expediat produsele de pe teritoriul țării exportatoare beneficiare direct în țara în care se ține expoziția; (b) produsele au fost vândute sau înstrăinate în alt fel de către exportator unei persoane din Comunitate; (c) produsele au fost expediate către Comunitate în aceeași stare în care au fost expuse; (d) produsele nu au fost folosite, de la expedierea lor pentru expoziție, în alt scop decât demonstrația la expoziție. (2) Certificatul de origine tip A trebuie prezentat autorităților vamale comunitare competente în modalitatea obișnuită. Numele și adresa expoziției trebuie să fie indicate în acesta. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare adiționale privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse. (3) Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine și pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal. Subsecțiunea 2 Dovada originii Articolul 80 Produse originare din țara beneficiară intră sub incidența acestei secțiuni în momentul depunerii: (a) unui certificat de origine Formular tip A, al cărui model se află în anexa 17 sau (b) în cazurile menționate în articolul 90 alineatul (1), unei declarații, al cărei text apare în anexa 18, dată de exportator pe o factură, bon de livrare sau alt document comercial, care descrie produsul respectiv îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lui (denumită de acum încolo «declarația pe factură»). (a) Certificat de origine «Formular tip A» Articolul 81 (1) Produsele originare în sensul prezentei secțiuni beneficiază, la import în Comunitate, de preferințele tarifare menționate la articolul 67, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în sensul articolului 78, la depunerea unui certificat de origine Formular tip A, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități guvernamentale ale țării beneficiare, sub rezerva că respectiva țară: — a comunicat Comisiei informațiile solicitate în conformitate cu articolul 93 și — sprijină Comunitatea, permițând autorităților vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informațiilor privitoare la adevărata origine a produselor respective. (2) Un certificat de origine Formular tip A se eliberează numai când poate servi ca titlu justificativ necesar pentru aplicarea preferințelor tarifare prevăzute la articolul 67. (3) Certificatul de origine Formular tip A se eliberează numai pe baza unei cereri scrise prezentată de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia. (4) Exportatorul sau reprezentantul său trebuie să prezinte cererea însoțită de toate documentele justificative pentru a dovedi că produsele pentru export întrunesc condițiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine Formular tip A. (5) Certificatul se eliberează de către autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară dacă produsele de export pot fi considerate produse originare în acea țara în sensul dispozițiilor de la subsecțiunea 1. Certificatul va fi pus la dispoziția exportatorului odată cu efectuarea exportului sau cu asigurarea acestuia. (6) Pentru a verifica dacă se respectă condiția prevăzută la alineatul (5), autoritatea guvernamentală competentă are dreptul să solicite orice act doveditor sau să efectueze verificările pe care le consideră necesare. (7) Autorității guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară îi revine sarcina de a asigura completarea corectă a certificatelor și cererilor. (8) Completarea rubricii 2 a certificatului de origine Formular tip A este opțională. În consecință, la rubrica 12 trebuie să se facă mențiunea «Comunitatea Europeană» sau unul din statele membre. (9) Data eliberării certificatului de origine Formular tip A trebuie să se înscrie în rubrica 11. Semnătura care trebuie aplicată în această rubrică, rezervată autorităților guvernelor competente care eliberează certificatul, este olografă. Articolul 82 (1) Certificatul de origine Formular tip A trebuie depus, în termen de 10 luni de la data emiterii de către autoritatea guvernamentală competentă a țării beneficiare, la autoritatea vamală a statului membru de import unde sunt prezentate produsele. (2) Certificatele de origine Formular tip A prezentate autorităților vamale ale statului membru de import după expirarea perioadei de validitate stipulată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării tarifelor preferențiale menționate la articolul 67, în cazul în care nerespectarea limitei de timp se datorează unor cauze excepționale. (3) În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale statului membru importator pot accepta certificatele în cazul în care produsele le-au fost prezentate în cadrul perioadei menționate la alineatul (1). (4) La cererea importatorului și ținând cont de condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, în cazul în care mărfurile: (a) sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue de o valoare comercială semnificativă; (b) fac obiectul aceluiași contract de vânzare, părțile acestui contract fiind stabilite în țara exportatoare și în Comunitate; (c) sunt încadrate la aceeași poziție (cod de opt cifre) a Nomenclaturii Combinate; (d) provin în mod exclusiv de la același exportator, sunt destinate pentru același importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal în Comunitate, poate fi predată o singură dovadă de origine autorităților vamale la importul primei partide de marfă. Această procedură este aplicată pentru cantități și pentru o perioadă determinate de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate în nici un caz să depășească trei luni. Articolul 83 În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul Regulii Generale 2 litera (a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidența secțiunilor XVI și XVII sau la rubricile nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranșe, o singură dovadă a originii acestor produse trebuie depusă autorităților vamale la importul primei tranșe. Articolul 84 Deoarece certificatul de origine Formular tip A constituie dovada documentară pentru aplicarea dispozițiilor privind preferințele tarifare din articolul 67, este responsabilitatea autorității guvernamentale competente ale țării exportatoare de a lua orice măsuri pentru a verifica originea produselor și a controla celelalte declarații din certificat. Articolul 85 Dovezile de origine se predau autorităților vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din cod. Autoritățile respective pot cere o traducere a dovezii de origine și pot, de asemenea, solicita ca declarația de import să fie însoțită de o declarație a importatorului cu privire la faptul că produsele întrunesc condițiile necesare aplicării prezentei secțiuni. Articolul 86 (1) Prin derogare de la articolul 81 alineatul (5), certificatul de origine Formular tip A poate fi emis în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă: (a) nu a fost emis la data exportului datorită unor erori sau omisiuni accidentale sau circumstanțe speciale sau (b) s-a dovedit, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, că certificatul de origine Formular tip A a fost emis, dar nu a fost acceptat la import pe motive tehnice. (2) Autoritatea guvernamentală competentă poate emite retroactiv un certificat doar după verificarea faptului că datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu cele cuprinse în documentele de export corespunzătoare și că nu a fost emis un certificat de origine Formular tip A, întrunind condițiile acestei secțiuni, când produsele respective au fost exportate. (3) Rubrica 4 a certificatelor de origine tip A eliberate retroactiv trebuie să conțină adnotarea «issued retrospectively» sau «délivré a posteriori». Articolul 87 (1) În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorității guvernamentale competente care l-a eliberat un duplicat întocmit pe baza documentelor de export pe care le deține. Duplicatul trebuie să conțină, în caseta 4, mențiunea «„Duplicata”» sau «Duplicate», precum și data eliberării și numărul de serie al certificatului original. (2) În conformitate cu articolul 82, duplicatul produce efecte de la data certificatului original. Articolul 88 (1) În cazul în care produsele originare sunt plasate sub jurisdicția unui birou vamal în Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de origine tip A în scopul trimiterii unora sau tuturor acestor produse în altă parte în cadrul Comunității sau în Norvegia sau Elveția. Certificatele de origine înlocuitoare tip A sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele. (2) Certificatul înlocuitor eliberat aplicând alineatul (1) sau articolul 89 trebuie privit ca un certificat final de origine pentru produsele la care se referă. Certificatul înlocuitor se întocmește pe baza unei cereri scrise a reexportatorului. (3) Rubrica din dreapta-sus a certificatului înlocuitor indică numele țării intermediare în care este eliberat. Rubrica 4 trebuie să conțină expresia «replacement certificate» sau «certificat de remplacement», împreună cu data emisiunii și numărul de înregistrare ale certificatului de origine original. Numele reexportatorului se introduce în rubrica 1. Numele destinatarului final poate fi înscris în rubrica 2. În rubricile 3 și 9 se înscriu toate mențiunile de pe certificatul inițial referitoare la produsele reexportate. Datele referitoare la factura reexportatorului trebuie să figureze în rubrica 10. Viza autorității vamale care a eliberat certificatul înlocuitor se înscrie în rubrica 11. Răspunderea acestei autorități se reduce la eliberarea certificatului înlocuitor. Adnotările din rubrica 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație se preiau din certificatul original. Reexportatorul semnează în această rubrică. Reexportatorul care semnează cu bună credință în această rubrică nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise în certificatul original. (4) Biroul vamal căruia i se cere să efectueze operațiunea menționată la alineatul (1) trebuie să adnoteze pe certificatul original greutatea, numărul și natura mărfurilor expediate și să indice seria certificatului sau a certificatelor înlocuitoare. Biroul vamal păstrează certificatul original timp de cel puțin trei ani. (5) Certificatului înlocuitor i se poate anexa o fotocopie a certificatului original. (6) În cazul mărfurilor care beneficiază de preferințele tarifare de la articolul 67, sub incidența unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 76, procedura stabilită în acest articol se aplică doar când mărfurile sunt destinate Comunității. Articolul 89 Produsele originare în sensul acestei secțiuni pot beneficia, la importul în Comunitate, de preferințele tarifare la care se referă articolul 67 privind depunerea unui certificat de origine tip A înlocuitor, eliberat de autoritățile vamale ale Norvegiei sau Elveției pe baza certificatului de origine tip A eliberat de autoritățile competente ale țării beneficiare, cu condiția ca acele condiții menționate la articolul 78 să fie satisfăcute și cu condiția ca Norvegia sau Elveția să ajute Comunitatea permițând autorităților sale vamale să verifice autenticitatea și acuratețea certificatelor eliberate. Procedura de verificare prevăzută la articolul 94 se aplică mutatis mutandis. Limita de timp prevăzută la articolul 94 alineatul (3) se extinde la 8 luni. (b) Declarația pe factură Articolul 90 (1) O declarație pe factură poate fi întocmită: (a) de un exportator aprobat de Comunitate în sensul articolului 90a sau (b) de către orice exportator pentru orice transport conținând unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare nu depășește 3 000 de ECU și cu condiția ca asistența menționată la articolul 81 alineatul (1) să se aplice acestei proceduri. (2) Declarația pe factură poate fi completată, dacă produsele în cauză pot fi considerate ca originare din Comunitate sau dintr-o țară beneficiară în sensul prezentei secțiuni. (3) Exportatorul care completează o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale sau guvernamentale ale țării exportatoare, toate documentele corespunzătoare care demonstrează statutul originar al mărfurilor în cauză și doar dacă se întrunesc și celelalte condiții ale acestei secțiuni. (4) Declarația pe factură se completează de către exportator fie în franceză, fie în engleză, redactând la mașină, imprimând sau tipărind pe factură, bonul de expediție sau alte documente comerciale, declarația al cărei text apare în anexa 18. Dacă declarația este scrisă de mână, trebuie scrisă cu cerneală și cu litere mari de tipar. (5) Declarațiile pe factură trebuie să conțină semnătura originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 90a nu este obligat să semneze o declarație pe factură, cu condiția ca el să înmâneze autorităților vamale sau guvernamentale o declarație scrisă că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declarație pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către acesta. (6) În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură se supune următoarelor condiții speciale: (a) se completează o declarație pentru fiecare transport; (b) dacă mărfurile dintr-o partidă de mărfuri au fost deja supuse verificării în țara exportatoare referitor la definiția «produselor originare», exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură. Dispozițiile primei litere nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a efectua orice alte formalități solicitate de regulamentele vamale sau poștale. Articolul 90a (1) Autoritățile vamale ale Comunității pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediții frecvente de mărfuri comunitare, în sensul articolului 67 alineatul (2), și care oferă, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, toate garanțiile necesare verificării statutului de origine al produselor, cât și îndeplinirea celorlalte cerințe ale acestei secțiuni, să completeze declarații pe factură. (2) Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiții pe care le consideră adecvate. (3) Autoritățile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care trebuie să apară pe declarație. (4) Autoritățile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizației de către exportatorul autorizat. (5) Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație. Articolul 90b (1) Dovada statutului de origine al produselor comunitare în sensul articolului 67 alineatul (2) trebuie să fie oferită fie prin: (a) depunerea unui certificat de circulație tip EUR.1, al cărui model se află în anexa 21, sau prin (b) depunerea unei declarații în conformitate cu articolul 90. (2) Exportatorul sau reprezentantul său autorizat va introduce în rubrica 2 a certificatului de circulație tip EUR.1 expresia «GSP beneficiary countries» și «EC» sau «pays beneficiaire du SPG» și «CE». (3) Dispozițiile acestei secțiuni privind emiterea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A trebuie aplicate mutatis mutandis certificatelor de circulație tip EUR.1 și, cu excepția prevederilor privind emiterea lor, și declarațiilor pe factură. Articolul 90c (1) Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 67, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste importuri să nu fie de natură comercială și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea respectivei secțiuni și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației. (2) Importurile care sunt ocazionale și sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al posesorilor sau călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura și cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale. În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească 215 ECU, în cazul coletelor mici, și 600 ECU, în cazul bagajului personal al călătorilor. Articolul 91 (1) Atunci când se aplică articolul 67 alineatul (2), (3) sau (4), autoritățile competente ale țării beneficiare solicitate să emită un certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora sunt folosite materiale originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția trebuie să se bazeze pe certificatul de circulație EUR.1 sau, dacă este necesar, pe declarațiile pe factură. (2) Rubrica 4 a certificatului de origine tip A eliberat în cazurile descrise la alineatul (1) trebuie să conțină adnotarea «Cumul CE», «cumul Norvège», «cumul Suisse» sau «EC cumulation», «Norway cumulation», «Switzerland cumulation». Articolul 92 Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în certificatul de origine Formular tip A, în certificatul de circulație EUR.1 sau în declarația pe factură și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea certificatului, dacă se stabilește că acesta din urmă corespunde produselor descrise. Erori formale evidente, precum erori de redactare pe un certificat de origine Formular tip A, un certificat de circulație EUR.1 sau o declarație pe factură, nu duc la respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privința corectitudinii declarațiilor din document. Subsecțiunea 3 Metode de cooperare administrativă Articolul 93 (1) Țările beneficiare comunică Comisiei numele și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor și abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele de ștampile folosite de aceste autorități, precum și numele și adresa autorităților guvernamentale abilitate să desfășoare verificări ale formularelor tip A și ale declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii modelelor de către Comisie. Comisia transmite această informație autorităților vamale ale statelor membre. Când aceste comunicate sunt efectuate în cadrul unui amendament al unor comunicate precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare a acelor noi ștampile în conformitate cu instrucțiunile oferite de autoritățile competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte modelele de imprimări de ștampile menționate în prezentul alineat. (2) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (seria C) data la care noile țări beneficiare menționate în articolul 97 au îndeplinit obligațiile menționate la alineatul (1). (3) Comisia trebuie să trimită țărilor beneficiare modele ale ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație EUR.1. Articolul 93a Pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare prevăzute la articolul 67, fiecare țară beneficiară respectă sau asigură respectarea reglementărilor privind completarea și eliberarea certificatelor de origine tip A, respectarea condițiilor de folosire a declarației pe factură și a condițiilor de cooperare administrativă. Articolul 94 (1) Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiior pe factură se face prin sondaj sau de câte ori autoritățile vamale au îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentului sau la exactitatea datelor referitoare la originea reală a produselor respective. (2) Pentru aplicarea dispozițiilor de la alineatul (1), autoritățile vamale înapoiază certificatul de origine tip A sau declarația pe factură autorității guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară, indicând după caz deficiențele de formă sau de fond care justifică declanșarea unei verificări. Acestea anexează la copia ceritficatului de origine tip A sau a declarației pe factură, în cazul în care aceasta a fost prezentată, factura sau o copie a acesteia, precum și orice alt document doveditor. Autoritățile vamale prezintă de asemenea orice informație obținută care sugerează că datele înscrise pe respectivul certificat sau declarație sunt incorecte. Dacă autoritățile abilitate iau hotărârea să suspende preferințele tarifare prevăzute la articolul 67 în funcție de rezultatele verificării, ele acordă liberul de vamă, cu condiția respectării măsurilor de precauție considerate drept necesare. (3) Atunci când se prezintă o cerere pentru o verificare ulterioară în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităților vamale comunitare în termen de maximum șase luni. Rezultatele permit să se stabilească dacă certificatul de origine tip A sau declarația pe factură se aplică produselor exportate efectiv și dacă aceste produse beneficiază de preferințele tarifare prevăzute la articolul 67. (4) În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în conformitate cu articolul 91, răspunsul cuprinde copii ale certificatului de circulație EUR.1 sau, dacă e necesar, declarațiile pe factură corespunzătoare. (5) Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate nu se primește răspuns în termenul de șase luni prevăzut