Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei din 28 iunie 1996 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului în ceea ce privește drepturile de import în sectorul cerealelor

Articolul 1

Ratele drepturilor din Tariful Vamal Comun menționate la articolul 10 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 sunt cele aplicabile la data prevăzută la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului (3).

Articolul 2

(1) Drepturile de import prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 privind produsele cu codurile NC 1001 10 00 la 1001 90 99 (cu excepția borceagului), 1002 00, 1003 00 10, 1003 00 90, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 se calculează zilnic, dar se stabilesc de către Comisie în a cincisprezecea zi și în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, pentru a fi aplicate din a șaisprezecea zi a lunii și prima zi a lunii următoare. În cazul în care a cincisprezecea zi nu este zi lucrătoare pentru Comisie, drepturile se stabilesc în ziua lucrătoare anterioară celei de a cincisprezecea zi a lunii respective. Cu toate acestea, în cazul în care în perioada aplicării drepturilor astfel stabilite, media dreptului de import calculată prezintă o diferență de 5 ECU per tonă sau mai mult față de cea stabilită, se efectuează corecția corespunzătoare. (2) Prețul care trebuie folosit la calcularea dreptului de import este media prețurilor CIF de import reprezentative, stabilite în conformitate cu articolul 4 pe parcursul ultimelor două săptămâni. Prețul de intervenție care trebuie folosit pentru calcularea drepturilor este cel din luna în care se aplică dreptul de import. (3) Drepturile de import stabilite în conformitate cu prezentul regulament se aplică până la intrarea în vigoare a unei noi stabiliri de preț. În cazul în care, cu toate acestea, pentru un anumit produs nu este disponibilă nici o cotație la bursa de referință, așa cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) prima liniuță, pe parcursul celor două săptămâni anterioare unei stabiliri, rămâne în vigoare dreptul de import stabilit anterior. La fiecare stabilire sau ajustare, Comisia publică drepturile de import și datele folosite pentru calcularea lor în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. (4) Comisia reduce dreptul de import cu următoarele valori la bunurile care sosesc prin Oceanul Atlantic sau Canalul de Suez la următoarele porturi de descărcare: — porturi mediteraneene (dincolo de Strâmtoarea Gibraltar): 3 ECU pe tonă; — porturile atlantice ale Peninsulei Iberice, porturile Regatului Unit și ale Irlandei: 2 ECU pe tonă; — porturile din Danemarca, Finlanda și Suedia: 2 ECU pe tonă. Autoritățile vamale din portul de descărcare emit un certificat care atestă cantitatea fiecărui produs descărcat. Pentru acordarea reducerii dreptului, acest certificat trebuie să însoțească bunurile până la îndeplinirea formalităților vamale de import. (5) Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară a drepturilor cu 14 ECU pe tonă pentru grâul comun de calitate superioară și cu 8 ECU pe tonă pentru orzul pentru bere și porumbul sticlos, în cazul în care importatorul dovedește că s-a plătit o primă de calitate la prețul normal al produsului. Acordarea reducerii este condiționată și de următoarele: (a) menționarea de către solicitant la rubrica 20 din licența de import a produsului sub forma căruia se vor transforma cerealele; (b) un angajament scris al importatorului, depus împreună cu cererea de licență de import, în conformitate cu care toate bunurile care sunt importate vor fi transformate în conformitate cu specificația de la rubrica 20 din licență în interval de șase luni de la data acceptării punerii în liberă circulație. Importatorul trebuie să declare locul unde va fi efectuată transformarea prin: — indicarea numelui unei firme de transformare și al unui stat membru sau — indicarea numelor a maximum cinci unități de transformare diferite. În cazul în care transformarea se efectuează într-un stat membru diferit de statul de import, expedierea bunurilor implică completarea exemplarului de control T5 în statul membru de plecare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 (4). Declarația menționată la litera (a) se înscrie la rubrica 104 a documentului T5; (c) depunerea de către importator la organismul competent relevant a unei garanții de 14 ECU pe tonă în cazul grâului comun și de 8 ECU pe tonă pentru alte produse. Cu toate acestea, în cazul în care dreptul aplicabil produselor în cauză la data îndeplinirii formalităților vamale de import este mai mică de 14 ECU pe tonă în cazul grâului comun și de 8 ECU pe tonă în cazul porumbului și orzului, garanția este egală cu valoarea dreptului în cauză. Garanția se eliberează la prezentarea dovezii utilizării finale specifice care garantează o primă de calitate peste prețul normal al produsului de bază menționat la litera (a). Trebuie să se demonstreze în mod satisfăcător pentru autoritățile statului membru de import că toate cerealele importate au fost transformate sub forma produsului specificat în declarația prevăzută la litera (a), în conformitate cu angajamentul menționat la litera (b). În cazul în care transformarea se desfășoară în alt stat membru decât statul de import, trebuie prezentată dovada transformării prin intermediul exemplarului de control T5. Se consideră că transformarea a avut loc în termenul prevăzut la litera (b): — în cazul grâului comun, în cazul în care produsul transformat prevăzut la litera (a) a fost realizat; — în una sau mai multe unități aparținând firmei și situate în statul membru; — în unitatea (unitățile) de transformare prevăzute la litera (b); — în cazul orzului pentru bere, în cazul în care a fost supus impregnării; — în cazul porumbului sticlos, în cazul în care porumbul a fost transformat sub forma unui produs având codul NC 1904 10 10 sau 1103 13.

