Articolul 1
Drepturilede import suplimentare menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentele (CEE) nr. 2771/75 și (CEE) nr. 2777/75 și la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2783/75, numite în continuare „drepturi de import suplimentare”, se aplică produselor menționate la anexa I și care provin din țările menționate în aceasta.
Prețurile minime la import corespunzătoare menționate la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentele (CEE) nr. 2771/75 și (CEE) nr. 2777/75 și la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2783/75 sunt incluse în anexa II.
Articolul 2
(1) Prețurile reprezentative menționate la al doilea paragraf de la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentele (CEE) nr. 2771/75 și (CEE) nr. 2777/75 și la al doilea paragraf de la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2783/75 sunt stabilite la intervale regulate ținând cont în special de:
— prețurile de pe piețele din țări terțe;
— prețurile de ofertă neimpozabile la frontiera Comunității;
— prețurile din diferite etape de comercializare în Comunitate a produselor importate.
Aceste prețuri sunt incluse în anexa I.
(2) Comisiei îi sunt comunicate, de către statele membre, în fiecare zi de luni, prețurile menționate la a treia liniuță de la alineatul (1) pentru transporturile de produse reprezentative menționate în anexa II.
Articolul 3
(1) La solicitarea importatorului, drepturile de import suplimentare se pot stabili pe baza prețului de import CIF al mărfii în discuție, dacă acest preț este mai mare decât prețul reprezentativ aplicabil menționat la articolul 2 alineatul (1).
Cererea pentru prețul de import CIF al mărfii în discuție pentru stabilirea dreptului de import se face sub rezerva prezentării, de către partea interesată, autorităților competente ale statului membru importator a cel puțin următoarelor dovezi:
— contractul de vânzare sau orice alt document echivalent;
— contractul de asigurare;
— factura;
— certificatul de origine (dacă este cazul);
— contractul de transport;
— și, în cazul transportului pe mare, conosamentul.
(2) În cazul menționat la alineatul (1), importatorul trebuie să înainteze garanția menționată la articolul 248 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (8), egală cu valoarea dreptului de import suplimentar pe care l-ar fi plătit dacă calcularea dreptului de import suplimentar s-ar fi făcut pe baza prețului reprezentativ care se aplică în cazul produsului respectiv.
Importatorul are la dispoziție o lună de la vânzarea produselor în discuție, sub rezerva unei limite de patru luni de la data acceptării declarației de eliberare pentru libera circulație, să dovedească că marfa a fost vândută în condițiile care confirmă corectitudinea prețurilor menționate la alineatul (1). Nerespectarea unuia sau a celuilalt dintre aceste termene finale atrage după sine pierderea garanției înaintate. Cu toate acestea, termenul limită de patru luni poate fi prelungit de autoritățile competente cu maximum trei luni, la solicitarea importatorului, solicitare care trebuie să fie argumentată în mod corespunzător.
Garanția înaintată se eliberează în măsura în care dovada condițiilor de vânzare furnizată este satisfăcătoare pentru autoritățile vamale.
În caz contrar, se reține garanția pentru plata drepturilor de import suplimentare.
Dacă la verificare autoritățile competente stabilesc că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de prezentul articol, acestea recuperează dreptul de import în conformitate cu articolul 220 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. Valoarea dreptului de import care trebuie recuperată sau care a mai rămas de recuperat include dobânda de la data eliberării mărfurilor pentru liberă circulație până la data recuperării. Rata dobânzii aplicate este cea în vigoare pentru operațiunile de recuperare în conformitate cu legislația națională.
(3) În absența cererii menționate la alineatul (1), prețul de import al mărfii în discuție, care se ia în considerare pentru impunerea dreptului vamal suplimentar, este prețul reprezentativ menționat la articolul 2 alineatul (1).
Articolul 4
(1) Dacă diferența dintre prețul minim la import în cauză, prevăzut la articolul 1 alineatul (2), și prețul de import luat în considerare pentru impunerea dreptului de import suplimentar în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau (3):
(a) este mai mică sau egală cu 10 % din prețul minim la import, nu se impune nici un drept de import suplimentar;
(b) este mai mare de 10 %, dar mai mică sau egală cu 40 % din prețul minim la import, drept de import este egală cu 30 % din valoarea cu care diferența depășește 10 %;
(c) este mai mare de 40 %, dar mai mică sau egală cu 60 % din prețul minim la import, dreptul de import este egal cu 50 % din valoarea cu care diferența depășește 40 % plus dreptul de import suplimentar permis în conformitate cu litera (b);
(d) este mai mare de 60 %, dar mai mică sau egală cu 75 % din prețul minim la import, drept de import este egal cu 70 % din valoarea cu care diferența depășește 60 % plus drepturile de import suplimentare permise în conformitate cu literele (b) și (c);
(e) este mai mare de 75 % din prețul minim la import, dreptul de import este egal cu 90 % din valoarea cu care diferența depășește 75 % plus drepturile de import suplimentare permise în conformitate cu literele (b), (c) și (d).
(2) Drepturile de import suplimentare ce corespund prețurilor reprezentative stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) sunt incluse în anexa I.
Articolul 5
Dacă este necesar, Comisia poate, la solicitarea statelor membre sau din proprie inițiativă, să modifice anexa I.
Cu toate acestea, Comisia poate modifica prețurile reprezentative numai dacă aceste prețuri diferă cu cel puțin 5 % față de prețurile stabilite.
Articolul 6
Drepturile de import suplimentare stabilite în anexa I nu se aplică importurilor în cadrul Regulamentelor (CE) nr. 1431/94 (9) și (CE) nr. 1474/95 (10) ale Comisiei.
Articolul 7
Regulamentul nr. 163/67 se abrogă.
Articolul 8
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1995.