la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a se stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare către autoritățile competente. În cazul în care, după cea de-a doua comunicare, rezultatele verificărilor nu sunt aduse la cunoștință autorităților interesate în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, respectivele autorități refuză acordarea preferințelor generalizate, în afara cazurilor de forță majoră sau a unor situații excepționale. Prevederile primului paragraf se aplică între țări ale aceluiași grup regional în scopul controlului ulterior al certificatelor de origine tip A eliberate sau al declarațiilor pe factură completate în conformitate cu această secțiune. (6) În cazul în care procedura de verificare sau informațiile avute la dispoziție demonstrează că se încalcă dispozițiile prezentei secțiuni, țara exportatoare beneficiară, din proprie inițiativă sau la cererea Comunității, întreprinde verificările necesare sau cere ca aceste verificări să se desfășoare de urgență, pentru identificarea și prevenirea unor asemenea încălcări. În acest scop, Comunitatea poate participa la desfășurarea unor asemenea verificări. (7) În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine Formular tip A, copiile certificatelor, precum și toate documentele referitoare la acestea se păstrează cel puțin trei ani de către autoritățile guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară. Articolul 95 Dispozițiile articolului 78 alineatul (1) litera (c) și ale articolul 89 se aplică numai în măsura în care, în contextul preferințelor tarifare acordate de Norvegia și Elveția anumitor produse originare din țări în curs de dezvoltare, aceste țări aplică dispoziții similare cu cele ale Comunității. Comisia trebuie să informeze autoritățile vamale ale statelor membre de adoptarea de către Norvegia și Elveția a unor astfel de prevederi și le anunță cu privire la data intrării în vigoare a articolului 78 alineatul (1) litera (c) și a dispozițiilor similare adoptate de Norvegia și Elveția. Aceste prevederi se aplică cu condiția ca Norvegia, Elveția și Comunitatea să fi încheiat un acord care să afirme, printre altele, ca ele își vor furniza reciproc asistența bilaterală în probleme de cooperare administrativă. Subsecțiunea 4 Ceuta și Melilla Articolul 96 (1) Termenul de «Comunitate» folosit în această secțiune nu acoperă și Ceuta și Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produse provenite din Ceuta sau Melilla. (2) Această secțiune se aplică, mutatis mutandis, atunci când se stabilește dacă produsele pot fi privite ca provenind din țara beneficiară exportatoare beneficiind de sistemul generalizat de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla. (3) Ceuta și Melilla sunt privite ca un singur teritoriu. (4) Prevederile acestei secțiuni privind eliberarea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică, mutatis mutandis, produselor originare din Ceuta și Melilla. (5) Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile de aplicarea acestei secțiuni în Ceuta și Melilla. Subsecțiunea 5 Dispoziții finale Articolul 97 În cazul în care o țară sau un teritoriu este admis sau readmis ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentele relevante ale Consiliului CE sau Deciziei CSCE, mărfurile originare în acea țară sau teritoriu beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția ca ele să fi fost exportate din țara sau teritoriul beneficiar la data sau ulterior datei menționate la articolul 93 alineatul (2). Secțiunea 2 Republicile Bosnia-Herțegovina și Croația; Republica Federală Iugoslavia; Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și teritoriile Cisiordania și Fâșia Gaza Subsecțiunea 1 Definirea conceptului de produse originare Articolul 98 (1) În scopul aplicării dispozițiilor privind preferințele tarifare acordate de Comunitate pentru anumite produse originare din Republica Bosnia-Herțegovina și Croația, Republica Federală Iugoslavia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și teritoriile Cisiordania și Fâșia Gaza (menționate de acum înainte ca «republici sau teritorii beneficiare»), produsele următoare se consideră a fi originare dintr-o republică sau teritoriu beneficiar: (a) produse obținute în întregime în acea țară sau teritoriu beneficiar, în sensul articolului 99; (b) produse obținute în acea republică sau teritoriu beneficiar, la fabricarea cărora sunt folosite alte produse decât cele de la litera (a), cu condiția ca produsele respective să fi suferit un proces de prelucrare sau transformare suficient de profund, în sensul articolului 100. (2) În sensul acestei secțiuni, produsele originare din Comunitate, în sensul alineatului (3), care sunt supuse, într-o țară sau teritoriu beneficiar, unui proces de prelucrare sau transformare depășind cele descrise la articolul 101, sunt considerate ca originare în acea țară sau teritoriu. (3) Alineatul (1) se aplică, mutatis mutandis, la stabilirea originii produselor obținute în Comunitate. Articolul 99 (1) Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o republică sau teritoriu beneficiar sau în Comunitate: (a) produse minerale extrase din solul sau subsolul mărilor acelei țări; (b) produse vegetale recoltate în acea țară; (c) animale vii născute și crescute în acea țară; (d) produse obținute de la animale vii în acea țară; (e) produse obținute din pescuit și vânat în acea țară; (f) produse rezultate din pescuitul marin și alte produse obținute din mare de nave ale acelei țări; (g) produse realizate la bordul navelor-uzină exclusiv din produsele prevăzute la litera (f); (h) articole uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime; (i) deșeuri și resturi provenind din operațiuni de fabricație desfășurate în acea țară; (j) produse extrase din solul marin sau subsolul din afara apelor teritoriale, cu condiția ca acea țară să aibă dreptul exclusiv de exploatare; (k) produse fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j). (2) Termenele «nave ale acelei țări» și «nave-uzină» de la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor și navelor-uzină: — care sunt înregistrate sau înmatriculate în republica sau teritoriul beneficiar, sau într-un stat membru; — care navighează sub pavilionul republicii sau teritoriului beneficiar, sau al unui stat membru; — care sunt deținute în proporție de 50 % de către cetățeni ai republicii sau teritoriului beneficiar, sau ai unui stat membru de către o companie cu sediul în acea republică sau teritoriu, sau într-un stat membru, în care directorul sau directorii, președintele Consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritatea membrilor sunt cetățeni ai acelei republici sau teritoriu, sau ai unui stat membru și la care, în cazul parteneriatelor sau firmelor cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține republicii sau teritoriului respectiv, sau organelor de stat, sau cetățenilor acelei republici sau teritoriu, sau al acelui stat membru; — ai căror căpitani și ofițeri sunt toți cetățeni ai republicii sau teritoriului beneficiar, sau ai statelor membre și — al căror echipaj este constituit în proporție de cel puțin 75 % din cetățeni ai republicii sau teritoriului beneficiare, sau ai statelor membre. (3) Termenele «dintr-o republică sau teritoriu beneficiare» și «Comunitatea» acoperă, de asemenea, și apele teritoriale ale acelei republici sau teritoriu, sau ale statelor membre. (4) Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peștele prins, se consideră parte a teritoriului țării beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2). Articolul 100 (1) În sensul articolului 98, materialele neoriginare se consideră că au suferit suficiente prelucrări și transformări atunci când produsul obținut este încadrat într-o poziție diferită decât cele în care sunt încadrate toate materialele neoriginare folosite pentru fabricarea sa, cu respectarea alineatului (2). (2) Dacă un produs figurează în coloanele 1 și 2 ale listei: — conținute în anexa 19, pentru teritoriile Cisiordania și Fâșia Gaza sau — conținute în anexa 20, pentru Republica Bosnia-Herțegovina și Croația, Republica Federală Iugoslavia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pentru produsul avut în vedere trebuie îndeplinite condițiile stabilite în coloana 3, în locul regulii de la alineatul (1). Articolul 101 Următoarele operațiuni sunt considerate o prelucrare sau transformare insuficientă pentru a fi atribuit statutul de produse originare, chiar dacă sunt întrunite sau nu condițiile de la articolul 100 alineatul (1): (a) operațiuni destinate să asigure păstrarea produselor în bună stare pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, refrigerare, plasarea în saramură, atmosferă de dioxid de sulf sau alte soluții apoase, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare); (b) operațiuni simple constând din înlăturarea prafului, separarea sau inspecția, cernerea sau ciuruirea, sortarea, clasificarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de articole), spălarea, vopsirea, debitarea; (c) (i) schimbări de ambalaje și separări sau unificări de loturi; (ii) simpla plasare în sticle, recipiente, saci, lăzi, cutii, fixarea pe cartoane sau scânduri și toate celelalte operațiuni simple de ambalare; (d) aplicarea de însemne, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora; (e) simpla amestecare a produselor, indiferent dacă ele sunt sau nu de aceleași tipuri, în cazul în care una sau mai multe componente nu îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul titlu pentru a le permite să fie considerate produse originare dintr-o republică sau teritoriu beneficiar, sau din Comunitate; (f) simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet; (g) o combinație de două sau mai multe operațiuni prevăzute la literele (a)-(f). (h) sacrificarea de animale. Articolul 102 (1) Prin derogare de la articolul 100, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 5 % din prețul de uzină al produsului final și supuse condițiilor prevăzute în nota 3.4 la anexa 14. (2) Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la pozițiile 50-63 ale Sistemului Armonizat. Articolul 103 Accesoriile, piesele de schimb și uneltele expediate împreună cu un echipament, utilaj, aparat sau vehicul care fac parte din dotarea normală și incluse în preț sau nefacturate separat sunt privite ca făcând parte din echipamentul, utilajul, aparatul sau vehiculul respectiv. Articolul 104 Seturile, așa cum sunt ele definite în Regula Generală 3 a Sistemului Armonizat, sunt privite ca seturi originare, dacă articolele componente sunt originare. Cu toate acestea, când un set se compune din articole originare și neoriginare, setul în întregime va fi privit ca originar, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul de uzină al setului. Articolul 105 Pentru a stabili dacă un produs este un produs originar, nu este necesar a se verifica originea produselor următoare, care pot fi utilizate la fabricarea acestuia: (a) energie și combustibil; (b) instalații și echipamente; (c) utilaje și unelte; (d) mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate a intra în compoziția finală a produsului. Articolul 106 Condițiile stabilite în această secțiune privind obținerea statutului de origine trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în republica sau teritoriul beneficiar sau în Comunitate. Dacă mărfurile originare exportate din republica sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate într-o altă țară sunt returnate, ele trebuie considerate ca neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra, spre satisfacția autorităților competente, că: — mărfurile returnate sunt aceleași cu cele exportate și că — ele nu au suferit alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în bune condiții pe timpul șederii în acea țară. Articolul 107 (1) Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din republica sau teritoriul beneficiar către Comunitate și din Comunitate către republica sau teritoriul beneficiar: (a) mărfurile transportate fără tranzitarea teritoriului unei alte țări; (b) mărfurile transportate prin alte teritorii decât republica sau teritoriul beneficiar, sau ale Comunității, cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară, cu condiția ca transportul prin acele teritorii să fie motivat de considerente geografice sau exclusiv de cerințele de transport și ca produsele să nu fie eliberate pentru import definitiv în acele teritorii și să nu sufere alte operațiuni, cu excepția descărcării, încărcării și a altor operațiuni destinate a le păstra în bună stare; (c) produse care sunt transportate prin conductă fără întrerupere, cu traversarea altor teritorii decât cele ale republicii sau teritoriului beneficiar. (2) Dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) se face către autoritățile vamale relevante prin prezentarea: (a) unui document unic de transport sub acoperirea căruia se realizează transportul prin țara de tranzit sau (b) unui atestat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit: — care să facă o descriere exactă a mărfurilor; — care să specifice data de descărcare și reîncărcare a mărfurilor, sau de ambarcare sau debarcare și, dacă este cazul, numele navelor și al altor mijloace de transport folosite; — care să ateste condițiile în care mărfurile au rămas în țara de tranzit sau (c) în lipsa acestora, orice documente justificative. Articolul 108 (1) Produsele trimise dintr-o republică sau teritoriu beneficiar pentru expunerea lor în cadrul unei expoziții în altă țară și vândute pentru a fi importate în Comunitate beneficiază, la import, de preferințele tarifare menționate la articolul 98, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele acestei secțiuni care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare în republica sau teritoriul beneficiar și cu condiția de a se arăta, spre satisfacția autorităților vamale competente, că: (a) un exportator a expediat produsele de pe teritoriul republicii sau teritoriului beneficiar direct în țara în care se ține expoziția; (b) produsele au fost vândute sau înstrăinate în alt fel de exportator unei persoane din Comunitate; (c) produsele au fost expediate în timpul desfășurării expoziției sau imediat după aceea către Comunitate în aceeași stare în care au fost expuse; (d) produsele nu au fost folosite, de la expedierea lor pentru expoziție, în alt scop decât demonstrația la expoziție. (2) Autorităților vamale comunitare trebuie să le fie prezentat un certificat de circulație EUR.1 în modul obișnuit. Numele și adresa expoziției trebuie să fie indicate în acesta. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare adiționale privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse. (3) Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine și pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal. Subsecțiunea 2 Dovada originii Articolul 109 Produsele originare în republicile sau teritoriile beneficiare beneficiază de dispozițiile acestei secțiuni la depunerea fie: (a) a unui certificat de circulație EUR.1, al cărui model se găsește în anexa 21; (b) fie, în cazurile menționate la articolul 117 alineatul (1), a unei declarații al cărei text apare în anexa 22, dată de exportator pe o factură, bon de livrare sau alt document comercial care descrie produsul respectiv îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lui (denumită de acum încolo «declarația pe factură»). (a) Certificatul de circulație EUR.1 Articolul 110 (1) Produsele originare în sensul acestei secțiuni beneficiază la importul în Comunitate de preferințele tarifare prevăzute la articolul 98, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în Comunitate în sensul articolului 107, cu prezentarea unui certificat de circulație EUR.1 eliberat: — de către autoritățile vamale sau guvernamentale ale Bosniei-Herțegovina și Croației, ale Republicii Federale Iugoslavia sau ale Fostei Republici Iugoslave Macedonia sau — de către camerele de comerț ale teritoriilor Cisiordania sau Fâșia Gaza, cu condiția ca aceste autorități competente ale acestor republici și teritorii beneficiare: — să fi comunicat Comisiei informațiile cerute de articolul 121 și — să ajute Comunitatea, permițând autorităților vamale ale statelor membre să verifice autenticitatea documentelor sau acuratețea informațiilor privind originea reală a produselor respective. (2) Certificatul de circulație EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca dovadă documentară necesară în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 98. (3) Certificatul de circulație EUR.1 se eliberează în urma unei cereri scrise a exportatorului sau de către reprezentantul acestuia pe răspunderea exportatorului. O astfel de cerere se efectueză pe un formular, al cărui model apare în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispozițiile acestei subsecțiuni. Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație EUR.1 se păstrează cel puțin trei ani de către Camerele de Comerț din republicile sau teritoriile beneficiare. (4) Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea sa toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului de circulație EUR.1. Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferențial și să permită controale ale evidențelor sale contabile și verificări privind împrejurările în care au fost obținute produsele de către autoritățile menționate. (5) Certificatul de circulație EUR.1 se eliberează de autoritățile competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare, sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator, dacă mărfurile destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul acestei secțiuni. (6) Întrucât certificatul de circulație EUR.1 constituie dovada scrisă a aplicării aranjamentelor preferențiale prevăzute la articolul 98, autorităților competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare, sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii mărfurilor și a celorlalte declarații din certificat. (7) În scopul verificării dacă condițiile prevăzute la alineatul (5) sunt satisfăcute, autoritățile competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare, sau autoritățile vamale ale statului membru exportator au dreptul de a solicita orice dovadă scrisă sau de a întreprinde orice verificare pe care o consideră necesară. (8) Autorităților competente din republicile sau teritoriile beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să asigure completarea riguroasă a formularelor menționate la alineatul (1). (9) Data eliberării certificatului de circulație EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităților vamale. (10) Certificatul de circulație EUR.1 este eliberat de autoritățile competente ale repubicilor sau teritoriilor beneficiare, după cum este cazul, sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate. El trebuie pus la dispoziția exportatorului în momentul efectuării sau asigurării exportului. Articolul 111 În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul Regulii Generale 2 litera (a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidența secțiunilor XVI și XVII sau la rubricile nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranșe, trebuie depusă o singură dovadă a originii acestor produse autorităților vamale cu ocazia importului primei tranșe. Articolul 112 Dovezile de origine se predau autorităților vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din cod. Autoritățile respective pot cere o traducere a dovezii de origine și pot, de asemenea, solicita ca declarația de import să fie însoțită de o declarație a importatorului cu privire la faptul că produsele întrunesc condițiile necesare aplicării acestei secțiuni. Articolul 113 (1) Prin derogare de la articolul 110 alineatul (10), certificatul de circulație EUR.1 poate fi eliberat în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă: (a) nu a fost eliberat la momentul exportului datorită unor erori sau omisiuni accidentale, sau circumstanțe speciale; sau (b) se demonstrează, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, că a fost emis certificatul de circulație EUR.1, dar nu a fost aceptat la import din motive tehnice. (2) Autoritățile competente pot elibera certificatul de circulație EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea din documentele de export corespunzătoare și că nu a fost eliberat certificatul de circulație EUR.1 în conformitate cu dispozițiile acestei secțiuni în momentul