Directiva nr. 96/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind denumirile textilelor

Articolul 1

Articolele textile pot fi lansate pe piața internă a Comunității, fie înaintea oricărei transformări, fie în cursul ciclului industrial și pe parcursul diverselor operațiuni inerente distribuției lor, numai în cazul în care sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive se înțelege prin produse textile toate acele produse care în stare brută semiprelucrate, semimanufacturate, manufacturate, semiconfecționate sau confecționate, sunt compuse exclusiv din fibre textile, oricare ar fi procedeul de amestec sau de asamblare. (2) În sensul prezentei directive, prin fibră textilă se înțelege: — un element caracterizat prin flexibilitate, finețe și lungime mare în raport cu dimensiunea transversală maximală, care o fac aptă de aplicări textile; — benzile suple sau tuburile care nu depășesc 5 milimetri de lungime aparentă, inclusiv benzile tăiate din benzi mai mari sau din folii fabricate din substanțe ce se utilizează la fabricarea fibrelor prevăzute la anexa I, de la nr. 19 la 41 și apte la aplicații textile; lățimea aparentă este aceea a benzii sau tubului sub formă pliată, laminată, presată sau răsucită sau, în cazul lățimii neuniforme, lățimea medie. (3) Sunt asimilate produselor textile și supuse dispozițiilor prezentei directive: — produsele textile care cuprind cel puțin 80 % din greutatea lor fibre textile; — învelitorile, dacă părțile textile reprezintă cel puțin 80 % din greutatea lor, ale mobilelor, umbrelelor, parasolariilor și, în aceleași condiții, părțile textile pentru căptușirea solului în mai multe straturi, articolele de camping, precum și articolele de încălzit sau de galanterie; — textilele încorporate altor produse din care fac parte integrantă în cazul specificării compoziției lor.

Articolul 3

(1) Denumirea fibrelor prevăzute la articolul 2 și descrierile sunt reluate la anexa I. (2) Utilizarea denumirilor ce figurează în anexa I este rezervată fibrelor a căror natură este precizată la același punct al tabloului. (3) Utilizarea acestor denumiri este interzisă pentru a desemna celelalte fibre, cu titlu principal sau cauzal sau sub formă de adjectiv, oricare ar fi limba utilizată. (4) Utilizarea denumirii „mătase” este interzisă pentru a indica forma sau prezentarea particulară a firului conținut de fibrele textile.

Articolul 4

(1) Nici un produs textil nu poate fi calificat ca fiind „100 %”, „pur” sau eventual „în totalitate” cu excluderea oricărei expresii echivalente, decât dacă produsul este compus în totalitate din aceeași fibră. (2) O cantitate de alte fibre este tolerată în procent de 2 % din masa produsului textil, dacă aceasta este justificată de motive tehnice și nu rezultă dintr-o adăugare sistematică. Această toleranță poate atinge 5 %în cazul produselor textile obținute prin procesul de dărăcire a lânii.

Articolul 5

(1) Un produs din lână poate fi numit după cum urmează: — „lana virgen” sau „lana de esquilado”; — „ren, ny uld”; — „Schurwolle”; — „παρθένο μαλλί”; — „fleece wool” sau „virgin wool”; — „laine vierge” sau „lana de tonte”; — „lana vergine” sau „lana di tosa”; — „scheerwol”; — „lã virgem”; — „uusi villa”; — „ren ull”, numai în cazul în care este compus exclusiv dintr-o fibră care nu a fost niciodată încorporată la un produs finit și care nu a suferit operațiuni de filare și de împâslire, altele decât cele cerute de fabricarea produsului, nici tratamente sau utilizări care au deteriorat fibra. (2) Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), denumirile de mai sus pot fi utilizate pentru a califica lâna conținută într-un amestec de fibre, în cazul în care: (a) totalitatea lânii din amestec corespunde caracteristicilor definite la alineatul (1); (b) cantitatea de lână, în raport cu masa totală a amestecului nu este inferioară procentului de 25 %; (c) în caz de amestec, lâna nu este amestecată decât cu o singură fibră. În cazul precizat de prezentul alineat, indicarea compoziției centesimale completă este obligatorie. (3) Toleranța justificată din motive tehnice inerente fabricării este limitată la 0,3 % impurități fibroase pentru produsele vizate la alineatele (1) și (2), chiar și pentru produsele din lână obținute prin procesul de dărăcire.

