Articolul 1
Directiva 94/450/CEE se modifică după cum urmează: (1) Titlul se înlocuiește cu următorul text: „Directiva Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înșelătoare și comparativă”. (2) Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 Scopul prezentei directive este de a proteja consumatorii, persoanele ce desfășoară o activitate comercială sau industrială sau practică o meserie ori profesie și interesele populației, în general, împotriva publicității înșelătoare și a consecințelor neloiale ale acesteia și de a stabili condițiile în care este permisă publicitatea comparativă.” (3) Se inserează următorul punct la articolul 2: „2a. «publicitate comparativă»: orice formă de publicitate care identifică în mod explicit sau implicit un concurent sau bunuri ori servicii oferite de un concurent.” (4) Se inserează următorul articol: „Articolul 3a (1) Se permite publicitatea comparativă, în ceea ce privește comparația, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) nu este înșelătoare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), articolul 3 și articolul 7 alineatul (1); (b) compară bunuri sau servicii care răspund acelorași nevoi sau sunt destinate acelorași scopuri; (c) compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici materiale, relevante, verificabile și reprezentative ale acelor bunuri sau servicii, care pot include și prețul; (d) nu creează confuzie pe piață între persoana care publică reclama și un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale persoanei care publică reclama și cele ale unui concurent; (e) nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activități sau situația unui concurent; (f) în cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeași denumire; (g) nu profită în mod neloial de reputația unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente; (h) nu prezintă bunuri sau servicii ca imitații sau reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marcă protejată sau o denumire comercială protejată. (2) Orice comparație care se referă la o ofertă specială precizează într-o manieră clară și neechivocă data limită a ofertei sau, după caz, faptul că oferta specială se face sub rezerva disponibilității bunurilor sau serviciilor și, în cazul în care oferta specială nu a început încă, data începerii perioadei pe parcursul căreia se aplică prețul special sau alte condiții speciale.” (5) La articolul 4 alineatul (1), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următoarele: „(1) Statele membre asigură existența mijloacelor adecvate și eficiente pentru combaterea publicității înșelătoare și în vederea respectării dispozițiilor privind publicitatea comparativă în interesul consumatorilor, precum și al concurenților și al populației în general. Aceste mijloace includ dispozițiile legale în conformitate cu care persoane sau organizații considerate, în temeiul legislației interne, ca având un interes legitim în interzicerea publicității înșelătoare sau în reglementarea publicității comparative pot: (a) introduce acțiune în justiție împotriva acestui tip de publicitate și/sau (b) aduce acest tip de publicitate în fața unei autorități administrative competente fie să hotărască asupra plângerilor, fie să inițieze procedurile judiciare corespunzătoare.” (6) Articolul 4 alineatul (2) se modifică după cum urmează: (a) liniuțele de la primul paragraf se înlocuiesc cu următoarele: „— pentru a hotărî încetarea sau pentru a iniția procedurile judiciare corespunzătoare pentru hotărârea de încetare a publicității înșelătoare sau a publicității comparative nepermise sau — în cazul în care publicitatea înșelătoare sau publicitatea comparativă nepermisă nu a fost publicată încă, dar publicarea este iminentă, să hotărască interzicerea acesteia sau să introducă acțiunea în justiție necesară pentru hotărârea de interzicere a publicării acesteia;” (b) formularea introductivă la al treilea paragraf se înlocuiește cu următoarea: „De asemenea, statele membre pot conferi instanțelor judecătorești sau autorităților administrative competențe care să le permită, în vederea eliminării efectelor de durată ale publicității înșelătoare sau ale publicității comparative nepermise, a căror încetare a fost dispusă prin hotărâre definitivă.” (7) Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 5 Prezenta directivă nu exclude controlul voluntar, pe care statele membre îl pot încuraja, al publicității înșelătoare sau comparative de către organisme autonome și recurgerea la asemenea organisme de către persoanele sau organizațiile menționate la articolul 4, în cazul în care procedurile în fața acestor organisme sunt complementare procedurilor judiciare sau administrative prevăzute de articolul menționat.” (8) La articolul 6 litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) să solicite persoanei care publică reclama prezentarea dovezilor privind acuratețea afirmațiilor de fapt conținute în reclamă, în cazul în care, ținând seama de interesele legitime ale persoanei care publică reclama și ale oricărei altei părți implicate în proceduri, această cerință este întemeiată pe baza împrejurărilor cazului respectiv și, în cazul publicității comparative, să solicite persoanei care publică reclama să prezinte aceste dovezi într-o perioadă scurtă de timp și”. (9) Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 7 (1) Prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să adopte dispoziții privind asigurarea unei protecții sporite, în privința publicității înșelătoare, a consumatorilor, a persoanelor care desfășoară o activitate comercială, industrială sau care exercită o meserie sau profesie și a populației în general. (2) Alineatul (1) nu se aplică publicității comparative în ceea ce privește comparația. (3) Dispozițiile prezentei directive se aplică fără să aducă atingere dispozițiilor comunitare privind publicitatea pentru anumite produse și/sau servicii sau restricțiilor ori interdicțiilor privind publicitatea în anumite medii. (4) Dispozițiile prezentei directive privind publicitatea comparativă nu obligă statele membre care, în conformitate cu dispozițiile tratatului, mențin sau introduc interdicții de publicitate pentru anumite bunuri sau servicii, fie impuse în mod direct sau de către un organism sau organizație responsabilă, în temeiul legislației statelor membre, pentru reglementarea exercitării unei activități comerciale, industriale, meșteșugărești sau profesionale, să permită publicitatea comparativă pentru aceste bunuri sau servicii. În cazul în care aceste interdicții se limitează la anumite medii, prezenta directivă se aplică mediilor care nu reprezintă obiectul acestor interdicții. (5) Nici o dispoziție a prezentei directive nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă, în conformitate cu dispozițiile tratatului, interdicții sau limitări privind utilizarea comparațiilor în publicitatea serviciilor profesionale, fie impuse în mod direct, fie de către un organism sau organizație responsabilă, în temeiul legislației statelor membre, pentru reglementarea exercitării unei activități profesionale.”