exportului produselor la care se referă. (3) Certificatele de circulație EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni: «EXPEDIDO A POSTERIORI», «UDSTEDT EFTERFØLGENDE», «NACHTRÄGLICH AUSGESTELLT», «ΕΚΔΟΘΕΝ ΕΚ ΤΩΝ ΥΣΤΕΡΩΝ», «ISSUED RETROSPECTIVELY», «DELIVRE A POSTERIORI», «RILASCIATO A POSTERIORI», «AFGEGEVEN A POSTERIORI», «EMITIDO A POSTERIORI», «ANNETTU JÄLKIKÄTEEN», «UTFÄRDAT I EFTERHAND». (4) Mențiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în rubrica «Observații» a certificatului de circulație EUR.1. Articolul 114 (1) În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita autorităților competente care l-au eliberat un duplicat pe baza documentelor de export pe care le dețin. (2) Duplicatul eliberat astfel trebuie să conțină una din următoarele mențiuni: «DUPLICADO», «DUPLIKAT», «DUPLIKAT», «ΑΝΤΙΓΡAΦΟ», «DUPLICATE», «DUPLICATA», «DUPLICATO», «DUPLICAAT», «SEGUNDA VIA», «KAKSOISKAPPALE», «DUPLIKÁT». (3) Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se înscrie în rubrica «Observații» de pe certificatul de circulație EUR.1. (4) Duplicatul, care trebuie să poarte data eliberării certificatului de circulație original EUR.1, intră în vigoare la acea dată. Articolul 115 (1) Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de circulație EUR.1, cu scopul de a trimite aceste produse în altă parte în Comunitate. Certificatele de circulație EUR.1 înlocuitoare se emit de către biroul vamal sub al căror control sunt plasate mărfurile. Articolul 116 (1) Certificatul de circulație EUR.1 este valabil timp de 5 luni de la data emiterii în republica sau teritoriul beneficiar, sau în Comunitate și trebuie depus în decursul acestei perioade autorităților vamale din statul membru sau din republica, sau teritoriul beneficiar importator. (2) Certificatul de circulație EUR.1 care este depus la autoritățile vamale ale statului membru după termenul-limită de depunere menționat la alineatul (1) poate fi acceptat în scopul aplicării tratamentului preferențial, în cazul în care nu s-a reușit predarea certificatului până la termenul-limită datorită unor circumstanțe excepționale. (3) În alte cazuri de predare întârziată prevăzută la alineatul (2), autoritățile vamale ale statului membru pot accepta certificatele, în cazul în care produsele le-au fost predate înainte de termenul-limită. (b) Declarația pe factură Articolul 117 (1) Declarația pe factură se întocmește: (a) de către un exportator autorizat în sensul articolului 118 sau (b) de către un exportator pentru orice partidă de mărfuri constând din unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare totală nu depășește 3 000 ECU și cu condiția ca asistența prevăzută la articolul 110 alineatul (1) să se aplice de asemenea acestei proceduri. (2) Declarația pe factură se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate ca originare în Comunitate sau într-o republică sau teritoriu beneficiare în sensul acestei secțiuni. (3) Exportatorul care completează o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale ale Comunității sau ale republicii, sau teritoriului beneficiar, după cum este cazul, toate documentele necesare care dovedesc statutul de origine al produselor respective și, în același timp, să îndeplinească cooperarea administrativă prevăzută în această secțiune. (4) Declarația pe factură trebuie completată de către exportator prin redactarea la mașină de scris, imprimarea sau tipărirea pe factură, bon de livrare sau alt document comercial a declarației, al cărei text apare în anexa 22, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu prevederile legislației interne a țării exportatoare. Dacă declarația este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală cu litere mari de tipar. (5) Declarațiile pe factură trebuie să conțină semnătura originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 118 nu este obligat să semneze o declarație pe factură, cu condiția ca el să înmâneze autorităților guvernamentale o declarație scrisă că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declarație pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către el. (6) În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură se supune următoarelor condiții speciale: (a) se completează o declarație pentru fiecare transport; (b) dacă mărfurile dintr-o partidă de mărfuri au fost deja supuse verificării în republica sau teritoriul beneficiar referitor la definiția «produselor originare», exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură. Dispozițiile primului paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a efectua orice alte formalități solicitate de regulamentele vamale sau poștale. Articolul 118 (1) Autoritățile vamale ale Comunității pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediții frecvente de mărfuri, în sensul articolului 98 alineatul (2), să completeze declarații pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective. Exportatorul care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, toate garanțiile necesare verificării statutului de origine al produselor, cât și îndeplinirea celorlalte cerințe ale acestei secțiuni. (2) Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiții pe care le consideră adecvate. (3) Autoritățile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care trebuie să apară pe declarație. (4) Autoritățile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizației de către exportatorul autorizat. (5) Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație. Articolul 119 (1) Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice altor persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 98, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulație EUR.1 sau completarea unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste importuri să nu fie de natură comercială și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea acestei secțiuni, și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației. (2) Importurile care sunt ocazionale și sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al posesorilor sau călătorilor, sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura și cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale. În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească 215 ECU, în cazul coletelor mici, și 600 ECU, în cazul bagajului personal al călătorilor. Articolul 120 Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în dovada originii și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea dovezii originii, dacă se stabilește că aceasta din urmă corespunde mărfurilor prezentate. Erori formale evidente, precum erori de redactare pe o dovadă de origine, nu conduc la respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privința corectitudinii declarațiilor din document. Subsecțiunea 3 Metode de cooperare administrativă Articolul 121 (1) Republicile sau teritoriile beneficiare informează Comisia cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul acestora și care sunt abilitate să elibereze certificate de circulație EUR.1, împreună cu specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, și cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale relevante responsabile cu controlul certificatelor de circulație EUR.1 și a declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite această informație autorităților vamale ale statelor membre. Când aceste comunicate sunt efectuate în cadrul unui amendament al unor comunicate precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare a acelor noi ștampile în conformitate cu instrucțiunile oferite de autoritățile competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte imprimările specimenelor de ștampile menționate în acest aliniat. (2) Comisia trebuie să trimită țărilor beneficiare specimene ale ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație EUR.1. Articolul 122 (1) Verificările ulterioare ale certificatelor de circulație EUR.1 sau ale declarațiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile vamale ale republicii sau teritoriului beneficiar au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentului sau cu exactitatea informațiilor referitoare la adevărata origine a produselor respective, sau cu îndeplinirea celorlalte cerințe. (2) Pentru aplicarea dispozițiilor de la alineatul (1), autoritățile competente ale statului membru importator sau ale republicii, sau teritoriului beneficiar înapoiază certificatul de circulație EUR.1, declarația pe factură sau o copie a acestor documente autorităților competente din republica sau teritoriul beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru exportator, menționând, atunci când este cazul, motivele de substanță sau de formă pentru inițierea unei anchete. Acestea anexează orice documente comerciale relevante sau o copie a acestora la certificatele de circulație EUR.1 sau la declarația pe factură și orice documente sau informații care sugerează că datele oferite ca dovadă a originii sunt incorecte vor fi depuse în sprijinul cererii de verificare. Dacă autoritățile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferențial produselor respective pe durata așteptării rezultatelor verificării, eliberarea produselor este oferită importatorului, cu condiția să fie luate toate măsurile de precauție considerate necesare. (3) Autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile competente din republica sau teritoriul beneficiar care solicită verificarea trebuie informate de rezultatele acesteia în termen de șase luni. Aceste rezultate trebuie să indice clar dacă certificatul de circulație EUR.1 sau declarația pe factură se referă la produsele care se exportă de fapt și dacă aceste produse beneficiază de preferințele prevăzute la articolul 98. (4) În scopul controlului a posteriori al certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și al declarațiilor pe factură, documentele de export sau copiile certificatelor care le înlocuiesc trebuie păstrate cel puțin 3 ani de către autoritățile competente ale republicii sau teritoriilor beneficiare, ori de către autoritățile vamale ale statului membru exportator. (5) Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate nu se primește nici un răspuns în termen de 10 luni de la solicitare sau dacă răspunsul nu conține informații suficiente pentru a determina autenticitatea documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autoritățile solicitante trebuie, cu excepția cazurilor execepționale, să refuze dreptul la tratament preferențial. Subsecțiunea 4 Ceuta și Melilla Articolul 123 (1) Termenul «Comunitate» folosit în prezenta secțiune nu acoperă Ceuta și Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produsele originare din Ceuta și Melilla. (2) Această secțiune se aplică, mutatis mutandis, la determinarea dacă produsele pot fi privite ca originare din republicile sau teritoriile beneficiare exportatoare beneficiind de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla. (3) Ceuta și Melilla se consideră teritoriu unic. (4) Prevederile acestei secțiuni privind eliberarea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de circulație EUR.1 se aplică, mutatis mutandis, produselor originare din Ceuta și Melilla. (5) Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziții în Ceuta și Melilla.” 3. Articolul 220 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 220 (1) Fără să se aducă atingere dispozițiilor speciale, documentele care însoțesc declarația de plasare sub un regim vamal cu incidență economică sunt următoarele: (a) pentru regimul de antrepozitare vamală: — tipul D; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) și (b), — altele decât tip D; nici un document; (b) pentru regimul de perfecționare activă — sistemul drawback; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1), — sistemul de suspendare; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) și (b) și, când este necesar, autorizația scrisă pentru regimul vamal respectiv sau o copie a cererii pentru autorizație când se aplică al doilea paragraf al articolului 556 alineatul (1); (c) pentru transformare sub control vamal, documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) și (b) și, când este necesar, autorizația scrisă pentru regimul vamal respectiv; (d) pentru regimul de import temporar: — cu scutire parțială de drepturi de import; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1), — cu scutire totală de drepturi de import; documentele prevăzute la articolul 218 alineatul (1) literele (a) și (b) și, când este necesar, autorizația scrisă pentru regimul vamal respectiv; (e) pentru regimul de perfecționare pasivă, documentele prevăzute la articolul 221 alineatul (1) și, când este necesar, autorizația scrisă sau o copie după cererea de autorizație unde se aplică al doilea paragraf al articolului 751 alineatul (1). (2) Articolul 218 alineatul (2) se aplică declarațiilor de intrare sub orice regim vamal cu impact economic. (3) Autoritățile vamale pot permite păstrarea autorizației unui regim sau a copiei cererii de autorizare la dispoziția lor în loc de a însoți declarația.” 4. Următoarele alineate se adaugă la articolul 228: „Recipisa trebuie să conțină cel puțin informațiile următoare: (a) o descriere a mărfurilor care să fie suficient de precisă pentru a permite acestora să fie identificate; aceasta poate include poziția tarifară; (b) valoarea facturii și/sau cantitatea mărfurilor, de la caz la caz; (c) o listă detaliată a încasărilor; (d) data la care a fost întocmită; (e) numele autorității care a emis-o. Statele membre trebuie să informeze Comisia despre introducerea oricăror recipise standard în conformitate cu acest articol. Comisia transmite orice astfel de informații statelor membre.” 5. În articolul 455, alineatul (3) este înlocuit de următoarele: „(3) Dovada prevăzută la alineatul (2) trebuie furnizată în conformitate cu solicitările autorităților vamale: (a) prin prezentarea unui document vamal sau comercial vizat de autoritățile vamale, stabilind că mărfurile respective au fost prezentate la biroul de destinație. Acest document trebuie să includă informații care să permită identificarea mărfurilor sau (b) prin prezentarea unui document vamal dovedind intrarea sub un regim vamal într-o țară terță sau o copie, sau fotocopie a acestuia; astfel de copii sau fotocopii trebuie vizate ca fiind copii autentice de către organul care a andosat documentul, de către autoritățile țării terțe implicate sau de către autoritățile unui stat membru. Acest document trebuie să includă informații care să permită identificarea mărfurilor în cauză sau (c) în sensul Convenției ATA, prin dovezile prevăzute la articolul 8 din Convenție.” 6. Următorul articol 457b se adaugă la secțiunea 2: „Articolul 457b (1) În cazul în care o operațiune TIR privește aceleași mărfuri ca cele acoperite de articolul 362 sau atunci când este considerat ca fiind necesar de către autoritățile vamale, biroul de plecare/intrare poate recomanda o rută pentru transport. Ruta se schimbă, la cererea posesorului carnetului TIR, numai de către autoritățile vamale ale statului membru în care se află transportul pe parcursul rutei recomandate. Autoritățile vamale înregistrează detaliile relevante în carnetul TIR și informează fără întârziere autoritățile vamale ale biroului de plecare/intrare. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a întâmpina orice infracțiune sau neregulă și pentru a impune penalizările necesare. (2) În caz de forță majoră, cărăușul se poate abate de la ruta prescrisă. Transportul și carnetul TIR trebuie prezentate fără întârziere celor mai apropiate autorități vamale ale statului membru în care se află transportul. Autoritățile vamale informează biroul de plecare/intrare fără întârziere și înregistrează detaliile relevante în carnetul TIR.” 7. Articolul 629 se înlocuiește cu: „Articolul 629 Declarația sau cererea de a repartiza produsele compensatoare sau dacă este necesar, mărfurile în aceeași stare supuse unei transformări sau folosiri aprobate de autoritățile vamale prevăzute la articolul 128 din cod trebuie să conțină toate datele necesare în sprijinul unei solicitări de rambursare.” 8. Articolul 630 se înlocuiește cu: „Articolul 630 Fără să aducă atingere aplicării procedurilor simplificate, orice produse compensatoare și, dacă este necesar, mărfurile în stare nealterată care urmează a fi destinate unui uz sau folosiri aprobate de autoritățile vamale prevăzute la articolul 128 din cod trebuie să fie prezentate biroului de încheiere și să se supună formalităților vamale specificate pentru uzul sau folosința respectivă, în conformitate cu dispozițiile generale aplicabile.” 9. Articolul 631 alineatul (1) se înlocuiește cu: „(1) Exceptând cazurile în care se aplică articolul 568, declarația de a repartiza produsele compensatoare sau, dacă este necesar, mărfurile în aceeași stare supuse unei transformări sau folosiri aprobate de autoritățile vamale trebuie depusă la unul dintre birourile de încheiere menționate în autorizație.” 10. Articolul 640 alineatul (1) litera (j) se înlocuiește cu: „(j) referire la declarația de a repartiza produsele compensatoare sau, dacă este necesar, mărfurile în aceeași stare supuse unei transformări sau folosiri aprobate de autoritățile vamale menționate în articolul 128 din cod.” 11. Partea IV a titlului III se modifică după cum urmează: (a) Titlul se înlocuiește cu: „RESTITUIREA DATORIEI VAMALE” (b) Următoarea frază se adaugă primului alineat al articolului 871: „Trebuie, de asemenea, să conțină o declarație semnată a persoanei la care se referă cazul, care trebuie adusă la cunoștința Comisiei, certificând faptul că acesta a citit cazul și că nu are nimic de adăugat sau enumerând toate informațiile suplimentare care crede că trebuie incluse.” (c) Se adaugă următorul articolul 876a: „Articolul 876a (1) Autoritățile vamale suspendă obligațiile debitorului de plată a drepturilor până în momentul în care iau o decizie asupra cererii, cu condiția ca, dacă bunurile nu mai sunt sub supraveghere vamală, să se constituie garanții pentru valoarea acelor drepturi, și că: (a) în cazurile în care a fost depusă o cerere de invalidare a unei declarații, această cerere este probabil să fie aprobată; (b) în cazurile în care o cerere a fost prezentată pentru remitere ca urmare a aplicării articolului 236 în combinație cu articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod sau ca urmare a aplicării articolului 238 sau 239, autoritățile vamale consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în dispozițiile respective; (c) în alte cazuri decât cele menționate la litera (b), a fost prezentată o cerere pentru remitere în urma aplicării articolului 236 din cod și au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2) din articolul 244 din cod. Nu este necesară solicitarea unei garanții în cazul în care o asemenea solicitare poate, ca urmare a situației debitorului, să cauzeze dificultăți sociale sau economice serioase. (2) În cazurile în care mărfurile aflate în una din situațiile menționate la articolul 233 litera (c) a doua liniuță sau articolul 233 litera (d) din cod sunt confiscate, autoritățile vamale suspendă obligația debitorului de a plăti drepturile, dacă se consideră că s-au întrunit condițiile pentru confiscare.” 12. Următoarea teză se adaugă la articolul 905 alineatul (2) primul paragraf: „Trebuie să includă, de asemenea, o declarație, semnată de solicitantul restituirii sau returnării, care să ateste că acesta a citit cazul și că fie nu are nimic de adăugat, fie listează toate informațiile adiționale pe care acesta consideră că trebuie să le includă.” 13. Anexa I a prezentului regulament este introdusă ca anexa 1A. 14. Anexa 11 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament. 15. Anexa 14 se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament. 16. Anexa 15 se înlocuiește cu textul din anexa IV la prezentul regulament. 17. Anexa 17 se înlocuiește cu textul din anexa V la prezentul regulament. 18. Anexa 18 se înlocuiește cu textul din anexa VI la prezentul regulament. 19. Anexa 19 se înlocuiește cu textul din anexa VII la prezentul regulament. 20. Anexa 20 se înlocuiește cu textul din anexa VIII la prezentul regulament. 21. Anexa 22 se înlocuiește cu textul din anexa IX la prezentul regulament. 22. Anexa 38 se modifică în conformitate cu anexa X la prezentul regulament. 23. Anexa 87 se modifică în conformitate cu anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 5