Articolul 6

(1) Orice produs textil compus din două sau mai multe fibre din care una reprezintă cel puțin 85 % din masa totală este desemnat: — fie prin denumirea acestei fibre urmată de procentul său din masa totală; — fie prin denumirea acestei fibre urmată de indicația „minim 85 %” — fie prin indicarea compoziției centesimale complete a produsului. (2) Orice produs textil compus din două sau mai multe fibre, din care nici una nu atinge 85 % din masa totală, este desemnat prin denumire și procentul în greutate a cel puțin două fibre având procentele cele mai mari, urmate de enumerarea numelor celorlalte fibre care compun produsul, în ordinea descrescătoare a masei, cu indicarea greutății lor în procente. Cu toate acestea: (a) orice fibră care deține mai puțin de 10 % din compoziția unui produs poate fi desemnată prin expresia „altă fibră” urmată de un procentaj global; (b) în cazul în care este specificată denumirea unei fibre care deține mai puțin de 10 % din compoziția unui produs, compoziția centesimală completă a produsului va fi menționată. (3) Produsele conținând o urzeală din bumbac pur și o țesătură de in pur al cărui procentaj nu este mai mic de 40 % din masa totală a țesăturii, pot fi desemnate prin denumirea „pânză de in amestecată cu bumbac”, completată obligatoriu prin indicarea compoziției „bumbac pur-in pur”. (4) Pentru produsele textile destinate consumatorului final, în compozițiile centesimale prevăzute la alineatele (1), (2), (3) și (5): (a) o cantitate de fibre străine este tolerată în concurență de până la 2 % din masa totală a produsului textil, în cazul în care este justificată de motive tehnice și nu rezultă dintr-o adăugare sistematică; această toleranță poate atinge 5 % la produsele obținute prin dărăcire și nu prejudiciază toleranța stabilită la articolul 5, alineatul (3); (b) o toleranță la fabricare de 3 % din masa totală a fibrelor indicate în etichetă este admisă între procentul fibrelor indicate în și procentul rezultat din analiză; ea este, de asemenea aplicată fibrelor care, în conformitate cu alineatul (2), sunt enumerate în ordinea descrescătoare a masei fără indicarea procentului lor. Această toleranță se aplică, de asemenea, și articolului 5 alineatul (2) litera (b). Cu ocazia analizei, aceste toleranțe sunt calculate separat; masa totală de luat în considerare pentru calculul toleranței prevăzute la litera (b) este cel al fibrelor produsului finit, cu excluderea fibrelor străine care apar eventual în aplicarea toleranței prevăzute la litera (a). Cumulul de toleranțe prevăzute la literele (a) și (b) nu este admis decât în cazul în care fibrele străine eventual constatate cu ocazia analizei, în aplicarea toleranței prevăzute la litera (a), este de aceeași natură chimică, ca și una sau mai multe fibre menționate pe etichetă. Pentru produsele specifice a căror tehnică de fabricare necesită toleranțe superioare celor indicate la literele (a) și (b), toleranțe mai ridicate pot fi admise, cu ocazia controalelor de conformitate a produselor prevăzute la articolul 13, alineatul (1), numai cu titlu excepțional și în baza unei justificări adecvate furnizată de fabricant. Statele membre informează imediat despre acesta Comisia. (5) Expresiile „alte fibre” sau „compoziție textilă nedeterminată” pot fi utilizate pentru orice produs unde este dificil de precizat compoziția, la momentul fabricării.

Articolul 7

Fără a renunța la toleranțele prevăzute la articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3) și articolul 6, alineatul (4), fibrele vizibile și izolabile, destinate să producă un efect pur decorativ și care nu depășesc 7 % din masa produsului finit, precum și fibrele (de exemplu, cele metalice) încorporate cu scopul de a obține un efect antistatic și care nu depășesc 2 % din masa produsului finit, pot să nu fie menționate în compozițiile centesimale prevăzute la articolele 4 și 6. În cazul produselor prevăzute la articolul 6 alineatul (3), aceste procente trebuie să fie calculate nu având la bază masa stofei, ci separat, având la bază țesătura și urzeala.

