Articolul 1
(1) În sensul Regulamentului (CE) nr. 1469/95, prin „neregulă” se înțelege, în conformitate cu articolul 1 alineatul 2 litera (a), orice încălcare, în domeniile la care face trimitere articolul 1 alineatul 1 din regulamentul menționat anterior, a unei dispoziții de drept comunitar care rezultă dintr-o acțiune sau omisiune a unui operator economic și care a avut sau ar avea drept efect prejudicierea FEOGA, secțiunea Garantare.
(2) „Primul act de constatare administrativă sau judiciară”, în conformitate cu articolul 1 alineatul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 înseamnă prima evaluare în scris, chiar și internă, a unei autorități competente, fie ea administrativă sau judiciară, care conchide, pe baza faptelor concrete, existența unei nereguli comise în mod deliberat sau din neglijență gravă, fără a prejudicia posibilitatea ca această concluzie să fie revizuită sau retrasă ulterior, ca urmare a desfășurării unei proceduri administrative sau judiciare.
(3) În cadrul prezentului regulament, se înțelege prin:
(a) „operatori A” operatorii prevăzuți în articolul 1 alineatul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95;
(b) „operatori B” operatorii prevăzuți în articolul 1 alineatul 2 litera (b) din numitul regulament.
Normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1469/95 se aplică precizându-se în orice moment dacă este vorba de un „operator A” sau de un „operator B”.
(4) În sensul articolului 1 alineatul 2, articolului 3 alineatul 1 și articolul 4 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, precum și a dispozițiilor prezentului regulament, sunt asimilate, după caz, operatorilor A sau B persoanele care, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, au participat la comiterea neregulii sau sunt obligate să răspundă pentru neregulă sau să evite ca aceasta să fie comisă.
(5) Statele membre aplică propriile reguli naționale pertinente pentru a stabili dacă neregula a fost sau nu comisă în mod deliberat sau din neglijență gravă.
Capitolul II: Domeniul de aplicare
Articolul 2
(1) Fără a aduce atingere obligației stabilite la articolul 8 alineatul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului (6) ca statele membre să prevină și să urmărească pe cale judiciară orice nereguli, Regulamentul (CE) nr. 1469/95 nu se aplică decât în cazul în care este vorba de o neregulă care se referă sau care s-ar referi, ca atare sau în combinație cu alte nereguli comise de același operator, pe o perioadă de un an, la o sumă mai mare de 100 000 ECU.
(2) Perioada de un an prevăzută la alineatul 1 începe de la data comiterii primei nereguli.
Articolul 3
(1) Atunci când măsura luată împotriva unui operator A sau B este cea la care se face trimitere la articolul 3 alineatul 1 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, aceasta se aplică, cu excepția cazurilor excepționale motivate corespunzător, operațiunilor pe care operatorul în cauză le efectuează în toate domeniile la care face trimitere articolul 1 alineatul 1 din regulamentul menționat anterior.
(2) Măsura la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 nu se aplică decât aceluiași domeniu, în conformitate cu articolul 1 alineatul 1 din regulamentul menționat anterior și aceluiași sector de produse ca cel în care a fost stabilită neregula comisă sau tentativa de neregulă.
(3) În cazul măsurii la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, autoritățile competente din statele membre apreciază fiecare caz în parte și determină domeniile și sectoarele de produse în cauză, ținând cont, în mod corespunzător, de riscurile reale de posibile nereguli și, în special:
— de stadiul anchetei, fie că este vorba de un operator A sau de unul B,
— de volumul operațiunilor din domeniul FEOGA,
— de suma fondurilor comunitare implicate în neregula stabilită sau în tentativa de neregulă,
— de gravitatea neregulii, fie că aceasta a fost comisă sau a fost o tentativă, în mod deliberat sau prin neglijență gravă.
(4) Durata aplicării măsurii sau a măsurilor care se vor lua se stabilește pe baza criteriilor la care face trimitere articolul 3.
În ceea ce privește măsura la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, durata de aplicare este de cel puțin șase luni, cu excepția cazurilor excepționale motivate corespunzător, și de cel mult cinci ani.
Articolul 4
Atunci când contractele sunt atribuite chiar de Comisie, aceasta poate să nu țină cont de un ofertant despre care statul membru i-a comunicat că este un operator A.
Excluderea unui operator, decisă astfel de Comisie, este reglementată de aceleași reguli ca cele aplicabile în cazul măsurii la care face trimitere articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 stabilite de un stat membru. În ceea ce privește audierea prealabilă a operatorului, Comisia îi dă posibilitatea de a formula, în termen de maximum două luni, orice observație pe care o consideră utilă.
Capitolul III: Conținutul și supravegherea comunicărilor reciproce
Articolul 5
(1) Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate competentă pentru a face comunicările în sensul alineatului 2 și pentru a le primi. Această autoritate transmite comunicările Comisiei care asigură transmiterea acestora autorităților competente din alte state membre.
(2) Comunicările schimbate în conformitate cu alineatul 1 sunt confidențiale și se referă la următoarele elemente:
— identifică persoanele fizice și juridice în sensul articolului 1 alineatul 4, împotriva cărora s-au luat una sau mai multe măsuri în conformitate cu articolul 3 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1469/95, precizând dacă este vorba de un operator A sau B,
— indică în mod concis faptele concrete care au condus la această sau la aceste măsuri, semnalând stadiul anchetei atunci când aceasta nu a fost încă încheiată,
— desemnează măsura sau măsurile luate de statul membru în cauză.
— dau referințe comunicărilor care, dacă este cazul, au fost deja făcute conform Regulamentului (CEE) nr. 1468/81 al Consiliului (7), Regulamentului (CEE) nr. 595/91 al Consiliului (8) sau Regulamentului (CE) nr. 1469/95.