În sensul acestui titlu: 1. informații obligatorii: reprezintă informațiile tarifare sau informațiile referitoare la origine obligatorii pentru administrațiile tuturor statelor membre ale Comunității atunci când condițiile prevăzute la articolele 6 și 7 sunt respectate; 2. solicitant: — în ceea ce privește tariful vamal: reprezintă persoana care solicită autorităților vamale informații tarifare obligatorii; — în ceea ce privește originea: reprezintă persoana care solicită autorităților vamale informații obligatorii privind originea și are motive întemeiate de a face acest lucru; 3. titular: reprezintă persoana în numele căreia se eliberează informațiile obligatorii. CAPITOLUL 2 Procedura de obținere a informațiilor obligatorii – Notificarea solicitantului și transmiterea către Comisie

Articolul 6

(1) Cererile de informații obligatorii se întocmesc în scris, fie către autoritățile vamale competente din statul membru sau statele membre în care urmează a se aplica aceste informații, fie către autoritățile vamale competente din statul membru de reședință al solicitantului. (2) Cererea privind informațiile tarifare obligatorii se referă la un singur tip de mărfuri. Cererea de informații privind originea se referă la un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe ce conferă originea. (3) (A) Cererile pentru informațiile tarifare obligatorii trebuie să includă următoarele date: (a) numele și adresa titularului; (b) numele și adresa solicitantului, în cazul în care acesta nu este titularul; (c) nomenclatura vamală în care urmează a se încadra mărfurile. În cazul în care solicitantul dorește să obțină încadrarea mărfurilor într-una dintre nomenclaturile prevăzute la articolul 20 alineatul (3) litera (b) și alineatul (6) litera (b) din cod, în cererea de informații obligatorii privind tarifele se face în mod expres mențiune la nomenclatura respectivă; (d) descrierea amănunțită a mărfurilor permițând identificarea lor și determinarea încadrării în nomenclatura vamală; (e) compoziția mărfurilor și metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia, în cazul în care încadrarea depinde de acest lucru; (f) mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau orice alte documente disponibile care pot ajuta autoritățile vamale la stabilirea încadrării corecte a mărfurilor din nomenclatura vamală se atașează ca anexe; (g) încadrarea avută în vedere; (h) acordul de a pune la dispoziție o traducere a oricărui document anexat în limba oficială (sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de către autoritățile vamale; (i) orice date ce urmează a se considera confidențiale; (j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoștințele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori s-au eliberat informații tarifare obligatorii pentru mărfuri identice sau similare; (k) acceptul ca informațiile furnizate să poată fi stocate într-o bază de date a Comisiei; totuși, în afara articolului 15 din cod, se aplică dispozițiile ce reglementează protecția informațiilor în vigoare în statele membre. (B) Cererile pentru informații obligatorii privind originea trebuie să includă următoarele date: (a) numele și adresa titularului; (b) numele și adresa solicitantului, în cazul în care acesta nu este titularul; (c) temeiul juridic, în sensul articolelor 22 și 27 din cod; (d) descrierea amănunțită a mărfurilor și încadrarea lor tarifară; (e) compoziția mărfurilor și metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia și prețul lor de uzină, dacă este necesar; (f) condițiile care permit identificarea originii, materiile prime folosite și originea acestora, încadrarea tarifară, valorile corespunzătoare și descrierea circumstanțelor (reguli de schimbare a poziției tarifare, valoarea adăugată, descrierea operațiunii sau transformării sau orice altă regulă specifică) ce permit întrunirea condițiilor; trebuie menționate în mod special regula exactă de origine aplicată și originea mărfurilor; (g) mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau alte documente disponibile privind compoziția mărfurilor și materialele componente și care pot ajuta la descrierea procesului de fabricație sau transformare suferit de materiale; (h) acordul de a pune la dispoziție o traducere a oricărui document anexat în limba oficială (sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de către autoritățile vamale; (i) orice date ce urmează a se considera confidențiale, fie față de public, fie față de administrații; (j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoștințele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori s-au eliberat informații obligatorii privind tarifele sau originea pentru mărfuri sau materiale identice sau similare cu cele menționate la litera (d) sau (f); (k) acceptul ca informațiile furnizate să poată fi stocate într-o bază de date a Comisiei cu acces public; totuși, în afara articolului 15 din cod, se aplică dispozițiile ce reglementează protecția informațiilor în vigoare în statele membre. (4) În cazul în care, la primirea cererii, autoritățile vamale consideră că cererea nu conține toate datele necesare pentru formularea unui răspuns în cunoștință de cauză, acestea cer solicitantului să prezinte informațiile lipsă. Termenele de trei luni și 150 de zile menționate în articolul 7 încep din momentul în care autoritățile vamale au toate datele pentru a lua o decizie; autoritățile vamale trebuie să notifice solicitantului pentru primirea cererii acestuia și să-i comunice data de la care începe termenul respectiv. (5) Lista autorităților vamale desemnate de statele membre să primească cererile sau să elibereze informații obligatorii se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

(1) Informațiile obligatorii se notifică solicitantului în scris cât mai curând posibil. (a) În ceea ce privește tariful: vamal dacă nu este posibilă notificarea solicitantului în termen de 3 luni de la acceptarea cererii, autoritățile vamale contactează solicitantul pentru a explica motivul întârzierii și pentru a indica data la care anticipează că vor putea furniza informațiile. (b) În ceea ce privește originea: notificarea trebuie efectuată în termen de 150 de zile de la data acceptării cererii. (2) Informațiile obligatorii se furnizează cu ajutorul unui formular în conformitate cu modelul din anexa 1 (informații tarifare obligatorii) sau anexa 1A (informații obligatorii privind originea). Notificarea trebuie să precizeze ce date urmează a se considera ca fiind furnizate pe bază confidențială. Se va menționa posibilitatea de a face recurs, prevăzută la articolul 243 din cod.

Articolul 8

(1) Un exemplar al informațiilor tarifare obligatorii notificate (exemplarul nr. 2 din anexa 1) și constatările (exemplarul nr. 4 din aceeași anexă) sau o copie după informațiile obligatorii privind originea notificate se transmit neîntârziat Comisiei de către autoritățile vamale ale statului membru interesat. Transmiterea se face cât de curând posibil, prin mijloace electronice. (2) În cazul în care un stat membru cere acest lucru, Comisia trimite neîntârziat datele înscrise în exemplarul respectiv al formularului și celelalte informații relevante. Această înștiințare se efectuează cât de curând posibil, prin mijloace electronice. CAPITOLUL 3 Dispoziții ce se aplică în cazul neconcordanțelor din informațiile obligatorii

Articolul 9

(1) În cazul în care există informații obligatorii diferite: — Comisia trebuie, la inițiativa proprie, sau la cererea reprezentantului unui stat membru, să înscrie problema pe agenda Comitetului în vederea dezbaterii la ședința care se va desfășura luna următoare sau, în lipsa acesteia, la următoarea ședință; — în conformitate cu procedura Comitetului, Comisia va adopta o măsură pentru a asigura aplicarea uniformă a nomenclaturii vamale și a regulilor de origine, unde ele sunt valabile, cât mai curând cu putință și până la șase luni de la ședința menționată la prima liniuță. (2) În sensul aplicării alineatului (1), informațiile obligatorii privind originea se consideră diferite în cazul în care conferă origini diferite mărfurilor care: — se încadrează la aceeași poziție tarifară și a căror origine a fost stabilită pe baza acelorași reguli și — au fost obținute prin aceleași procedee de fabricație. CAPITOLUL 4 Efectul juridic al informațiilor obligatorii

Articolul 10

(1) Fără să aducă atingere dispozițiilor articolelor 5 și 64 din cod, informațiile obligatorii se pot invoca numai de către titular. (2) (a) În ceea ce privește tariful vamal: autoritățile vamale pot cere titularului, atunci când completează formalitățile vamale, să informeze autoritățile vamale că se află în posesia informațiilor tarifare obligatorii cu privire la mărfurile ce sunt vămuite. (b) În ceea ce privește originea: autoritățile responsabile cu verificarea aplicabilității informațiilor obligatorii privind originea pot cere titularului, atunci când completează formalitățile, să informeze autoritățile respective că se află în posesia informațiilor obligatorii privind originea mărfurilor pentru care sunt efectuate formalitățile. (3) Titularul de informații obligatorii le poate folosi pentru anumite mărfuri numai în cazul în care face dovada: (a) în ceea ce privește tariful vamal: față de autoritățile vamale că mărfurile respective sunt conforme în toate privințele cu cele descrise în informațiile prezentate; (b) în ceea ce privește originea: față de autoritățile menționate la alineatul (2) litera (b) că mărfurile în cauză și circumstanțele care le determină originea sunt conforme sub toate aspectele cu cele descrise în informațiile prezentate. (4) Autoritățile vamale (pentru informații tarifare obligatorii) sau autoritățile menționate la alineatul (2) litera (b) (pentru informații obligatorii privind originea) pot cere ca aceste informații să fie traduse în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru interesat.

Articolul 11

Informațiile tarifare obligatorii furnizate de autoritățile vamale ale unui stat membru începând de la 1 ianuarie 1991 devin obligatorii pentru autoritățile competente ale tuturor statelor membre în aceleași condiții.

Articolul 12

(1) La adoptarea unuia dintre documentele sau a uneia dintre măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod, autoritățile vamale întreprind demersurile necesare pentru asigurarea condițiilor ca informațiile obligatorii să fie de la acea dată numai în conformitate cu documentul sau măsura respectivă. (2) (a) Pentru informații tarifare obligatorii, în sensul alineatului (1) de mai sus, data ce se ia în considerare va fi precum urmează: — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (i) din cod privind amendamentele la nomenclatura vamală, data aplicabilității lor; — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (i) din cod și care stabilesc sau afectează încadrarea mărfurilor în nomenclatura vamală, data publicării lor în seria L a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod privind amendamentele la notele explicative la Nomenclatura Combinată, data publicării lor în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod, data deciziei; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din cod referitoare la adoptarea unui aviz de clasificare sau a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura Sistemului Armonizat emise de Organizația Mondială a Comerțului, data comunicării de către Comisie în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene. (b) Pentru informațiile obligatorii, în sensul alineatului (1), data ce se ia în considerare este precum urmează: — pentru Regulamentele prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (i) din cod privind determinarea originii mărfurilor și regulile stipulate în articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii), data intrării lor în vigoare; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod referitoare la amendamentele la notele explicative și avizele adoptate la nivelul Comunității, data publicării acestora în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod, data deciziei; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod referitoare la observațiile privind originea sau notele explicative emise de Organizația Mondială a Comerțului, data comunicării de către Comisie în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene; — pentru măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) litera (b) punctul (ii) din cod privind anexa la Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind regulile de origine și cele adoptate în acorduri internaționale, data intrării în vigoare. (3) Comisia comunică autorităților vamale cât de curând posibil datele de adoptare a măsurilor și documentelor prevăzute în prezentul articol. CAPITOLUL 5 Dispoziții aplicabile în cazul expirării valabilității informațiilor obligatorii

Articolul 13

În cazul în care, ca urmare a punctului 2 de la articolul 12 alineatul (4) și articolul 12 alineatul (5) din cod, informațiile obligatorii sunt anulate sau încetează a mai fi valabile, autoritățile vamale care le-au furnizat trebuie să anunțe Comisia în cel mai scurt timp.