Articolul 3

Standardele de calitate care trebuie respectate la importul în Comunitate și toleranțele admisibile sunt cele prevăzute de anexa I.

Articolul 4

(1) Pentru grâul comun de calitate superioară, medie sau inferioară, grâul dur, porumb și alte cereale furajere, componentele care stabilesc prețurile CIF de import reprezentative prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 sunt următoarele: (a) cotația bursieră reprezentativă pe piața Statelor Unite ale Americii; (b) prima comercială cunoscută aferentă acestei cotații pe piața Statelor Unite în ziua cotării; (c) costul navlului maritim între Statele Unite (Golful Mexic sau Duluth) și portul Rotterdam pentru o navă de minimum 25 000 de tone. Comisia înregistrează în fiecare zi lucrătoare: — componenta (a) de la burse, folosind calitățile de referință prevăzute de anexa II; — componentele (b) și (c) din informațiile publice disponibile. (2) Prețurile CIF de import reprezentative pentru grâul dur, orz și porumb și, în cazul grâului comun, pentru fiecare calitate standard, reprezintă suma componentelor (a), (b) și (c) indicate la alineatul (1). Cu toate acestea, prețurile CIF de import reprezentative pentru importul de grâu dur, orz și porumb și, în cazul grâului comun, pentru fiecare calitate standard, efectuat: — prin transport pe uscat sau transport fluvial; — prin transport maritim cu nave care ajung în Comunitate din porturi situate la Marea Mediterană, Marea Neagră sau Marea Baltică se reduc cu 10 ECU pe tonă. În acest caz, reducerea dreptului de import prevăzut la articolul 2 alineatul (4) nu se aplică. În situațiile în care țările terțe acordă subvenții la exporturile de grâu comun de calitate medie sau inferioară către țările europene sau din bazinul mediteranean, subminând prețurile de pe piața mondială, Comisia poate lua în calcul aceste subvenții la stabilirea prețului CIF de import reprezentativ pentru importul în Comunitate. (3) Prețurile CIF de import reprezentative pentru secară și sorg sunt cele calculate pentru orz. Pentru semințele de grâu comun având codul NC 1001 90 91, semințele de porumb având codul NC 1005 10 90 și semințele de orz având codul NC 1003 00 10, prețurile sunt cele calculate pentru grâul comun de calitate superioară, respectiv pentru porumb și orz.

Articolul 5

Cererile de licențe de import pentru grâul comun și grâul dur sunt valabile numai în cazul în care: — solicitantul înscrie calitatea care va fi importată la rubrica 20 din licența de import; — solicitantul prezintă un angajament scris de a depune la organismul competent la data acceptării declarației de punere în liberă circulație o garanție specifică suplimentară pe lângă cele impuse de Regulamentul (CE) nr. 1162/95 al Comisiei (5), în cazul în care dreptul de import pentru calitatea prezentată la rubrica 20 nu este dreptul cel mai ridicat pentru categoria de produs în cauză. Valoarea garanției este diferența, la data acceptării punerii în liberă circulație, dintre dreptul cel mai ridicat și cel aplicabil pentru calitatea prezentată, la care se adaugă un supliment de 5 ECU pe tonă.

Articolul 6

(1) Autoritățile vamale din statul membru importator prelevează probe relevante din fiecare lot de grâu dur sau grâu comun de calitate standard superioară sau medie, aplicându-se dispozițiile anexei la Directiva 76/371/CEE a Comisiei (6) pentru stabilirea conținutului de proteine, a greutății specifice și a conținutului de impurități diverse (Schwarzbesatz) definite de Regulamentul (CEE) nr. 2731/75 al Consiliului (7). Pentru grâul dur, autoritățile competente stabilesc și conținutul de boabe sticloase. În cazul în care, cu toate acestea, Comisia recunoaște în mod oficial un certificat de calitate pentru grâul comun sau grâul dur emis de către statul de origine al bunurilor, nu se prelevează probe, analiza efectuându-se numai prin verificarea calității certificate la un număr suficient de relevant de loturi importate. Bunurile se clasifică în calitatea standard pentru care sunt întrunite toate cerințele prevăzute de anexa I. În cazul în care, cu toate acestea, la grâul dur importat având codul NC 1001 10 calitatea este mai scăzută decât cea specificată de anexa I, dreptul de import este cel aplicabil grâului de calitate inferioară. (2) Metodele de analiză standard indicate la alineatul (1) de mai sus sunt cele stabilite de regulamentele (CEE) nr. 1908/84 (8) și (CEE) nr. 2731/75 ale Comisiei. (3) În cazul în care rezultatele analizelor pun în evidență o calitate a grâului importat inferioară celei menționate în licența de import, importatorul plătește diferența dintre dreptul de import aplicabil produsului indicat în licență și cel pentru produsul importat în fapt. Garanția menționată la articolul 5 se eliberează, cu excepția suplimentului de 5 ECU pe tonă. În cazul în care diferența de mai sus nu este achitată în termen de o lună, garanția menționată la articolul 5 se reține. (4) Probele reprezentative din cerealele importate, prelevate de către autoritățile competente ale statului membru, se păstrează timp de șase luni.

Articolul 7

Dispozițiile prezentului regulament se aplică licențelor de import emise înainte de data de 1 iulie 1996 care sunt folosite după această dată.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 iulie 1996.