Articolul 8

(1) Produsele textile, în înțelesul prezentei directive, sunt etichetate sau marcate cu ocazia oricărei operații de lansare pe piață, inerentă ciclului industrial și comercial; etichetarea și marcajul pot fi înlocuite sau completate prin documente comerciale de însoțire, în cazul în care aceste produse nu sunt oferite spre vânzare consumatorului final sau în care sunt livrate în executarea unei comenzi de stat sau a unei alte persoane juridice de drept public sau, în statele membre care nu cunosc această noțiune, pentru o entitate echivalentă. (2) (a) Denumirile, calificativele și conținutul fibrelor textile prevăzute la articolele 3-6 și în anexa I, trebuie indicate clar în documentele comerciale. Această obligație exclude mai ales recurgerea la abrevieri în contracte, facturi sau borderouri de vânzare. Recurgerea la un cod mecanografic este totuși admisă, cu condiția ca semnificația codificărilor să figureze în același document. (b) Cu ocazia ofertei de vânzare și a vânzării către consumatori, și mai ales în cataloage, prospecte, pe ambalaje, etichete și marcaje, denumirile și calificativele prevăzute la articolele 3-6 și la anexa I trebuie să fie indicate cu aceleași caracteristici tipografice, ușor lizibile și net aparente. Indicațiile și informațiile, altele decât cele prevăzute de prezenta directivă trebuie să fie net separate. Această dispoziție nu se aplică mărcilor sau emblemelor, care pot însoți imediat indicativele prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, în cazul în care, cu ocazia ofertei de vânzare sau a vânzării către consumatorii menționați la alineatul (1), este indicată o marcă sau o emblemă, fie cu titlu principal, fie ca adjectiv sau rădăcină lingvistică, utilizarea unei denumiri prevăzută la anexa I sau putând crea confuzii, marca sau emblema trebuie să fie însoțită imediat, prin caractere ușor lizibile și foarte aparente, de denumiri, calificative și conținuturile în fibre textile prevăzute la articolele 3-6 și la anexa I. (c) Statele membre pot cere ca, pe teritoriul lor, cu ocazia ofertei de vânzare sau a vânzării către consumatorul final, etichetarea sau marcarea prevăzute în prezentul articol să fie exprimate, de asemenea, în limbile naționale. Pentru bobine, fuse, scule de lână, ghemuri sau orice alte formate pentru fire de cusut și de brodat, posibilitatea prevăzută la primul alineat nu poate fi exercitată de statele membre decât pentru etichetarea globală pe ambalaje. Fără a aduce atingere cazurilor stabilite la anexa IV, punctul 18, formatele individuale pot fi etichetate în oricare limbă a Comunității. (d) Statele membre nu pot interzice utilizarea calificativelor sau mențiunilor referitoare la caracteristicile produselor, altele decât cele stabilite la articolele 3-5, care sunt conforme uzanțelor loiale ale comerțului.