Articolul 14

(1) În cazul în care titularul informațiilor obligatorii care și-au pierdut valabilitatea din motive prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod dorește să folosească posibilitatea de a invoca astfel de informații pe o perioadă de timp în conformitate cu dispozițiile alineatului (6) din articolul menționat, el notifică autoritățile vamale, punând la dispoziție documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificări pentru a se stabili dacă se îndeplinesc condițiile relevante. (2) În cazurile excepționale în care Comisia, în conformitate cu dispozițiile de la ultimul paragraf de la articolul 12 alineatul (7) din cod, adoptă o măsură derogatorie de la dispozițiile alineatului (6) din articolul menționat sau în cazul în care nu se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informațiile tarifare obligatorii sau informațiile obligatorii privind originea, autoritățile vamale trebuie să notifice în scris pe titular.”

Articolul 66

În sensul prezentului capitol: (a) prin «fabricare» se înțelege orice prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operațiunile specifice; (b) prin «materiale» se înțelege orice ingredient, materie primă, componentă sau piesă etc., folosită la fabricarea produsului; (c) prin «produs» se înțelege produsul care este fabricat, chiar dacă este destinat folosirii ulterioare într-o altă operațiune de fabricare; (d) prin «mărfuri» se înțelege atât materiale, cât și produse; (e) prin «valoarea în vamă» se înțelege valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General privind Tarifele și Comerțul (Acordul OMC privind evaluarea în vamă); (f) prin «prețul de uzină» se înțelege, în listele din anexele 15, 19 și 20, prețul plătit fabricantului care a efectuat ultima prelucrare sau transformare a produsului, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor folosite minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite când produsul este exportat; (g) prin «valoare» se înțelege, în listele din anexele 15, 19 și 20, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare folosite, sau, dacă aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi apreciată, primul preț apreciat plătit pentru materiale în Comunitate sau în țara beneficiară în sensul articolului 67 alineatul (1) sau republica, sau teritoriul beneficiar în sensul articolului 98 alineatul (1). În cazul în care valoarea materialelor originare folosite trebuie să fie stabilită, acest alineat trebuie aplicat mutatis mutandis; (h) prin «capitole» și «poziții» se înțelege capitolele și pozițiile (coduri de 4 cifre) folosite în nomenclatură care formează Sistemul Armonizat; (i) «încadrat» se referă la încadrarea unui produs sau material la o anumită poziție; (j) prin «transport sau partidă de mărfuri» se înțelege produsele care fie sunt expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie fac obiectul unui singur document de transport referitor la transportul de la exportator la destinatar sau, în absența unui astfel de document, de o singură factură. Secțiunea 1 Sistemul generalizat de preferințe Subsecțiunea 1 Definiția conceptului de produse originare

Articolul 67

(1) În sensul dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare generalizate acordate de Comunitate unor produse care provin din țări în curs de dezvoltare (denumite în continuare «țări beneficiare»), următoarele se consideră produse originare într-o țară beneficiară: (a) produse obținute integral în țara respectivă, în conformitate cu articolul 68; (b) produse obținute în țara respectivă, la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele prevăzute la litera (a), cu condiția ca respectivele produse să sufere prelucrări sau transformări suficiente, în sensul articolului 69. (2) În sensul prezentei secțiuni, produsele originare din Comunitate, în sensul alineatului (3), care sunt supuse într-o țară beneficiară prelucrării sau transformării depășind-o pe cea descrisă la articolul 70, sunt considerate ca provenind din țara beneficiară. (3) Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în vederea stabilirii originii produselor obținute în Comunitate. (4) Atât timp cât Norvegia și Elveția acordă preferințe tarifare generalizate produselor provenind din țările beneficiare menționate la alineatul (1) și aplică o definiție a conceptului de origine corespunzătoare cu cea din prezenta secțiune, produsele originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția care sunt supuse într-o țară beneficiară transformării sau prelucrării depășind-o pe cea descrisă la articolul 70 se consideră ca fiind originare din acea țară beneficiară. Dispozițiile primului paragraf se aplică doar produselor originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția (potrivit regulilor de origine privind tarifele preferențiale respective) care sunt exportate direct în țara beneficiară. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (seria C) data intrării în vigoare a dispozițiilor de la primul și al doilea paragraf. (5) Dispozițiile alineatului (4) se aplică, cu condiția ca Norvegia și Elveția să acorde, prin reciprocitate, același tratament produselor din Comunitate.

Articolul 68

(1) Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o țară beneficiară sau în Comunitate: (a) produse minerale extrase din solul sau subsolul apelor teritoriale ale acelei țări; (b) produse vegetale recoltate în acea țară; (c) animale vii născute și crescute în acea țară; (d) produse obținute de la animale vii în acea țară; (e) produse obținute din pescuit și vânat în acea țară; (f) produse rezultate din pescuitul marin și alte produse obținute din mare de nave ale acelei țări; (g) produse realizate la bordul navelor-uzină exclusiv din produsele prevăzute la litera (f); (h) articole uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime; (i) deșeuri și resturi provenind din operațiuni de fabricație desfășurate în acea țară; (j) produse extrase din solul marin sau subsolul din afara apelor teritoriale, cu condiția ca acea țară să aibă dreptul exclusiv de exploatare; (k) produse fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j). (2) Termenele «nave ale acelei țări» și «nave-uzină» de la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor: — care sunt înregistrate sau înmatriculate în țara beneficiară sau într-un stat membru; — care navighează sub pavilionul țării beneficiare sau al unui stat membru; — care sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de către cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre sau de către o companie cu sediul în acea țară sau într-un stat membru, în care directorul sau directorii, președintele Consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritatea membrilor sunt cetățeni ai acelei țări sau ai unui stat membru și la care, în cazul parteneriatelor sau firmelor cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține țării respective sau organelor de stat, sau cetățenilor acelei țări sau al acelor state membre; — ale căror căpitani și ofițeri sunt toți cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre și — ale căror echipaje sunt constituit în proporție de cel puțin 75 % din cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre. (3) Termenii «țară beneficiară» și «Comunitate» se referă, de asemenea, la apele teritoriale ale acelei țări sau ale statelor membre. (4) Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peștele prins, se consideră parte a teritoriului țării beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 69

(1) În sensul articolului 67, materialele neoriginare se consideră a fi prelucrate sau transformate suficient când produsul obținut se încadrează într-o poziție tarifară diferită de cele în care sunt încadrate toate materialele fără origine folosite la fabricarea produsului cu respectarea dispozițiilor de la alineatul (2). (2) Pentru un produs menționat în coloanele 1 și 2 ale listei din anexa 15, se respectă condițiile stipulate în coloana 3 pentru produsul respectiv în locul reglementării enunțate la alineatul (1).

Articolul 70

Următoarele operațiuni sunt considerate ca prelucrare sau transformare insuficientă pentru a atribui statutul de produse originare, chiar dacă sunt întrunite sau nu condițiile de la articolul 69 alineatul (1): (a) operațiuni destinate să asigure păstrarea produselor în bună stare pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, refrigerare, plasarea în saramură, atmosferă de dioxid de sulf sau alte soluții apoase, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare); (b) operațiuni simple constând din înlăturarea prafului, separarea sau inspecția, cernerea sau ciuruirea, sortarea, încadrarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de articole), spălarea, vopsirea, debitarea; (c) (i) schimbări de ambalaje și separări sau unificări de loturi; (ii) simpla plasare în sticle, recipiente, saci, lăzi, cutii, fixarea pe cartoane sau scânduri și toate celelalte operațiuni simple de ambalare; (d) aplicarea de însemne, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora; (e) simpla amestecare a produselor, indiferent dacă ele sunt sau nu de aceleași tipuri, în cazul în care una sau mai multe componente nu îndeplinesc condițiile stabilite în prezenta secțiune pentru a le permite să fie considerate produse originare dintr-o țară beneficiară sau din Comunitate; (f) simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet; (g) o combinație de două sau mai multe operațiuni prevăzute la literele (a)-(f); (h) sacrificarea de animale.

Articolul 71

(1) Prin derogare de la dispozițiile articolului 69, materialele neoriginare pot fi folosite la fabricarea unui produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 5 % din prețul de uzină al produsului final și respectând condițiile din nota 3.4 din anexa 14. (2) Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la pozițiile 50-63 ale Sistemului Armonizat.

Articolul 72

(1) Prin derogare de la articolul 67, în scopul de a stabili dacă produsul fabricat într-o țară beneficiară ce este membră a unui grup regional provine din acea țară în sensul articolului menționat, produsele provenind din oricare dintre țările acelui grup regional și folosite la continuarea fabricației în altă țară a produsului se tratează ca și cum ar fi originare din țara unde se continuă fabricația (cumul regional). (2) Țara de origine a produsului finit se determină în conformitate cu articolul 72a. (3) Cumulul regional se aplică la trei grupuri regionale distincte din care fac parte țările beneficiare ale sistemului generalizat de preferințe (SGP): (a) Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) (Brunei Darussalam, Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore, Tailanda, Vietnam); (b) Piața Comună a Americii Centrale (CACM) (Costa Rica, Honduras, Guatemala, Nicaragua, El Salvador); (c) Grupul Țărilor Andine (Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela). (4) Prin «grup regional» se înțelege ASEAN, CACM sau Grupul Țărilor Andine, după cum este cazul.

Articolul 72a

(1) Atunci când produsele originare dintr-o țară membră a unui grup regional sunt prelucrate sau transformate în altă țară din același grup regional, ele păstrează originea țării din grupul regional în care s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca: (a) valoarea adăugată în acea țară în sensul alineatului (3) să fie mai mare decât cea mai mare valoare în vamă a produselor folosite care provin din una dintre celelalte țări ale grupului regional și (b) prelucrarea sau transformarea efectuată în acea țară să o depășească pe aceea stabilită la articolul 70 și, în cazul produselor textile, toate operațiunile menționate în anexa 16. (2) Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile privind originea de la alineatul (1) literele (a) și (b), produsele au originea țării din grupul regional care deține valoarea cea mai ridicată în vamă a produselor de origine provenind din alte țări ale grupului regional. (3) Prin «valoare adăugată» se înțelege prețul de uzină minus valoarea în vamă a fiecăruia dintre produsele incorporate care are originea în altă țară a grupului regional. (4) Dovada statutului originar al bunurilor exportate dintr-o țară a unui grup regional într-o altă țară din același grup cu scopul de a fi utilizate în prelucrări și transformări adiționale sau de a fi reexportate fără a fi transformate sau prelucrate sunt stabilite de un certificat de origine tip A emis în prima țară. (5) Dovada statutului originar, obținut sau acordat în condițiile articolului 72, prezentului articol și articolului 72b, al mărfurilor exportate dintr-o țară a unui grup regional către Comunitate este stabilită cu ajutorul unui certificat de origine tip A sau declarației pe factură eliberate în acea țară pe baza unui certificat de origine tip A eliberat în conformitate cu alineatul (4). (6) Țara de origine va fi indicată la rubrica 12 a certificatului de origine tip A sau în declarația pe factură, acea țară fiind: — în cazul produselor exportate fără a mai fi prelucrate sau transformate în conformitate cu alineatul (4), țara de fabricație; — în cazul produselor exportate după ce au mai fost prelucrate sau transformate, țara de origine determinată în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 72b

(1) Articolele 72 și 72a se aplică numai în cazul în care: (a) dispozițiile ce reglementează schimburile comerciale în contextul cumulului regional, ca între țările grupului regional, sunt identice cu cele prevăzute în prezenta secțiune; (b) fiecare stat al grupului regional s-a angajat să respecte sau să asigure respectarea condițiilor prezentei secțiuni și să asigure cooperarea necesară atât cu Comunitatea, cât și cu celelalte țări ale grupului regional pentru a asigura eliberarea corectă a certificatelor de origine tip A și verificarea certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură. Acest angajament se transmite Comisiei prin intermediul secretariatului grupului regional respectiv. Secretariatele sunt după cum urmează: — Secretariatul General al ASEAN; — Secretariatul permanent al Pieței Comune a Americii Centrale; — Junta del Acuerdo de Cartagena, după cum este cazul. (2) Comisia informează statele membre când sunt respectate condițiile stabilite la alineatul (1) în cazul fiecărui grup regional. (3) Articolul 78 alineatul (1) litera (b) nu se aplică produselor originare din oricare din țările grupului regional în cazul în care ele tranzitează teritoriul oricărei alte țări din același grup, chiar dacă ele au mai fost prelucrate sau transformate, sau nu.

Articolul 73

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul acestora sau care nu sunt facturate separat se consideră parte integrantă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

Articolul 74

Seturile, așa cum se definesc în regula generală 3 a Sistemului Armonizat, se consideră ca având origine când articolele componente sunt produse originare. Cu toate acestea, atunci când un set se compune din articole originare și articole neoriginare, setul ca întreg se consideră ca având origine, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul de uzină al setului.

Articolul 75

Pentru a determina dacă un produs este originar, nu este necesară determinarea originii pentru următoarele produse care sunt folosite la fabricarea lui: (a) energie și combustibil; (b) instalații și echipamente; (c) mașini și unelte; (d) mărfuri care nu intră și care nu sunt menite să intre în compoziția finală a produsului.

Articolul 76

(1) Se pot face derogări de la dispozițiile din prezenta secțiune în favoarea țărilor celor mai puțin dezvoltate, beneficiare ale sistemului generalizat de preferințe, în situațiile în care acest lucru se justifică prin dezvoltarea industriilor existente sau crearea unor industrii noi în țările respective. Țările cele mai puțin dezvoltate sunt enumerate în Regulamentele anuale ale Consiliului și în Decizia CSCE privind aplicarea preferințelor tarifare generalizate. În acest scop, țara interesată prezintă Comunității o cerere pentru obținerea derogării împreună cu motivele cererii, potrivit alineatului (3). (2) Examinarea cererilor ține seama în principal de: (a) cazurile în care aplicarea regulilor existente pentru stabilirea originii ar afecta considerabil capacitatea unei industrii existente din țara interesată de a continua exporturile către Comunitate cu referire specială la cazurile în care acest lucru ar conduce la încetarea activităților sale; (b) cazurile specifice în care se poate demonstra clar că investițiile considerabile într-o industrie ar putea fi descurajate de regulile de origine și în cazul în care derogarea favorizând realizarea programului de investiții ar permite ca respectarea acestor reguli să se facă în etape; (c) consecințele economice și sociale pe care decizia le poate avea asupra locurilor de muncă în țările beneficiare și în Comunitate. (3) Pentru a facilita analizarea cererilor de derogare, țara solicitantă trebuie să pună la dispoziție toate informațiile posibile pentru susținerea cererii sale, cu prioritate în privința punctelor de mai jos: — descrierea produsului finit; — natura și cantitatea produselor originare dintr-o țară terță; — procesul de fabricație; — valoarea adăugată; — numărul de angajați în întreprinderea interesată; — volumul anticipat al exporturilor către Comunitate; — alte surse posibile de aprovizionare cu materii prime; — motivarea perioadei solicitate; — alte observații. (4) Comisia trebuie să prezinte cererea de derogare Comitetului, care decide în conformitate cu propria procedură. (5) În cazul în care s-a folosit o derogare, la rubrica 4 a certificatului de origine tip A sau în declararea facturii de la articolul 90 trebuie să apară următoarea frază: «DEROGARE - Regulamentul (CE) nr. 0000/96». (6) Dispozițiile alineatelor (1)-(5) se aplică oricăror prelungiri.