Comisia convine, împreună cu statele membre, asupra unui formular unitar care va fi utilizat de autoritățile competente pentru aceste comunicări.
(3) Fiecare comunicare se face în cel mai scurt timp. Aceasta este completată de autoritatea competentă care a făcut-o, atunci când, în vederea aplicării articolul 6, autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau Comisia îi cere, prin intermediul Comisiei, informații suplimentare sau atunci când trebuie semnalate noi fapte semnificative sau modificări.
Articolul 6
Atunci când un stat membru și Comisia primesc o comunicare în sensul articolului 5 alineatul 2, aceștia decid, în cel mai scurt timp, măsurile care se aplică cu privire la operatorul sau operatorii în cauză, pentru operațiunile care țin de competențele respective ale acestora, ținând cont de criteriile stabilite la articolul 3.
Statele membre, în conformitate cu articolul 5, comunică Comisiei măsurile luate. Aceasta informează statul membru care a făcut comunicarea inițială.
Articolul 7
(1) Operatorii B sunt eliminați din sistemul de identificare și de comunicare, iar măsurile care sunt aplicate pentru aceștia sunt oprite imediat ce prima evaluare prevăzută în articolul 1 alineatul 2 se dovedește a fi nefondată.
(2) Atunci când un stat membru notifică Comisiei faptul că o persoană fizică sau juridică, al cărei nume nu a fost comunicat în conformitate cu articolul 5 alineatul 1, se dovedește, după prelungirea anchetei, că nu a fost implicată într-o neregulă, Comisia informează imediat celelalte state membre care, la rândul lor, îi informează pe cei cărora le comunicaseră aceste date cu caracter personal conform Regulamentului (CE) nr. 1469/95.
Această persoană nu mai este deci tratată ca o persoană implicată în neregulă, pe baza primei notificări.
(3) Orice operator este eliminat din sistemul de identificare și comunicare pe durata aplicării măsurii în cauză în sensul articolul 3 alineatul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1469/95.
Capitolul IV: Dispoziții finale
Articolul 8
(1) Măsura de excludere prevăzută în articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 nu se poate aplica în cazul neregulilor comise înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat anterior.
(2) Măsura prevăzută la articolul 1 nu poate fi luată în considerare decât în termen de patru ani de la comiterea neregulii în cauză la care se aplică, pe de altă parte, și dispozițiile cu privire la prescripție, prevăzute la articolul 3 alineatul 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.
Articolul 9
(1) În cazul în care se adoptă măsura prevăzută la articolul 3 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 și nu se aplică nici unul din regimurile de avans prevăzute în articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 2220/85, statele membre sunt autorizate să efectueze plata suspendată, atunci când se va fi constituit garanția unei sume echivalente plus 15 %.
(2) Garanția este declarată ca fiind confiscată în favoarea FEOGA, secțiunea Garantare, atunci când, pentru operațiunea respectivă, neregula a fost stabilită printr-o decizie administrativă sau judiciară definitivă în conformitate cu articolul 1 alineatul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1469/95.
Aceasta rămâne în continuare confiscată dacă se dovedește că plata suspendată nu a fost onorată din alte motive decât existența unei nereguli.
În cazul absenței unui astfel de motiv pentru confiscare, garanția este eliberată imediat pentru operațiunea în cauză.
(3) Dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2220/85 se aplică în cazul garanției prevăzute în articolul 1, considerată ca o garanție în avans în sensul dat de titlul IV din regulamentul menționat anterior.
Articolul 10
(1) În sensul Regulamentului (CE) nr. 1469/95, statele membre iau toate măsurile suplimentare corespunzătoare:
(a) pentru a asigura, pe plan intern, o bună coordonare între autoritățile în cauză și, în special, pentru a furniza o informare rapidă a autorităților chemate să aplice măsurile preventive luate și
(b) pentru a stabili o cooperare directă și eficientă între autoritatea pe care o abilitează în mod special în acest scop, în conformitate cu articolul 5 alineatul 1 din prezentul regulament, și Comisie.
(2) Înainte de 1 octombrie 1996, statele membre comunică Comisiei dispozițiile adoptate în conformitate cu alineatul 1.
Articolul 11
(1) Statele membre și Comisia iau toate măsurile tehnice și de organizare corespunzătoare, necesare pentru menținerea securității prezentului sistem de identificare și comunicare, fiecare pentru acea parte a sistemului cu care operează. Aceste măsuri au în vedere, în special, împiedicarea accesului oricărei persoane neautorizate la datele sau la suporturile de date sau la instalațiile utilizate pentru prelucrarea datelor.
(2) Statele membre și Comisia tratează sistemul de identificare și comunicare ca pe un sistem de prelucrare a datelor cu caracter personal și asigură aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor privitoare la protecția datelor cu caracter personal prevăzute în articolul 4 alineatul 2 al cincilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1469/95 și pentru Directiva 95/46/CE.
(3) Pentru partea din sistem cu care operează, fiecare stat membru și Comisia sunt responsabili, conform legilor, reglementărilor și procedurilor naționale sau dispozițiilor comunitare echivalente, de prejudiciul cauzat unei persoane; prin prelucrarea ilicită a datelor cu caracter personal în cadrul sistemului de identificare și comunicare, mai ales atunci când prejudiciul este cauzat de faptul că statul membru sau Comisia au furnizat date inexacte sau au introdus date inexacte în sistem, contrar dispozițiilor prezentului regulament.
(4) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o comunicare cu privire la aplicarea prezentului sistem de identificare și comunicare.
Articolul 12
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Se aplică de la 1 iulie 1996.