Articolul 9

(1) Orice produs textil, compus din două sau mai multe părți și care nu are același procent în fibre, este dotat cu o etichetă care indică procentul în fibre din care este compusă fiecare parte. Această etichetare nu este obligatorie pentru părțile care reprezintă mai puțin de 30 % din masa totală a produsului, cu excepția dublurilor principale. (2) Două sau mai multe produse textile având aceeași fibră și care formează, în mod normal, un ansamblu inseparabil, pot avea o singură etichetă. (3) Fără a aduce atingere articolului 12: (a) compoziția fibroasă a următoarelor articole de corsetărie este indicată prin compoziția de ansamblu a produsului sau, fie global, fie separat, aceea a părților vizate mai jos: — pentru sutiene: țesătura exterioară și interioară a cupelor și a spatelui; — pentru corsete: plastronul din față, spate și părți — pentru bustiere: țesătura exterioară și interioară a cupelor, întăriturile din față și din spate și piesele laterale. Compoziția fibroasă a articolelor de corsetărie, altele decât cele precizate de alineatul precedent, este indicată prin compoziția de ansamblu a produsului sau, fie global, fie separat, prin compoziția diferitelor părți ale acestor articole, etichetarea nefiind obligatorie pentru părțile care reprezintă mai puțin de 10 % din masa totală a produsului. Etichetarea separată a diverselor părți ale articolelor de mai sus este efctuată astfel încât consumatorul final să poată cu ușurință să înțeleagă la care părți din produs se referă indicațiile ce figurează pe etichetă; (b) compoziția fibroasă a produselor textile este dată pentru întreg produsul și poate fi indicată prin afișarea separată a compoziției țesutului de bază, aceste elemente trebuind să fie nominal indicate. (c) compoziția fibroasă a produselor textile brodate este dată pentru întreg produsul și poate fi indicată prin afișarea separată a compoziției stofei de bază și cea a firelor de broderie, aceste elemente trebuind să fie nominal indicate. În cazul în care părțile brodate sunt mai puțin de 10 % din suprafața produsului, este suficient să se indice compoziția țesutului de bază; (d) compoziția firelor din fibre diferite, care sunt prezentate ca atare consumatorilor, este dată pentru întreg produsul și poate fi indicată prin afișarea separată a compoziției, elementele trebuind să fie nominal indicate. (e) compoziția fibroasă a produselor textile din catifea și pluș sau a celor care sunt asemănătoare cu acestea este dată pentru întreg produsul și poate fi indicată în cazul în care aceste produse sunt compuse din straturi de folosință distincte, separat pentru cele două elemente, care trebuie să fie nominal indicate; (f) compoziția covoarelor, care sunt compuse din fibre diferite, trebuie să fie nominal indicată.

Articolul 10

(1) Prin derogare de la dispozițiile articolelor 8 și 9: (a) statele membre nu pot cere, pentru produsele textile din anexa III și în unul din stadiile definite la articolul 2 alineatul (1), o etichetare sau un marcaj referitor la denumire și la indicarea compoziției. Cu toate acestea, dacă aceste produse au o etichetă sau un marcaj indicând denumirea, compoziția sau marca unei întreprinderi, care folosește fie cu titlu principal, fie ca adjectiv sau rădăcină lingvistică, utilizarea unei denumiri prevăzute la anexa I sau de natură a crea confuzie cu acestea, dispozițiile articolelor 8 și 9 sunt aplicabile; (b) produsele textile din anexa IV, atunci când sunt de același tip sau au aceeași compoziție, pot fi prezentate spre vânzare grupate sub o etichetă globală care să aibă indicații referitoare la compoziție, astfel cum au fost acestea prevăzute de prezenta directivă; (c) etichetarea compoziției produselor textile care se vând la metru poate figura doar pe piesa sau rola prezentată la vânzare. (2) Statele membre adoptă toate măsurile utile pentru ca prezentarea spre vânzare a produselor prevăzute la alineatul (1), literele (b) și (c) să fie efectuată astfel încât consumatorul final să poată în mod efectiv să ia cunoștință de compoziția acestor produse.

Articolul 11

Statele membre adoptă toate măsurile necesare astfel încât orice informație furnizată cu ocazia lansarii pe piață a produselor textile să nu dea naștere la confuzie în ceea ce privește denumirile și mențiunile prevăzute prin prezenta directivă.