Articolul 77

Condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune privind dobândirea caracterului originar se respectă fără întrerupere în țara beneficiară sau în Comunitate. În cazul în care produsele originare exportate din țara beneficiară către altă țară sunt returnate, se consideră că ele sunt neoriginare, dacă nu se poate face dovada față de autoritățile competente că: — mărfurile returnate sunt aceleași cu cele exportate și că — ele nu au suferit nici o operațiune în acea țară în afara celor necesare pentru păstrarea lor în bună stare pe durata șederii lor în acea țară.

Articolul 78

(1) Următoarele mărfuri se consideră ca fiind transportate direct din țara exportatoare beneficiară către Comunitate sau din Comunitate către țara beneficiară: (a) mărfuri transportate fără a traversa teritoriul oricărei alte țări, cu excepția teritoriului altei țări din același grup regional, atunci când se aplică dispozițiile articolului 72; (b) mărfuri constituind o singură partidă de mărfuri transportată prin teritoriul altor țări decât cea beneficiară sau Comunitatea, suferind, dacă este cazul, transbordări sau depozitări temporare în acele țări, cu condiția ca bunurile să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau depozitare și să nu fi suferit alte operațiuni decât încărcarea, descărcarea sau alte operațiuni menite să le păstreze în bune condiții; (c) mărfuri transportate pe teritoriul Norvegiei sau Elveției și reexportate ulterior în totalitate sau parțial către Comunitate sau în țara beneficiară, cu condiția ca mărfurile să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau depozitare și să nu fi suferit alte operațiuni decât încărcarea, descărcarea sau alte operațiuni menite să le păstreze în bune condiții; (d) mărfuri care sunt transportate prin conducte fără întrerupere pe un alt teritoriu decât cel al țării beneficiare exportatoare sau al Comunității. (2) Dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b) și (c) se face față de autoritățile vamale competente prin prezentarea: (a) unui singur conosament acoperind trecerea prin țara de tranzit sau (b) unui certificat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit: — conținând o descriere exactă a mărfurilor; — declarând datele de descărcare și reîncărcare a mărfurilor sau a îmbarcării sau debarcării lor, identificând navele sau alte mijloace de transport folosite; — certificând condițiile în care mărfurile au rămas în țara de tranzit; (c) sau, în lipsa acestora, orice alte documente doveditoare.

Articolul 79

(1) Produsele trimise dintr-o țară beneficiară pentru expunerea lor în cadrul unei expoziții în altă țară și vândute pentru a fi importate în Comunitate beneficiază, la import, de preferințele tarifare menționate la articolul 67, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele prezentei secțiuni care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare în țara beneficiară și cu condiția de a se arăta, spre satisfacția autorităților vamale comunitare competente, că: (a) un exportator a expediat produsele de pe teritoriul țării exportatoare beneficiare direct în țara în care se ține expoziția; (b) produsele au fost vândute sau înstrăinate în alt fel de către exportator unei persoane din Comunitate; (c) produsele au fost expediate către Comunitate în aceeași stare în care au fost expuse; (d) produsele nu au fost folosite, de la expedierea lor pentru expoziție, în alt scop decât demonstrația la expoziție. (2) Certificatul de origine tip A trebuie prezentat autorităților vamale comunitare competente în modalitatea obișnuită. Numele și adresa expoziției trebuie să fie indicate în acesta. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare adiționale privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse. (3) Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine și pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal. Subsecțiunea 2 Dovada originii

Articolul 80

Produse originare din țara beneficiară intră sub incidența acestei secțiuni în momentul depunerii: (a) unui certificat de origine Formular tip A, al cărui model se află în anexa 17 sau (b) în cazurile menționate în articolul 90 alineatul (1), unei declarații, al cărei text apare în anexa 18, dată de exportator pe o factură, bon de livrare sau alt document comercial, care descrie produsul respectiv îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lui (denumită de acum încolo «declarația pe factură»). (a) Certificat de origine «Formular tip A»

Articolul 81

(1) Produsele originare în sensul prezentei secțiuni beneficiază, la import în Comunitate, de preferințele tarifare menționate la articolul 67, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în sensul articolului 78, la depunerea unui certificat de origine Formular tip A, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități guvernamentale ale țării beneficiare, sub rezerva că respectiva țară: — a comunicat Comisiei informațiile solicitate în conformitate cu articolul 93 și — sprijină Comunitatea, permițând autorităților vamale din statele membre să verifice autenticitatea documentului sau exactitatea informațiilor privitoare la adevărata origine a produselor respective. (2) Un certificat de origine Formular tip A se eliberează numai când poate servi ca titlu justificativ necesar pentru aplicarea preferințelor tarifare prevăzute la articolul 67. (3) Certificatul de origine Formular tip A se eliberează numai pe baza unei cereri scrise prezentată de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia. (4) Exportatorul sau reprezentantul său trebuie să prezinte cererea însoțită de toate documentele justificative pentru a dovedi că produsele pentru export întrunesc condițiile necesare în vederea eliberării unui certificat de origine Formular tip A. (5) Certificatul se eliberează de către autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară dacă produsele de export pot fi considerate produse originare în acea țara în sensul dispozițiilor de la subsecțiunea 1. Certificatul va fi pus la dispoziția exportatorului odată cu efectuarea exportului sau cu asigurarea acestuia. (6) Pentru a verifica dacă se respectă condiția prevăzută la alineatul (5), autoritatea guvernamentală competentă are dreptul să solicite orice act doveditor sau să efectueze verificările pe care le consideră necesare. (7) Autorității guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară îi revine sarcina de a asigura completarea corectă a certificatelor și cererilor. (8) Completarea rubricii 2 a certificatului de origine Formular tip A este opțională. În consecință, la rubrica 12 trebuie să se facă mențiunea «Comunitatea Europeană» sau unul din statele membre. (9) Data eliberării certificatului de origine Formular tip A trebuie să se înscrie în rubrica 11. Semnătura care trebuie aplicată în această rubrică, rezervată autorităților guvernelor competente care eliberează certificatul, este olografă.

Articolul 82

(1) Certificatul de origine Formular tip A trebuie depus, în termen de 10 luni de la data emiterii de către autoritatea guvernamentală competentă a țării beneficiare, la autoritatea vamală a statului membru de import unde sunt prezentate produsele. (2) Certificatele de origine Formular tip A prezentate autorităților vamale ale statului membru de import după expirarea perioadei de validitate stipulată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării tarifelor preferențiale menționate la articolul 67, în cazul în care nerespectarea limitei de timp se datorează unor cauze excepționale. (3) În alte cazuri de prezentare cu întârziere, autoritățile vamale ale statului membru importator pot accepta certificatele în cazul în care produsele le-au fost prezentate în cadrul perioadei menționate la alineatul (1). (4) La cererea importatorului și ținând cont de condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, în cazul în care mărfurile: (a) sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue de o valoare comercială semnificativă; (b) fac obiectul aceluiași contract de vânzare, părțile acestui contract fiind stabilite în țara exportatoare și în Comunitate; (c) sunt încadrate la aceeași poziție (cod de opt cifre) a Nomenclaturii Combinate; (d) provin în mod exclusiv de la același exportator, sunt destinate pentru același importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal în Comunitate, poate fi predată o singură dovadă de origine autorităților vamale la importul primei partide de marfă. Această procedură este aplicată pentru cantități și pentru o perioadă determinate de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate în nici un caz să depășească trei luni.

Articolul 83

În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul Regulii Generale 2 litera (a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidența secțiunilor XVI și XVII sau la rubricile nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranșe, o singură dovadă a originii acestor produse trebuie depusă autorităților vamale la importul primei tranșe.

Articolul 84

Deoarece certificatul de origine Formular tip A constituie dovada documentară pentru aplicarea dispozițiilor privind preferințele tarifare din articolul 67, este responsabilitatea autorității guvernamentale competente ale țării exportatoare de a lua orice măsuri pentru a verifica originea produselor și a controla celelalte declarații din certificat.

Articolul 85

Dovezile de origine se predau autorităților vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din cod. Autoritățile respective pot cere o traducere a dovezii de origine și pot, de asemenea, solicita ca declarația de import să fie însoțită de o declarație a importatorului cu privire la faptul că produsele întrunesc condițiile necesare aplicării prezentei secțiuni.

Articolul 86

(1) Prin derogare de la articolul 81 alineatul (5), certificatul de origine Formular tip A poate fi emis în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă: (a) nu a fost emis la data exportului datorită unor erori sau omisiuni accidentale sau circumstanțe speciale sau (b) s-a dovedit, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, că certificatul de origine Formular tip A a fost emis, dar nu a fost acceptat la import pe motive tehnice. (2) Autoritatea guvernamentală competentă poate emite retroactiv un certificat doar după verificarea faptului că datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu cele cuprinse în documentele de export corespunzătoare și că nu a fost emis un certificat de origine Formular tip A, întrunind condițiile acestei secțiuni, când produsele respective au fost exportate. (3) Rubrica 4 a certificatelor de origine tip A eliberate retroactiv trebuie să conțină adnotarea «issued retrospectively» sau «délivré a posteriori».

Articolul 87

(1) În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorității guvernamentale competente care l-a eliberat un duplicat întocmit pe baza documentelor de export pe care le deține. Duplicatul trebuie să conțină, în caseta 4, mențiunea «„Duplicata”» sau «Duplicate», precum și data eliberării și numărul de serie al certificatului original. (2) În conformitate cu articolul 82, duplicatul produce efecte de la data certificatului original.

Articolul 88

(1) În cazul în care produsele originare sunt plasate sub jurisdicția unui birou vamal în Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de origine tip A în scopul trimiterii unora sau tuturor acestor produse în altă parte în cadrul Comunității sau în Norvegia sau Elveția. Certificatele de origine înlocuitoare tip A sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele. (2) Certificatul înlocuitor eliberat aplicând alineatul (1) sau articolul 89 trebuie privit ca un certificat final de origine pentru produsele la care se referă. Certificatul înlocuitor se întocmește pe baza unei cereri scrise a reexportatorului. (3) Rubrica din dreapta-sus a certificatului înlocuitor indică numele țării intermediare în care este eliberat. Rubrica 4 trebuie să conțină expresia «replacement certificate» sau «certificat de remplacement», împreună cu data emisiunii și numărul de înregistrare ale certificatului de origine original. Numele reexportatorului se introduce în rubrica 1. Numele destinatarului final poate fi înscris în rubrica 2. În rubricile 3 și 9 se înscriu toate mențiunile de pe certificatul inițial referitoare la produsele reexportate. Datele referitoare la factura reexportatorului trebuie să figureze în rubrica 10. Viza autorității vamale care a eliberat certificatul înlocuitor se înscrie în rubrica 11. Răspunderea acestei autorități se reduce la eliberarea certificatului înlocuitor. Adnotările din rubrica 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație se preiau din certificatul original. Reexportatorul semnează în această rubrică. Reexportatorul care semnează cu bună credință în această rubrică nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise în certificatul original. (4) Biroul vamal căruia i se cere să efectueze operațiunea menționată la alineatul (1) trebuie să adnoteze pe certificatul original greutatea, numărul și natura mărfurilor expediate și să indice seria certificatului sau a certificatelor înlocuitoare. Biroul vamal păstrează certificatul original timp de cel puțin trei ani. (5) Certificatului înlocuitor i se poate anexa o fotocopie a certificatului original. (6) În cazul mărfurilor care beneficiază de preferințele tarifare de la articolul 67, sub incidența unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 76, procedura stabilită în acest articol se aplică doar când mărfurile sunt destinate Comunității.

Articolul 89

Produsele originare în sensul acestei secțiuni pot beneficia, la importul în Comunitate, de preferințele tarifare la care se referă articolul 67 privind depunerea unui certificat de origine tip A înlocuitor, eliberat de autoritățile vamale ale Norvegiei sau Elveției pe baza certificatului de origine tip A eliberat de autoritățile competente ale țării beneficiare, cu condiția ca acele condiții menționate la articolul 78 să fie satisfăcute și cu condiția ca Norvegia sau Elveția să ajute Comunitatea permițând autorităților sale vamale să verifice autenticitatea și acuratețea certificatelor eliberate. Procedura de verificare prevăzută la articolul 94 se aplică mutatis mutandis. Limita de timp prevăzută la articolul 94 alineatul (3) se extinde la 8 luni. (b) Declarația pe factură

Articolul 90

(1) O declarație pe factură poate fi întocmită: (a) de un exportator aprobat de Comunitate în sensul articolului 90a sau (b) de către orice exportator pentru orice transport conținând unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare nu depășește 3 000 de ECU și cu condiția ca asistența menționată la articolul 81 alineatul (1) să se aplice acestei proceduri. (2) Declarația pe factură poate fi completată, dacă produsele în cauză pot fi considerate ca originare din Comunitate sau dintr-o țară beneficiară în sensul prezentei secțiuni. (3) Exportatorul care completează o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale sau guvernamentale ale țării exportatoare, toate documentele corespunzătoare care demonstrează statutul originar al mărfurilor în cauză și doar dacă se întrunesc și celelalte condiții ale acestei secțiuni. (4) Declarația pe factură se completează de către exportator fie în franceză, fie în engleză, redactând la mașină, imprimând sau tipărind pe factură, bonul de expediție sau alte documente comerciale, declarația al cărei text apare în anexa 18. Dacă declarația este scrisă de mână, trebuie scrisă cu cerneală și cu litere mari de tipar. (5) Declarațiile pe factură trebuie să conțină semnătura originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 90a nu este obligat să semneze o declarație pe factură, cu condiția ca el să înmâneze autorităților vamale sau guvernamentale o declarație scrisă că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declarație pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către acesta. (6) În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură se supune următoarelor condiții speciale: (a) se completează o declarație pentru fiecare transport; (b) dacă mărfurile dintr-o partidă de mărfuri au fost deja supuse verificării în țara exportatoare referitor la definiția «produselor originare», exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură. Dispozițiile primei litere nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a efectua orice alte formalități solicitate de regulamentele vamale sau poștale.

Articolul 90a

(1) Autoritățile vamale ale Comunității pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediții frecvente de mărfuri comunitare, în sensul articolului 67 alineatul (2), și care oferă, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, toate garanțiile necesare verificării statutului de origine al produselor, cât și îndeplinirea celorlalte cerințe ale acestei secțiuni, să completeze declarații pe factură. (2) Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiții pe care le consideră adecvate. (3) Autoritățile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care trebuie să apară pe declarație. (4) Autoritățile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizației de către exportatorul autorizat. (5) Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație.

Articolul 90b

(1) Dovada statutului de origine al produselor comunitare în sensul articolului 67 alineatul (2) trebuie să fie oferită fie prin: (a) depunerea unui certificat de circulație tip EUR.1, al cărui model se află în anexa 21, sau prin (b) depunerea unei declarații în conformitate cu articolul 90. (2) Exportatorul sau reprezentantul său autorizat va introduce în rubrica 2 a certificatului de circulație tip EUR.1 expresia «GSP beneficiary countries» și «EC» sau «pays beneficiaire du SPG» și «CE». (3) Dispozițiile acestei secțiuni privind emiterea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A trebuie aplicate mutatis mutandis certificatelor de circulație tip EUR.1 și, cu excepția prevederilor privind emiterea lor, și declarațiilor pe factură.

Articolul 90c

(1) Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 67, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de origine tip A sau completarea unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste importuri să nu fie de natură comercială și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea respectivei secțiuni și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației. (2) Importurile care sunt ocazionale și sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al posesorilor sau călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura și cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale. În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească 215 ECU, în cazul coletelor mici, și 600 ECU, în cazul bagajului personal al călătorilor.

Articolul 91

(1) Atunci când se aplică articolul 67 alineatul (2), (3) sau (4), autoritățile competente ale țării beneficiare solicitate să emită un certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora sunt folosite materiale originare din Comunitate, Norvegia sau Elveția trebuie să se bazeze pe certificatul de circulație EUR.1 sau, dacă este necesar, pe declarațiile pe factură. (2) Rubrica 4 a certificatului de origine tip A eliberat în cazurile descrise la alineatul (1) trebuie să conțină adnotarea «Cumul CE», «cumul Norvège», «cumul Suisse» sau «EC cumulation», «Norway cumulation», «Switzerland cumulation».

Articolul 92

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în certificatul de origine Formular tip A, în certificatul de circulație EUR.1 sau în declarația pe factură și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea certificatului, dacă se stabilește că acesta din urmă corespunde produselor descrise. Erori formale evidente, precum erori de redactare pe un certificat de origine Formular tip A, un certificat de circulație EUR.1 sau o declarație pe factură, nu duc la respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privința corectitudinii declarațiilor din document. Subsecțiunea 3 Metode de cooperare administrativă

Articolul 93

(1) Țările beneficiare comunică Comisiei numele și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor și abilitate să elibereze certificate de origine tip A, specimenele de ștampile folosite de aceste autorități, precum și numele și adresa autorităților guvernamentale abilitate să desfășoare verificări ale formularelor tip A și ale declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii modelelor de către Comisie. Comisia transmite această informație autorităților vamale ale statelor membre. Când aceste comunicate sunt efectuate în cadrul unui amendament al unor comunicate precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare a acelor noi ștampile în conformitate cu instrucțiunile oferite de autoritățile competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte modelele de imprimări de ștampile menționate în prezentul alineat. (2) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (seria C) data la care noile țări beneficiare menționate în articolul 97 au îndeplinit obligațiile menționate la alineatul (1). (3) Comisia trebuie să trimită țărilor beneficiare modele ale ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație EUR.1.

Articolul 93a

Pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la preferințele tarifare prevăzute la articolul 67, fiecare țară beneficiară respectă sau asigură respectarea reglementărilor privind completarea și eliberarea certificatelor de origine tip A, respectarea condițiilor de folosire a declarației pe factură și a condițiilor de cooperare administrativă.

Articolul 94

(1) Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiior pe factură se face prin sondaj sau de câte ori autoritățile vamale au îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentului sau la exactitatea datelor referitoare la originea reală a produselor respective. (2) Pentru aplicarea dispozițiilor de la alineatul (1), autoritățile vamale înapoiază certificatul de origine tip A sau declarația pe factură autorității guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară, indicând după caz deficiențele de formă sau de fond care justifică declanșarea unei verificări. Acestea anexează la copia ceritficatului de origine tip A sau a declarației pe factură, în cazul în care aceasta a fost prezentată, factura sau o copie a acesteia, precum și orice alt document doveditor. Autoritățile vamale prezintă de asemenea orice informație obținută care sugerează că datele înscrise pe respectivul certificat sau declarație sunt incorecte. Dacă autoritățile abilitate iau hotărârea să suspende preferințele tarifare prevăzute la articolul 67 în funcție de rezultatele verificării, ele acordă liberul de vamă, cu condiția respectării măsurilor de precauție considerate drept necesare. (3) Atunci când se prezintă o cerere pentru o verificare ulterioară în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităților vamale comunitare în termen de maximum șase luni. Rezultatele permit să se stabilească dacă certificatul de origine tip A sau declarația pe factură se aplică produselor exportate efectiv și dacă aceste produse beneficiază de preferințele tarifare prevăzute la articolul 67. (4) În cazul certificatelor de origine tip A eliberate în conformitate cu articolul 91, răspunsul cuprinde copii ale certificatului de circulație EUR.1 sau, dacă e necesar, declarațiile pe factură corespunzătoare. (5) Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate nu se primește răspuns în termenul de șase luni prevăzut la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a se stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, se trimite o a doua comunicare către autoritățile competente. În cazul în care, după cea de-a doua comunicare, rezultatele verificărilor nu sunt aduse la cunoștință autorităților interesate în termen de patru luni sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, respectivele autorități refuză acordarea preferințelor generalizate, în afara cazurilor de forță majoră sau a unor situații excepționale. Prevederile primului paragraf se aplică între țări ale aceluiași grup regional în scopul controlului ulterior al certificatelor de origine tip A eliberate sau al declarațiilor pe factură completate în conformitate cu această secțiune. (6) În cazul în care procedura de verificare sau informațiile avute la dispoziție demonstrează că se încalcă dispozițiile prezentei secțiuni, țara exportatoare beneficiară, din proprie inițiativă sau la cererea Comunității, întreprinde verificările necesare sau cere ca aceste verificări să se desfășoare de urgență, pentru identificarea și prevenirea unor asemenea încălcări. În acest scop, Comunitatea poate participa la desfășurarea unor asemenea verificări. (7) În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine Formular tip A, copiile certificatelor, precum și toate documentele referitoare la acestea se păstrează cel puțin trei ani de către autoritățile guvernamentale competente din țara exportatoare beneficiară.

Articolul 95

Dispozițiile articolului 78 alineatul (1) litera (c) și ale articolul 89 se aplică numai în măsura în care, în contextul preferințelor tarifare acordate de Norvegia și Elveția anumitor produse originare din țări în curs de dezvoltare, aceste țări aplică dispoziții similare cu cele ale Comunității. Comisia trebuie să informeze autoritățile vamale ale statelor membre de adoptarea de către Norvegia și Elveția a unor astfel de prevederi și le anunță cu privire la data intrării în vigoare a articolului 78 alineatul (1) litera (c) și a dispozițiilor similare adoptate de Norvegia și Elveția. Aceste prevederi se aplică cu condiția ca Norvegia, Elveția și Comunitatea să fi încheiat un acord care să afirme, printre altele, ca ele își vor furniza reciproc asistența bilaterală în probleme de cooperare administrativă. Subsecțiunea 4 Ceuta și Melilla

Articolul 96

(1) Termenul de «Comunitate» folosit în această secțiune nu acoperă și Ceuta și Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produse provenite din Ceuta sau Melilla. (2) Această secțiune se aplică, mutatis mutandis, atunci când se stabilește dacă produsele pot fi privite ca provenind din țara beneficiară exportatoare beneficiind de sistemul generalizat de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla. (3) Ceuta și Melilla sunt privite ca un singur teritoriu. (4) Prevederile acestei secțiuni privind eliberarea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică, mutatis mutandis, produselor originare din Ceuta și Melilla. (5) Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile de aplicarea acestei secțiuni în Ceuta și Melilla. Subsecțiunea 5 Dispoziții finale

Articolul 97

În cazul în care o țară sau un teritoriu este admis sau readmis ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentele relevante ale Consiliului CE sau Deciziei CSCE, mărfurile originare în acea țară sau teritoriu beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția ca ele să fi fost exportate din țara sau teritoriul beneficiar la data sau ulterior datei menționate la articolul 93 alineatul (2). Secțiunea 2 Republicile Bosnia-Herțegovina și Croația; Republica Federală Iugoslavia; Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și teritoriile Cisiordania și Fâșia Gaza Subsecțiunea 1 Definirea conceptului de produse originare

Articolul 98

(1) În scopul aplicării dispozițiilor privind preferințele tarifare acordate de Comunitate pentru anumite produse originare din Republica Bosnia-Herțegovina și Croația, Republica Federală Iugoslavia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și teritoriile Cisiordania și Fâșia Gaza (menționate de acum înainte ca «republici sau teritorii beneficiare»), produsele următoare se consideră a fi originare dintr-o republică sau teritoriu beneficiar: (a) produse obținute în întregime în acea țară sau teritoriu beneficiar, în sensul articolului 99; (b) produse obținute în acea republică sau teritoriu beneficiar, la fabricarea cărora sunt folosite alte produse decât cele de la litera (a), cu condiția ca produsele respective să fi suferit un proces de prelucrare sau transformare suficient de profund, în sensul articolului 100. (2) În sensul acestei secțiuni, produsele originare din Comunitate, în sensul alineatului (3), care sunt supuse, într-o țară sau teritoriu beneficiar, unui proces de prelucrare sau transformare depășind cele descrise la articolul 101, sunt considerate ca originare în acea țară sau teritoriu. (3) Alineatul (1) se aplică, mutatis mutandis, la stabilirea originii produselor obținute în Comunitate.

Articolul 99

(1) Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o republică sau teritoriu beneficiar sau în Comunitate: (a) produse minerale extrase din solul sau subsolul mărilor acelei țări; (b) produse vegetale recoltate în acea țară; (c) animale vii născute și crescute în acea țară; (d) produse obținute de la animale vii în acea țară; (e) produse obținute din pescuit și vânat în acea țară; (f) produse rezultate din pescuitul marin și alte produse obținute din mare de nave ale acelei țări; (g) produse realizate la bordul navelor-uzină exclusiv din produsele prevăzute la litera (f); (h) articole uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime; (i) deșeuri și resturi provenind din operațiuni de fabricație desfășurate în acea țară; (j) produse extrase din solul marin sau subsolul din afara apelor teritoriale, cu condiția ca acea țară să aibă dreptul exclusiv de exploatare; (k) produse fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(j). (2) Termenele «nave ale acelei țări» și «nave-uzină» de la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor și navelor-uzină: — care sunt înregistrate sau înmatriculate în republica sau teritoriul beneficiar, sau într-un stat membru; — care navighează sub pavilionul republicii sau teritoriului beneficiar, sau al unui stat membru; — care sunt deținute în proporție de 50 % de către cetățeni ai republicii sau teritoriului beneficiar, sau ai unui stat membru de către o companie cu sediul în acea republică sau teritoriu, sau într-un stat membru, în care directorul sau directorii, președintele Consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritatea membrilor sunt cetățeni ai acelei republici sau teritoriu, sau ai unui stat membru și la care, în cazul parteneriatelor sau firmelor cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține republicii sau teritoriului respectiv, sau organelor de stat, sau cetățenilor acelei republici sau teritoriu, sau al acelui stat membru; — ai căror căpitani și ofițeri sunt toți cetățeni ai republicii sau teritoriului beneficiar, sau ai statelor membre și — al căror echipaj este constituit în proporție de cel puțin 75 % din cetățeni ai republicii sau teritoriului beneficiare, sau ai statelor membre. (3) Termenele «dintr-o republică sau teritoriu beneficiare» și «Comunitatea» acoperă, de asemenea, și apele teritoriale ale acelei republici sau teritoriu, sau ale statelor membre. (4) Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peștele prins, se consideră parte a teritoriului țării beneficiare sau ale statului membru căruia îi aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 100

(1) În sensul articolului 98, materialele neoriginare se consideră că au suferit suficiente prelucrări și transformări atunci când produsul obținut este încadrat într-o poziție diferită decât cele în care sunt încadrate toate materialele neoriginare folosite pentru fabricarea sa, cu respectarea alineatului (2). (2) Dacă un produs figurează în coloanele 1 și 2 ale listei: — conținute în anexa 19, pentru teritoriile Cisiordania și Fâșia Gaza sau — conținute în anexa 20, pentru Republica Bosnia-Herțegovina și Croația, Republica Federală Iugoslavia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pentru produsul avut în vedere trebuie îndeplinite condițiile stabilite în coloana 3, în locul regulii de la alineatul (1).

Articolul 101

Următoarele operațiuni sunt considerate o prelucrare sau transformare insuficientă pentru a fi atribuit statutul de produse originare, chiar dacă sunt întrunite sau nu condițiile de la articolul 100 alineatul (1): (a) operațiuni destinate să asigure păstrarea produselor în bună stare pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, refrigerare, plasarea în saramură, atmosferă de dioxid de sulf sau alte soluții apoase, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare); (b) operațiuni simple constând din înlăturarea prafului, separarea sau inspecția, cernerea sau ciuruirea, sortarea, clasificarea, asortarea (inclusiv alcătuirea de seturi de articole), spălarea, vopsirea, debitarea; (c) (i) schimbări de ambalaje și separări sau unificări de loturi; (ii) simpla plasare în sticle, recipiente, saci, lăzi, cutii, fixarea pe cartoane sau scânduri și toate celelalte operațiuni simple de ambalare; (d) aplicarea de însemne, etichete sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora; (e) simpla amestecare a produselor, indiferent dacă ele sunt sau nu de aceleași tipuri, în cazul în care una sau mai multe componente nu îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul titlu pentru a le permite să fie considerate produse originare dintr-o republică sau teritoriu beneficiar, sau din Comunitate; (f) simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet; (g) o combinație de două sau mai multe operațiuni prevăzute la literele (a)-(f). (h) sacrificarea de animale.

Articolul 102

(1) Prin derogare de la articolul 100, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 5 % din prețul de uzină al produsului final și supuse condițiilor prevăzute în nota 3.4 la anexa 14. (2) Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la pozițiile 50-63 ale Sistemului Armonizat.

Articolul 103

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele expediate împreună cu un echipament, utilaj, aparat sau vehicul care fac parte din dotarea normală și incluse în preț sau nefacturate separat sunt privite ca făcând parte din echipamentul, utilajul, aparatul sau vehiculul respectiv.

Articolul 104

Seturile, așa cum sunt ele definite în Regula Generală 3 a Sistemului Armonizat, sunt privite ca seturi originare, dacă articolele componente sunt originare. Cu toate acestea, când un set se compune din articole originare și neoriginare, setul în întregime va fi privit ca originar, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul de uzină al setului.

Articolul 105

Pentru a stabili dacă un produs este un produs originar, nu este necesar a se verifica originea produselor următoare, care pot fi utilizate la fabricarea acestuia: (a) energie și combustibil; (b) instalații și echipamente; (c) utilaje și unelte; (d) mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate a intra în compoziția finală a produsului.

Articolul 106

Condițiile stabilite în această secțiune privind obținerea statutului de origine trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în republica sau teritoriul beneficiar sau în Comunitate. Dacă mărfurile originare exportate din republica sau teritoriul beneficiar sau din Comunitate într-o altă țară sunt returnate, ele trebuie considerate ca neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra, spre satisfacția autorităților competente, că: — mărfurile returnate sunt aceleași cu cele exportate și că — ele nu au suferit alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în bune condiții pe timpul șederii în acea țară.