Articolul 12

În aplicarea articolului 8 alineatul (1) și a altor dispoziții ale prezentei directive referitoare la etichetarea produselor textile, procentajele în fibre prevăzute la articolele 4-6 vor fi determinate fără a se ține cont de elementele următoare: 1. pentru toate produsele textile: părțile netextile, marginile, ecusoanele, bordurile și garniturile, care nu fac parte integrantă din produs, nasturii, accesoriile, ornamentele, panglicile neelastice, firele și benzile elastice adăugate în locuri specifice și limitate ale produsului, în condițiile prevăzute la articolul 7, fibrele vizibile și izolabile cu efect decorativ și fibrele antistatice: 2. (a) pentru căptușelile de sol și covoare; toate elementele constitutive altele decât straturile de uzură (b) pentru țesăturile de recuperare a mobilelor; țesuturile de legătură care nu fac parte din stofă; pentru draperii, perdele simple și perdele duble; țesuturile de legătură care nu fac parte din stofă; (c) pentru celelalte produse textile: suporturi, întărituri, tripluri, fire pentru cusut și asamblat, cu condiția ca să nu înlocuiască țesătura, și sub rezerva articolului 9 alineatul (1), dublurile. În sensul prezentei dispoziții: — nu sunt considerate ca suporturi care să elimine stofele de fond a produselor textile care servesc ca suport la straturile de uzură, mai ales în ceea ce privește cuverturile și țesuturile duble, țesăturile din catifea sau pluș. — se înțelege prin întărituri, firele sau stofele în locuri specifice și limitate ale produsului textil, cu scopul de a-l întări sau de a-i conferi rigiditate sau grosime; 3. corpurile grase, lianții, apretul, produsele de imprimare, produsele auxiliare de vopsire și de impregnare, și alte produse de tratament a textilelor. În absența dispozițiilor comunitare, statele membre adoptă toate măsurile utile pentru a evita ca aceste elemente să nu fie prezente în cantități de natură să inducă în eroare consumatorul.

Articolul 13

(1) Verificările conformității produselor textile cu indicațiile compoziției prevăzute prin prezenta directivă sunt efectuate după metodele de analiză adoptate de directivele menționate la alineatul (2). În acest scop, procentele în fibre prevăzute la articolele 4, 5 și 6 sunt determinate prin aplicarea la masa anhidră a fiecărei fibre a procentului convențional, prin raportarea prevăzută la anexa II, după excluderea elementelor prevăzute la articolul 12, punctele 1, 2 și 3. (2) Directive speciale vor preciza metodele de prelevare a eșantioanelor și de analiză, aplicabile în statele membre, pentru determinarea compoziției fibrelor produselor prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 14

(1) Statele membre nu pot, pentru motive privind denumirile sau indicațiile compoziției, să interzică sau să îngrădească lansarea pe piață a produselor textile, dacă acestea sunt conforme dispozițiilor prezentei directive. (2) Dispozițiile prezentei directive nu împiedică aplicarea dispozițiilor în vigoare în fiecare stat membru, referitoare la protecția proprietății intelectuale și comerciale, indicatorilor de proveniență, denumirilor de origine și interzicerii concurenței neloiale.

Articolul 15

Dispozițiile prezentei directive nu se aplică produselor textile care: 1. sunt destinate exportului către state terțe; 2. sunt introduse în scop de tranzit, sub control vamal, în statele membre; 3. sunt importate din state terțe și destinate să facă obiectul traficului de perfecționare activ; 4. fără a da naștere la cesiune cu titlu oneros, sunt încredințate pentru lucrări la domiciliu muncitorilor sau întreprinderilor independente.

Articolul 16

(1) Adăugirile la anexa I, precum și cele care aduc modificări anexei II la prezenta directivă, care sunt necesare pentru a adapta aceste anexe la progresul tehnic, sunt adoptate după procedurile prevăzute la articolul 6 al Directivei 96/73/CE. (2) Sunt de asemenea determinate după această procedură, noile metode de analiză cantitativă referitoare la amestecurile binare și ternare, altele decât cele prevăzute de Directivele 96/73/CE și 73/44/CEE ale Consiliului din 26 februarie 1973, referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind analiza cantitativă a amestecurilor ternare de fibre textile (6). (3) Comitetul prevăzut la articolul 5 al Directivei 96/73/CE se numește „Comitetul pentru sectorul directivelor referitoare la denumiri și etichetarea produselor textile”.

Articolul 17

Comisiei i se comunică de către statele membre textul dispozițiilor esențiale de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 18

Directivele care figurează în anexa V, partea A sunt abrogate, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind respectarea termenelor de transpunere care figurează în anexa V, partea B. Referirea la directivele abrogate se vor considera făcute la prezenta directivă și se vor interpreta conform tabelulului de corespondență prevăzut la anexa VI.

Articolul 19

Prezenta directivă este destinată statele membre. Prezenta directivă intră în vigoare în 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.