Articolul 107

(1) Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din republica sau teritoriul beneficiar către Comunitate și din Comunitate către republica sau teritoriul beneficiar: (a) mărfurile transportate fără tranzitarea teritoriului unei alte țări; (b) mărfurile transportate prin alte teritorii decât republica sau teritoriul beneficiar, sau ale Comunității, cu sau fără transbordare sau antrepozitare temporară, cu condiția ca transportul prin acele teritorii să fie motivat de considerente geografice sau exclusiv de cerințele de transport și ca produsele să nu fie eliberate pentru import definitiv în acele teritorii și să nu sufere alte operațiuni, cu excepția descărcării, încărcării și a altor operațiuni destinate a le păstra în bună stare; (c) produse care sunt transportate prin conductă fără întrerupere, cu traversarea altor teritorii decât cele ale republicii sau teritoriului beneficiar. (2) Dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) se face către autoritățile vamale relevante prin prezentarea: (a) unui document unic de transport sub acoperirea căruia se realizează transportul prin țara de tranzit sau (b) unui atestat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit: — care să facă o descriere exactă a mărfurilor; — care să specifice data de descărcare și reîncărcare a mărfurilor, sau de ambarcare sau debarcare și, dacă este cazul, numele navelor și al altor mijloace de transport folosite; — care să ateste condițiile în care mărfurile au rămas în țara de tranzit sau (c) în lipsa acestora, orice documente justificative.

Articolul 108

(1) Produsele trimise dintr-o republică sau teritoriu beneficiar pentru expunerea lor în cadrul unei expoziții în altă țară și vândute pentru a fi importate în Comunitate beneficiază, la import, de preferințele tarifare menționate la articolul 98, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele acestei secțiuni care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare în republica sau teritoriul beneficiar și cu condiția de a se arăta, spre satisfacția autorităților vamale competente, că: (a) un exportator a expediat produsele de pe teritoriul republicii sau teritoriului beneficiar direct în țara în care se ține expoziția; (b) produsele au fost vândute sau înstrăinate în alt fel de exportator unei persoane din Comunitate; (c) produsele au fost expediate în timpul desfășurării expoziției sau imediat după aceea către Comunitate în aceeași stare în care au fost expuse; (d) produsele nu au fost folosite, de la expedierea lor pentru expoziție, în alt scop decât demonstrația la expoziție. (2) Autorităților vamale comunitare trebuie să le fie prezentat un certificat de circulație EUR.1 în modul obișnuit. Numele și adresa expoziției trebuie să fie indicate în acesta. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare adiționale privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse. (3) Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine și pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal. Subsecțiunea 2 Dovada originii

Articolul 109

Produsele originare în republicile sau teritoriile beneficiare beneficiază de dispozițiile acestei secțiuni la depunerea fie: (a) a unui certificat de circulație EUR.1, al cărui model se găsește în anexa 21; (b) fie, în cazurile menționate la articolul 117 alineatul (1), a unei declarații al cărei text apare în anexa 22, dată de exportator pe o factură, bon de livrare sau alt document comercial care descrie produsul respectiv îndeajuns de detaliat pentru a permite identificarea lui (denumită de acum încolo «declarația pe factură»). (a) Certificatul de circulație EUR.1

Articolul 110

(1) Produsele originare în sensul acestei secțiuni beneficiază la importul în Comunitate de preferințele tarifare prevăzute la articolul 98, cu condiția ca ele să fi fost transportate direct în Comunitate în sensul articolului 107, cu prezentarea unui certificat de circulație EUR.1 eliberat: — de către autoritățile vamale sau guvernamentale ale Bosniei-Herțegovina și Croației, ale Republicii Federale Iugoslavia sau ale Fostei Republici Iugoslave Macedonia sau — de către camerele de comerț ale teritoriilor Cisiordania sau Fâșia Gaza, cu condiția ca aceste autorități competente ale acestor republici și teritorii beneficiare: — să fi comunicat Comisiei informațiile cerute de articolul 121 și — să ajute Comunitatea, permițând autorităților vamale ale statelor membre să verifice autenticitatea documentelor sau acuratețea informațiilor privind originea reală a produselor respective. (2) Certificatul de circulație EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca dovadă documentară necesară în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 98. (3) Certificatul de circulație EUR.1 se eliberează în urma unei cereri scrise a exportatorului sau de către reprezentantul acestuia pe răspunderea exportatorului. O astfel de cerere se efectueză pe un formular, al cărui model apare în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispozițiile acestei subsecțiuni. Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație EUR.1 se păstrează cel puțin trei ani de către Camerele de Comerț din republicile sau teritoriile beneficiare. (4) Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea sa toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului de circulație EUR.1. Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferențial și să permită controale ale evidențelor sale contabile și verificări privind împrejurările în care au fost obținute produsele de către autoritățile menționate. (5) Certificatul de circulație EUR.1 se eliberează de autoritățile competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare, sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator, dacă mărfurile destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul acestei secțiuni. (6) Întrucât certificatul de circulație EUR.1 constituie dovada scrisă a aplicării aranjamentelor preferențiale prevăzute la articolul 98, autorităților competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare, sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii mărfurilor și a celorlalte declarații din certificat. (7) În scopul verificării dacă condițiile prevăzute la alineatul (5) sunt satisfăcute, autoritățile competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare, sau autoritățile vamale ale statului membru exportator au dreptul de a solicita orice dovadă scrisă sau de a întreprinde orice verificare pe care o consideră necesară. (8) Autorităților competente din republicile sau teritoriile beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să asigure completarea riguroasă a formularelor menționate la alineatul (1). (9) Data eliberării certificatului de circulație EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităților vamale. (10) Certificatul de circulație EUR.1 este eliberat de autoritățile competente ale repubicilor sau teritoriilor beneficiare, după cum este cazul, sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate. El trebuie pus la dispoziția exportatorului în momentul efectuării sau asigurării exportului.

Articolul 111

În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul Regulii Generale 2 litera (a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidența secțiunilor XVI și XVII sau la rubricile nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranșe, trebuie depusă o singură dovadă a originii acestor produse autorităților vamale cu ocazia importului primei tranșe.

Articolul 112

Dovezile de origine se predau autorităților vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din cod. Autoritățile respective pot cere o traducere a dovezii de origine și pot, de asemenea, solicita ca declarația de import să fie însoțită de o declarație a importatorului cu privire la faptul că produsele întrunesc condițiile necesare aplicării acestei secțiuni.

Articolul 113

(1) Prin derogare de la articolul 110 alineatul (10), certificatul de circulație EUR.1 poate fi eliberat în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă: (a) nu a fost eliberat la momentul exportului datorită unor erori sau omisiuni accidentale, sau circumstanțe speciale; sau (b) se demonstrează, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, că a fost emis certificatul de circulație EUR.1, dar nu a fost aceptat la import din motive tehnice. (2) Autoritățile competente pot elibera certificatul de circulație EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea din documentele de export corespunzătoare și că nu a fost eliberat certificatul de circulație EUR.1 în conformitate cu dispozițiile acestei secțiuni în momentul exportului produselor la care se referă. (3) Certificatele de circulație EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni: «EXPEDIDO A POSTERIORI», «UDSTEDT EFTERFØLGENDE», «NACHTRÄGLICH AUSGESTELLT», «ΕΚΔΟΘΕΝ ΕΚ ΤΩΝ ΥΣΤΕΡΩΝ», «ISSUED RETROSPECTIVELY», «DELIVRE A POSTERIORI», «RILASCIATO A POSTERIORI», «AFGEGEVEN A POSTERIORI», «EMITIDO A POSTERIORI», «ANNETTU JÄLKIKÄTEEN», «UTFÄRDAT I EFTERHAND». (4) Mențiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în rubrica «Observații» a certificatului de circulație EUR.1.

Articolul 114

(1) În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita autorităților competente care l-au eliberat un duplicat pe baza documentelor de export pe care le dețin. (2) Duplicatul eliberat astfel trebuie să conțină una din următoarele mențiuni: «DUPLICADO», «DUPLIKAT», «DUPLIKAT», «ΑΝΤΙΓΡAΦΟ», «DUPLICATE», «DUPLICATA», «DUPLICATO», «DUPLICAAT», «SEGUNDA VIA», «KAKSOISKAPPALE», «DUPLIKÁT». (3) Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se înscrie în rubrica «Observații» de pe certificatul de circulație EUR.1. (4) Duplicatul, care trebuie să poarte data eliberării certificatului de circulație original EUR.1, intră în vigoare la acea dată.

Articolul 115

(1) Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de circulație EUR.1, cu scopul de a trimite aceste produse în altă parte în Comunitate. Certificatele de circulație EUR.1 înlocuitoare se emit de către biroul vamal sub al căror control sunt plasate mărfurile.

Articolul 116

(1) Certificatul de circulație EUR.1 este valabil timp de 5 luni de la data emiterii în republica sau teritoriul beneficiar, sau în Comunitate și trebuie depus în decursul acestei perioade autorităților vamale din statul membru sau din republica, sau teritoriul beneficiar importator. (2) Certificatul de circulație EUR.1 care este depus la autoritățile vamale ale statului membru după termenul-limită de depunere menționat la alineatul (1) poate fi acceptat în scopul aplicării tratamentului preferențial, în cazul în care nu s-a reușit predarea certificatului până la termenul-limită datorită unor circumstanțe excepționale. (3) În alte cazuri de predare întârziată prevăzută la alineatul (2), autoritățile vamale ale statului membru pot accepta certificatele, în cazul în care produsele le-au fost predate înainte de termenul-limită. (b) Declarația pe factură

Articolul 117

(1) Declarația pe factură se întocmește: (a) de către un exportator autorizat în sensul articolului 118 sau (b) de către un exportator pentru orice partidă de mărfuri constând din unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare totală nu depășește 3 000 ECU și cu condiția ca asistența prevăzută la articolul 110 alineatul (1) să se aplice de asemenea acestei proceduri. (2) Declarația pe factură se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate ca originare în Comunitate sau într-o republică sau teritoriu beneficiare în sensul acestei secțiuni. (3) Exportatorul care completează o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale ale Comunității sau ale republicii, sau teritoriului beneficiar, după cum este cazul, toate documentele necesare care dovedesc statutul de origine al produselor respective și, în același timp, să îndeplinească cooperarea administrativă prevăzută în această secțiune. (4) Declarația pe factură trebuie completată de către exportator prin redactarea la mașină de scris, imprimarea sau tipărirea pe factură, bon de livrare sau alt document comercial a declarației, al cărei text apare în anexa 22, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu prevederile legislației interne a țării exportatoare. Dacă declarația este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală cu litere mari de tipar. (5) Declarațiile pe factură trebuie să conțină semnătura originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 118 nu este obligat să semneze o declarație pe factură, cu condiția ca el să înmâneze autorităților guvernamentale o declarație scrisă că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declarație pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către el. (6) În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură se supune următoarelor condiții speciale: (a) se completează o declarație pentru fiecare transport; (b) dacă mărfurile dintr-o partidă de mărfuri au fost deja supuse verificării în republica sau teritoriul beneficiar referitor la definiția «produselor originare», exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură. Dispozițiile primului paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a efectua orice alte formalități solicitate de regulamentele vamale sau poștale.

Articolul 118

(1) Autoritățile vamale ale Comunității pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care efectuează expediții frecvente de mărfuri, în sensul articolului 98 alineatul (2), să completeze declarații pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective. Exportatorul care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere, în conformitate cu solicitările autorităților vamale, toate garanțiile necesare verificării statutului de origine al produselor, cât și îndeplinirea celorlalte cerințe ale acestei secțiuni. (2) Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiții pe care le consideră adecvate. (3) Autoritățile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care trebuie să apară pe declarație. (4) Autoritățile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizației de către exportatorul autorizat. (5) Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație.

Articolul 119

(1) Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice altor persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 98, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulație EUR.1 sau completarea unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste importuri să nu fie de natură comercială și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea acestei secțiuni, și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației. (2) Importurile care sunt ocazionale și sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al posesorilor sau călătorilor, sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura și cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale. În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească 215 ECU, în cazul coletelor mici, și 600 ECU, în cazul bagajului personal al călătorilor.

Articolul 120

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în dovada originii și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea dovezii originii, dacă se stabilește că aceasta din urmă corespunde mărfurilor prezentate. Erori formale evidente, precum erori de redactare pe o dovadă de origine, nu conduc la respingerea documentului, dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privința corectitudinii declarațiilor din document. Subsecțiunea 3 Metode de cooperare administrativă

Articolul 121

(1) Republicile sau teritoriile beneficiare informează Comisia cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul acestora și care sunt abilitate să elibereze certificate de circulație EUR.1, împreună cu specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, și cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale relevante responsabile cu controlul certificatelor de circulație EUR.1 și a declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite această informație autorităților vamale ale statelor membre. Când aceste comunicate sunt efectuate în cadrul unui amendament al unor comunicate precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare a acelor noi ștampile în conformitate cu instrucțiunile oferite de autoritățile competente ale republicilor sau teritoriilor beneficiare. Aceste informații sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte imprimările specimenelor de ștampile menționate în acest aliniat. (2) Comisia trebuie să trimită țărilor beneficiare specimene ale ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație EUR.1.

Articolul 122

(1) Verificările ulterioare ale certificatelor de circulație EUR.1 sau ale declarațiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile vamale ale republicii sau teritoriului beneficiar au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentului sau cu exactitatea informațiilor referitoare la adevărata origine a produselor respective, sau cu îndeplinirea celorlalte cerințe. (2) Pentru aplicarea dispozițiilor de la alineatul (1), autoritățile competente ale statului membru importator sau ale republicii, sau teritoriului beneficiar înapoiază certificatul de circulație EUR.1, declarația pe factură sau o copie a acestor documente autorităților competente din republica sau teritoriul beneficiare sau autorităților vamale ale statului membru exportator, menționând, atunci când este cazul, motivele de substanță sau de formă pentru inițierea unei anchete. Acestea anexează orice documente comerciale relevante sau o copie a acestora la certificatele de circulație EUR.1 sau la declarația pe factură și orice documente sau informații care sugerează că datele oferite ca dovadă a originii sunt incorecte vor fi depuse în sprijinul cererii de verificare. Dacă autoritățile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferențial produselor respective pe durata așteptării rezultatelor verificării, eliberarea produselor este oferită importatorului, cu condiția să fie luate toate măsurile de precauție considerate necesare. (3) Autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile competente din republica sau teritoriul beneficiar care solicită verificarea trebuie informate de rezultatele acesteia în termen de șase luni. Aceste rezultate trebuie să indice clar dacă certificatul de circulație EUR.1 sau declarația pe factură se referă la produsele care se exportă de fapt și dacă aceste produse beneficiază de preferințele prevăzute la articolul 98. (4) În scopul controlului a posteriori al certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și al declarațiilor pe factură, documentele de export sau copiile certificatelor care le înlocuiesc trebuie păstrate cel puțin 3 ani de către autoritățile competente ale republicii sau teritoriilor beneficiare, ori de către autoritățile vamale ale statului membru exportator. (5) Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate nu se primește nici un răspuns în termen de 10 luni de la solicitare sau dacă răspunsul nu conține informații suficiente pentru a determina autenticitatea documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autoritățile solicitante trebuie, cu excepția cazurilor execepționale, să refuze dreptul la tratament preferențial. Subsecțiunea 4 Ceuta și Melilla

Articolul 123

(1) Termenul «Comunitate» folosit în prezenta secțiune nu acoperă Ceuta și Melilla. Termenul «produse originare din Comunitate» nu acoperă produsele originare din Ceuta și Melilla. (2) Această secțiune se aplică, mutatis mutandis, la determinarea dacă produsele pot fi privite ca originare din republicile sau teritoriile beneficiare exportatoare beneficiind de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla. (3) Ceuta și Melilla se consideră teritoriu unic. (4) Prevederile acestei secțiuni privind eliberarea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de circulație EUR.1 se aplică, mutatis mutandis, produselor originare din Ceuta și Melilla. (5) Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziții în Ceuta și Melilla.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.